Minciuna patriotică

    La începutul anilor ’90, am făcut primul meu drum în Occident, la Viena, cu trenul. Când am ajuns, controlorul care mi-a evaluat bagajul şi paşaportul a exclamat: „Aha, România, Caritas”. Această etichetă m-a urmărit în aproape toate mediile în care m-am nimerit, astfel încât am început să caut solitudinea, deşi gândul cu care plecasem era să socializez cât mai mult, evident pentru a mă impregna de valorile unei lumi pe care atunci o credeam ideală şi în care jinduisem să ajung în anii izolaţionismului comunist. Caritasul lui Stoica, Funar şi, de ce nu, Mihai Tatulici mi-a stricat însă tot sejurul pentru că, precum spuneam, mereu eram pusă în situaţia de a explica „fenomenul” care a sfârşit ca o uriaşă escrocherie, nu înainte de a îmbogăţi o droaie de oameni din „noua” clasă politică şi din rândurile unor „întreprinzători” legaţi de ea prin fire nevăzute, dar suficient de trainice cât să reziste până în ziua de azi sub forma reţelelor de tip mafiot care au pus labele pe România. A fost pentru prima oară când a trebuit să-mi pun foarte serios problema minciunii patriotice, care văd că a revenit ca un taifun în dezbaterea publică din aceste zile de vacarm asurzitor. Compromisul a fost să spun că era oarecum de înţeles ca, după cinci decenii de sărăcie şi frustrări, în care s-a produs spălarea creierelor, numită pompos şi fraudulos „crearea omului nou”, românii să fie naivi şi să se lase furaţi de visul îmbogăţirii peste noapte. Mă poticneam însă când interlocutorii mei vienezi mă întrebau cum de a fost posibil ca o asemenea fraudă să fie girată de însuşi primarul de atunci al Clujului, Gheorghe Funar. Am spus de fiecare dată că aceasta chiar era o problemă pe care autorităţile ar fi trebuit s-o rezolve în consecinţă. Eu nu am făcut niciodată apologia „Caritasului” ci, dimpotrivă, am încercat în articolele mele să explic faptul că era imposibil ca pe termen lung să nu se prăbuşească o construcţie atât de şubredă, strivind prin implozia ei iluzii şi mai ales destine. Mulţi au fost deranjaţi şi îmi amintesc că în ziarele vremii apăreau, sub titluri de genul „Nu trageţi în Caritas!”, apologii deşănţate ale jocului care a făcut atâtea victime în rândurile săracilor, mai ales, dintre care unii şi-au vândut tot avutul ca să-şi pună banii la înmulţit în clocitoarea infractorului Stoica, principalul garant al succesului lui Funar în alegerile locale de la Cluj. A plătit Funar cumva girul dat Caritasului?
De-a lungul celor 22 de ani de postcomunism, România a fost raiul jefuitorilor care, în vreme ce visătorii credeau că tot răul a fost curmat prin simpla execuţie a cuplului dictatorial, au făcut pasul înainte, din rândul doi al securităţii şi al nomenclaturii comuniste, cu toate încrengăturile lor de caracatiţe, direct în avanscena vieţii publice. Au ocupat fotoliile parlamentului şi în general toate locurile de unde puteau acţiona butoanele pentru încropit legi şi achiziţionat bunuri pe măsura imensei, devoratoarei lor pofte de bani şi de putere. Mai bătrâni sau mai tineri, ei au învăţat repede că mimarea democraţiei le este infinit mai profitabilă decât orice altă politică iar suprema expresie a exersării teoriei formelor fără fond a fost şi a rămas jocul la două capete. Vrea Europa stat de drept şi economie de piaţă? Nici o problemă, i le promitem iar acasă, cu prostimea, ne descurcăm noi, că doar suntem experţi în manipulare. N-a fost prea greu, pentru că nici Europa Occidentală nu mai e ce-a fost înainte de unificare, fapt pentru care propriii cetăţeni le dau suficiente bătăi de cap liderilor, astfel încât aceştia să nu mai prea aibă chef şi timp de a discerne nuanţele atât de greu de decodat ale ameţitorului policronism balcanic.
Şi totuşi, politrucimea noastră nu ar fi trebuit să se bazeze pe asta. Reacţiile dure ale Comisiei Europene din ultimele zile au demonstrat cu prisosinţă faptul că săriturile peste cal sau derapajele repetate nu rămân netaxate. Şi slavă Domnului că se întâmplă aşa pentru că altminteri, din buza prăpastiei, am putea ajunge pe fundul ei, cât ai zice peşte.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI