Schimbarea la Față a Domnului, Obrejenia sau Probejenia, este un praznic sărbătorit atât de creștinii ortodocși, cât și de cei catolici, pe 6 august. Aceasta reprezintă prima minune a lui Iisus asupra lui însuși și începutul sfârșitului verii. Ea celebrează momentul în care Iisus și-a arătat pentru prima dată latura dumnezeiască apostolilor, dovedind că este Fiul lui Dumnezeu, nu doar un prooroc.
Schimbarea la Față a Domnului din Noul Testament
În timpul rugii, cei trei apostoli au adormit datorită liniștii și căldurii. Brusc, o lumină orbitoare i-a trezit: Mântuitorul se schimbase la înfățișare. Hainele sale străluceau ca zăpada, iar fața sa ca soarele. În acea lumină, Petru, Iacov și Ioan au întrezărit doi bărbați care vorbeau cu Iisus despre patima ce avea să o îndure și despre moartea sa.
Aceștia erau prorocii Vechiului Testament, Ilie și Moise. Apoi Duhul Sfânt s-a pogorât asupra întregului munte Tabor, înfricoșând întreaga mulțime și grăind glasul lui Dumnezeu: „Acesta este Fiul Meu Iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați!”. Evenimentul este relatat în Evanghelia după Matei și reprezintă îndumnezeirea ființei umane și participarea trupului la cele veșnice.
Cum a apărut sărbătoarea?
Muntele Tabor este un loc istoric, adesea pomenit în Vechiul și Noul Testament. După Schimbarea la Față a Domnului, a fost prima dată identificat de Origen în secolul I după Hristos. De-a lungul secolului IV, Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului și Fericitul Ieronim l-au identificat ca fiind locul minunii lui Iisus asupra sa. În cinstea Schimbării la Față a Domnului, împărăteasa Elena a zidit prima Biserică pe muntele Tabor, în același secol.
Schimbarea la Față în lumea tradițională românească
Numită popular Obrejenie, Probejenie sau Pobreajenul, Schimbarea la Față marca începutul sfârșitului verii și al noului an bisericesc. Sărbătoarea dădea startul numeroaselor rituri de trecere către noul anotimp, având la bază obiceiuri legate de recoltă, de schimbările în natură și de iertare. Trebuiau duși struguri la biserică pentru sfințire, astfel încât recolta din acel an să fie binecuvântată.
Perioada scăldatului în râuri și lacuri se termina, la fel și dormitul afară. Acelea erau ultimele zile în care plantele de leac își mai păstrau puterile tămăduitoare. Se făceau pomeni, iar cei care erau certați trebuiau să se împace, altfel rămâneau așa până la următoarea Schimbare la Față. Foarte multe obiceiuri încă se păstrează în lumea satului. Această sărbătoare este în strânsă legătură cu Adormirea Maicii Domnului, ambele marcând rituri asemănătoare și definind o perioadă de tranziție.
Obiceiurile creștine contemporane de Schimbarea la Față
Praznicul Schimbării la Față are loc în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului. Astfel, este o zi cu dezlegare la pește, în care pomenirea celor adormiți și sfințirea primei recolte de struguri sunt bine primite.
Sursa: sarbatoricrestine.ro
