Hănţulescu, echidistanţa, imparţialitatea şi morala

Răsfoind dicţionarul explicativ al limbii române găsim negru pe alb la cuvintele echidistanţă şi imparţialitate, următoarele definiţii:

–          Echidistant; care se află la distanţe egale faţă de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanţate între ele.

–          Imparţial; capabil să facă o apreciere justă, obiectivă, nepărtinitor, obiectiv, drept.

Judecând logic, după ultimile apariţii editoriale şi nu numai, interpretarea strictă a definiţiilor acestor termeni de către domnul Hănţulescu pun sub semnul întrebării noţiunea de dicţionar. Poate ziaristul, de altfel respectabil, doreşte să rescrie într-un fel partinic şi apologetic evoluţia lingvistică a semnificaţiilor. Bravo domniei sale. Numai că rescrierea se face nu lingvistic ci partinic. Ori din umilele mele cunoştinţe de literatură nu am reuşit să înţeleg dacă evoluţia limbii române ţine de partid sau de semnificaţia în sine a cuvintelor. Poate ne lămureşte domnuia sa.

 Denaturând sensul cuvintelor, ziaristul, ne serveşte apoi, într-o logică pur subiectivă binecunoscutele lecţii de morală socială, care fie vorba între noi n-au nimic în comun cu morala creştină. Nemulţumit de asistente medicale, de medici, de secretare şi nu în ultimul rând de prestaţia celor aflaţi astăzi la putere, se refulează într-un brav apărător al drepturilor celor care au fost şi mai sunt încă, pe arii restrânse pe la butoanele puterii. Închinându-se la statuile puterii de odinioară, uită că un bun creştin nu-şi face idolii din chipuri cioplite în piatră sau în cuvinte. Ca să fie şi mai convingător se erijează în purtătorul de cuvânt al societăţii civile. Sondează personalităţi, manifestă indignare, solicită arbitraje, impune restricţii de deplasare în spaţiile atât de vaste ale conştiinţei. Şi toate acestea pentru ce? Poate ne explică domnia sa.

Sunt un adept convins al liberei exprimări, a diversităţii de opinii, dar de aici până la a-ţi impune punctul de vedere echidistant şi imparţial e o cale lungă. Nu l-am rugat eu sau vecinul meu de scară să ne dea lecţii de dreptate şi moralitate. Poate l-au rugat alţii sau poate o face din convingere.  Dreptul său. Dar la fel de logic e şi dreptul meu de a nu-i împărtăşii punctele de vedere şi de a i-o spune franc în faţă. E un drept pe care ni l-a oferit societatea actuală.

Manipularea printr-un gest de superioritate intelectuală dăunează grav sănătăţii celor implicaţi în adulare. Nu e suficient să fii inteligent. E mult mai inportant să ai coloană vertebrală, să fii corect când te declari imparţial şi echidistant, să fii tu însuţi.

PS. Îi recomand să mai recitească biografia domnului Sadoveanu. Din punctul meu de vedere soarele nu răsare de la est după cum adevărul nu se proferează de către un partid ce centru dreapta. Adevărul e relativ iar puterea cu atât mai mult.

Profesor Vasile Grozav

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI