Copy-paste şi laşitate

Mi-a plăcut teribil o caricatură pe care am văzut-o recent undeva, într-o revistă. Îl reprezenta pe Băsescu, cu două cuţite înfipte în spate. Explicaţie: „Ăsta e de la Ponta? Da! Şi celălalt? Celălalt e… copy-paste!” Hilar, dar două adevăruri se desprind din această caricatură. Mai întâi faptul că Ponta a făcut cu adevărat pe micul copist, în ceea ce priveşte teza lui de doctorat. Comisia de etică a Universităţii Bucureşti s-a pronunţat vineri, în acest sens. O a doua concluzie care se desprinde e aceea că Ponta este cel care instrumentează loviturile pe la spate, nicidecum Crin Antonescu. Apropo. Nu aveam o impresie prea bună despre acesta, dar l-am văzut recent la un talk-show televizat şi mi-am nuanţat opinia. Mi s-a părut temperat în entuziasm. Nu ca Geoană, preşedintele de o zi, şi nici ca Ponta, pe faţa căruia se citeşte un zâmbet de satisfacţie copilărească în toate împrejurările în care apare în public. Mi s-a părut şi conştient de faptul că atribuţiile sale ca interimar sunt limitate. În momentul de faţă ştie că el nu contează, ci doar instituţia căreia trebuie să-i asigure continuitate. Cu atât mai mult cu cât României i s-a atras atenţia că în perioada de interimat nici Parlamentul, nici Guvernul şi nici Preşedinţia nu au voie să ia măsuri radicale. Adică nu pot emite acte normative al căror efect să fie producerea unor schimbări profunde ale politicii interne şi internaţionale, respectiv care să modifice „trendul” pe care s-a înscris ţara noastră. Dacă se va întâmpla acest lucru, riscăm sancţiuni dintre cele mai drastice, care pot merge până la anularea tranşelor de împrumut şi chiar până la anularea dreptului de vot în Parlamentul European şi în alte organisme supra-statale din care România face parte.
În altă ordine de idei, scandalul ăla cu STS-ul şi cu aparatura la sediul de campanie al preşedintelui e o mare gogoriţă. Pentru că până şi foştii preşedinţi, precum Iliescu şi Constantinescu, beneficiază pentru tot restul vieţii lor de un serviciu propriu de pază şi de alte facilităţi! Ce ar fi vrut instrumentatorii acestei „lovituri de stat de catifea”? Ca preşedintele Băsescu, chiar aşa suspendat cum e el, să rămână la cheremul oricui, fără să poată comunica cu serviciul său de protecţie? Adică să poată fi agresat sau chiar asasinat de „prietenii” din ţară sau de aiurea? Şi, mai mult decât atât, să rămână cu convorbirile telefonice urmărite de adversarii săi politici? La cheremul lor? Păi meciul nu s-a încheiat, domnilor! Arbitrul nu a fluierat încă! Arbitrul este poporul şi el va decide soarta politică a lui Traian Băsescu. Degeaba îl fac unii dictator şi îl demonizează pe omul ăsta. Eu nu cred că avem dreptul să-l considerăm aşa. O spune şi Mircea Vasilescu, în penultimul număr din „Dilema Veche”: „Carevasăzică, dictatorul Băsescu îl numeşte premier pe şeful Opoziţiei; după nici două luni, şeful Opoziţiei, ajuns premier, îl suspendă pe dictator. După <logica> asta înseamnă că se poate scăpa foarte uşor de dictatură…” Vedeţi? Aşa ar trebui să procedeze toate statele din Africa şi cele arabe, care vor să scape de dictatorii lor…
Ceea ce mă dezgustă pe mine (ca şi pe alţi reprezentanţi ai mass-media şi ai societăţii civile) este laşitatea politicienilor noştri. Ea ar trebui sancţionată prin lege şi eliminat odată pentru totdeauna traseismul. Dar laşitatea va fi sancţionată şi la referendum, fiţi liniştiţi. Cam toţi „şobolăneii” care au dezertat din PDL vor regreta în curând acest lucru. Iată de ce: Băsescu va fi repus în funcţie. Ori pentru că referendumul nu va fi validat, ori pentru că va câştiga la număr de voturi. Eu cred că în ţară vor fi mai puţini cei ce se vor prezenta la urne, dar în străinătate va fi altfel, iar românii de acolo sunt pro-Băsescu (cele mai multe urne sunt în Italia, Spania şi SUA). Iar la alegerile parlamentare, chiar dacă PDL va pierde, va deveni forţa ce va ţine echilibrul între PSD şi PNL, care vor divorţa după ce se vor vedea „cu sacii în căruţă”. Atunci grupul parlamentarilor PDL va fi cel mai curtat, pentru a se situa de o parte sau de alta şi pentru a înclina balanţa. Oportuniştii care au şters-o şi au părăsit vasul la cel mai mic semn de primejdie ar fi avut mult de câştigat dintr-o astfel de situaţie. Aşa, îşi vor pune pofta-n cui!

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI