Circ mult, pâine puţină

Ne aflăm în plină campanie de recoltare a grâului şi de asigurare a pâinii noastre cea de toate zilele pentru încă un an. O campanie „mută” pentru că despre ea nu se prea vorbeşte, fiind complet eclipsată de brambureala mediatică prilejuită de referendumul de la 29 iulie a.c. Televiziunile ne oferă şi de această dată, la vremea secerişului, circ în loc de pâine, situaţie care se potriveşte ca nuca în perete cu adevăratele şi realele probleme ale ţării. Iar cea mai importantă şi reală problemă este acum asigurarea pâinii pentru populaţie în condiţiile în care seceta a făcut şi face ravagii astfel că preţul grâului a crescut cu 30 la sută în ultimele trei săptămâni. Dacă în iulie anul trecut preţul grâului era de 219 euro/tonă înainte de recoltare (13 iulie), după începerea secerişului (20 iulie) el s-a redus la 149 de euro/tonă, potrivit unei statistici a Ministerului Agriculturii. Acum preţul grâului de recoltare a ajuns la circa 210 euro/tonă, dar nimeni nu vinde (cu excepţia unor mici fermieri, obligaţi să vândă pentru a-şi achita datoriile), astfel că în pieţe grâul lipseşte. Este o situaţie atipică datorată recoltei diminuată de secetă, cu mult sub previziunile fermierilor şi comercianţilor. Se estimează că vom avea totuşi o producţie de 5,5 – 5,7 milioane tone, cu circa 2 milioane de tone mai puţin ca în 2011. O cantitate care ar ajunge pentru a ne asigura pâinea din grâul nostru, produs în ţară. Valoarea acestei producţii se cifrează la 1,1 miliarde de euro, la cotaţiile actuale de piaţă.
Dar una este producţia din statistici şi alta din teren, unde producătorii spun că există un minus şi mai sever, de 25-30 la sută. Dacă de bine de rău grâu pentru pâine vom avea, în schimb situaţia este complet dezastruoasă la culturile de porumb şi floarea-soarelui, care sunt practic distruse din cauza secetei, ca să nu mai vorbim de culturile furajere care au fost pârjolite de secetă, deşi se află la un pas de Văile Mureşului, Târnavelor, Sebeşului, Arieşului sau Ampoiului.
Păcat, mare păcat că seceta a pus stăpânire pe ogoarele ţării şi nu a pus capac, ba chiar nu i-a afectat deloc şi pe guralivii de politicieni care inundă ţara cu tot felul de declaraţii şi vorbe goale, de parcă românii de asta ar avea nevoie acum. Despre irigaţii nu se suflă nicio vorbă şi nu se întreprinde nimic pentru ca agricultura românească, atât cât mai există, să nu mai fie la cheremul vremii, al secetei sau al inundaţiilor. Şi aceasta pentru că nimănui nu-i pasă de pământul ţării şi de fermierul român. Circ să fie, spectacole cu suspendări şi plagiate, cu bacalaureate care atestă că analfabetismul este în plină ascensiune şi cu mii de tineri care freacă menta pentru că locurile de muncă lipsesc sau mai bine zis nu au chemare pentru aşa ceva deoarece şcoala nu i-a pregătit pentru muncă, ci pentru a fi studenţi, dacă se poate, toată viaţa. Până şi de şcolile pentru tractorişti se ocupă tot cei de la POSDRU, care au devenit experţi în calificări şi recalificări… pe hârtie în baza unor proiecte pur teoretice, ca şi învăţământul nostru agricol! În loc de tractoare şi combine, fermierii au parte de cursuri şi seminarii, care au devenit cel mai simplu mijloc de a cheltui fondurile europene. Cert este că de mai bine de 20 de ani, agricultura ţării, atuul României în Europa, zace, suferă de o secetă financiară care se tot agravează, în timp ce suntem amăgiţi cu tot felul de programe şi proiecte din fonduri europene care sunt astfel concepute încât să rămânem o ţară importatoare de produse agricole şi alimentare, adică să ne dăm şi puţinii bani pe care îi mai avem tot la piaţa comună (alias UE), diabolica invenţie de exploatare cu faţă europeană a românilor şi a unei ţări bogate cum a fost România!

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI