Rămâi conectat

Sănătatea și natură

Usturoiul – un adevărat medicament, proprietăţi terapeutice şi indicaţii pentru sănătate

Publicat

în

Usturoiul medicament • Usturoiul proprietăţi terapeutice • Indicaţii pentru sănătate: dezinfectant al căilor respiratorii, aparatul digestiv, tuberculoză, circulaţie sangvină, diabet, vermifug

Originar din Asia Centrală, usturoiul era cunoscut deja de către egipteni (anul 4500 înainte de Hristos), care îl includeau în raţia alimentară a sclavilor ce lucrau la piramide. În Franţa, cultura usturoiului s-a extins începând din secolul al lV – lea.
Indicaţii

Usturoiul este înzestrat cu impresionante proprietăţi medicinale care îi uimesc pe cercetătorii, biologii şi medicii din întreaga lume. Principiul activ pe care îl conţine, alicina, face din el un bactericid uimitor, căruia nu îi rezistă stafilococii, streptococii şi Salmonella enteredis (conform cercetărilor efectuate de doctorii Cavallito si Baylay). Alicina are, printre altele, capacitatea de a subţia pereţii vaselor de sânge, de a mări volumul arterelor şi al arteriolelor, uşurând astfel circulaţia sângelui. Unul sau doi căţei de usturoi pe zi ne pot apăra de multe rele şi, mai ales de „otrăvuri” cum sunt colesterolul şi trigliceridele (în cantităţi peste limitele normale); să-l menţionăm în acest sens doar pe prof. Bordia (India) şi experienţa sa efectuată pe 20 de subiecţi: în câteva săptămâni, cu doza de usturoi sus-amintită, valorile colesterolului şi trigliceridelor au scăzut.

Elit - Gustul Desăvârșit

Citeşte şi: Boli ce pot fi prevenite cu ceapă • Tratamente interne cu ceapă • Tratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă

Dezinfectant al căilor respiratorii, usturoiul are un rol important în tratarea afecţiunilor bronho-pulmonare.usturoi

Pentru persoanele suferinde de tuse convulsivă, iată o binecunoscută reţetă recomandată de doctorul Raymond Dextreit: se pun 50 g de usturoi şi 15 g de cimbrişor într-un litru de apă; se lasă să fiarbă la foc mic, până ce apa scade la jumătate. Copiilor sub 1 an li se administrează câte o linguriţă, din 3 în 3 ore, iar copiilor peste 1 an – o lingură, din 3 în 3 ore. O altă reţetă în tratamentul tusei convulsive: apa „usturoiată”, după metoda doctorului Vasiliev. Pentru a o obţine, se lasă la macerat în apa clocotită, toată noaptea, usturoi pisat, în cantităţi ce variază  în funcţie de vârsta bolnavului.

– De la 1 la 6 ani: 25 g usturoi; se administrează 8 linguriţe de preparat pe zi.
– De la 6 la 13 ani: 40 g usturoi; se administrează 8 linguriţe de preparat pe zi.
– Peste 13 ani: 70 g usturoi; se administrează 8 linguri de preparat pe zi.

Citeşte şi: Citeşte şi: Muşeţelul plantă medicinală • Muşeţelul întrebuinţări şi proprietăţi • Preparate din muşeţel • Proprietăţi terapeutice

Usturoiul curăţă aparatul digestiv, combate fermentaţiile intestinale, omoară viermii intestinali.

La fumători, usturoiul uşurează expectoraţia, fluidizând secreţiile datorate excesului de tutun şi s-ar părea că reduce efectele negative ale nicotinei. Mâncat pe pâine, el ajută la scăderea zahărului în organism. Şi încă nu e tot! Această plantă incomparabilă se recomandă şi reumaticilor, anemicilor, persoanelor cu eritism cardiac şi atonie digestivă, celor care simt nevoia să-şi mărească diureza. Cei care suferă de hipertensiune arterială vor include în mod regulat usturoiul în meniul lor: acţiunea sa hipotensivă este strâns legată de vasodilataţie şi de efectele diuretice. Cei cărora le displace usturoiul crud, îl pot fierbe în lapte, dar efectele sale vor fi diminuate.
Consumaţi în mod regulat acest extraordinar condiment, pentru a vă menţine sau a vă redobândi sănătatea; este o comoară de binefaceri.  Poate fi consumat în salate, cu măsline, cu nuci, pisat pe pâine cu ulei de măsline. În rândul populaţiei care consumă usturoi în fiecare zi, cancerul este practic necunoscut. Persoanele care au probleme cu digerarea usturoiului nu trebuie să excludă de la bun început acest aliment excepţional, ci să procedeze treptat şi cu prudenţă, începând, de exemplu, cu o jumătate de căţel de usturoi în fiecare zi, timp de o săptămână, apoi un căţel de usturoi pe zi, în următoarea saptămână, şi aşa mai departe. Uneori, chiar şi stomacurile sensibile sfârşesc prin a-l tolera. Mamele care alaptează trebuie să-l suprime din alimentaţia lor, pentru că alterează laptele şi-i provoacă sugarului colici. Este contraindicat, de asemenea, persoanelor care suferă de sindrom pulmonar congestiv. Usturoiul, plantă cu uluitoare calităţi, a fost folosit într-un mare număr de reţete pentru tratarea unor boli. Cele pe care le prezentăm aici au învins timpul.

Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Tuberculoza pulmonară, bronşita cronică, tuse:

soluţia alcoolică de usturoi duce la scăderea expectoraţiei şi ameliorează starea generală; lăsaţi la macerat 100 g de usturoi în 100 g de alcool de 90 de grade, timp de două săptămâni. Agitaţi în fiecare zi flaconul. Strecuraţi lichidul cu multă grijă. Se iau 20 până la 30 de picături, de două ori pe zi, dizolvate în puţină apă. Din cauza timpului necesar macerarii, acest medicament se poate prepara dinainte, de exemplu, la apropierea iernii.

Circulaţie sangvină:

se zdrobesc 400 g de usturoi curăţat şi se pun într-un vas conţinând o jumătate de litru de rachiu de cidru. Se lasă la macerat 15 zile într-un loc însorit (de pildă, în spatele unei ferestre) şi se agită în fiecare zi. Se filtrează. Se iau câte 20 de picături, de două ori pe zi, dizolvate în puţină  apă.

Citeşte şi: Leurda planta medicinală • Leurda, proprietăţi şi beneficii • Leurda – remedii • Tinctura de leurdă • Reţete şi afecţiuni care pot fi tratate cu leurda

Diabet:

curăţă patru căţei de usturoi, se pun într-un litru de alcool. Se lasă la macerat 15 zile. Se agită sticla în fiecare zi. Se strecoară. Se ia în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, câte o linguriţă din acest preparat. Tratamentul se face timp de patru săptămâni sau mai mult, dacă este necesar.
… Odinioară, oboseala era sănătoasă… Astăzi, viaţa modernă, obligaţiile profesionale, „ispitele” culinare, excesul ponderal şi problemele familiale generează un alt fel de oboseală, total diferită de cea „clasică”, şi astfel suntem expuşi la stress, la nelinişte, iar depresia nervoasă ne pândeşte la tot pasul. Înainte de a ajunge în această situaţie, iată o reţetă foarte simplă pentru prevenirea ei: se pun 4 căţei de usturoi tăiat foarte mărunt în 100 g de alcool de 90 de grade. Se lasă la macerat 30 de zile într-un loc însorit. Se agită zilnic flaconul. Se strecoară. În prima zi, se pune o picătură din acest preparat într-o jumătate de pahar cu apă şi se bea. A doua zi se pun două picături din preparat într-o jumătate de pahar cu apă. A treia zi se beau trei picături adăugate într-o jumătate de pahar cu apă. Adăugând în fiecare zi câte o picătură, veţi ajunge în a 20-a zi să luaţi 20 de picături din preparat într-o jumătate de pahar cu apă. Din a 21-a zi, se ia cu câte o picătură mai puţin (tot adăugate la o jumătate de pahar cu apă), 19, 18, 17… până ce veţi ajunge la o singură picătură. La sfârşitul acestui tratament natural, vă veţi simţi relaxaţi şi calmi. Depurarea sângelui: o reţetă simplă ne este propusă de Raymond Dextreit: se pisează doi căţei de usturoi, se acoperă cu ulei de măsline, se amestecă cu câteva frunze de pătrunjel şi se lasă până a doua zi. Dimineaţa, la micul dejun, se ung felii de pâine cu acest preparat şi se consumă ca atare.

Vermifug:

se pun trei căţei de usturoi tocat într-un vas cu apă clocotită (sau cu lapte clocotit). Se lasă la macerat toată noaptea. Se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Se face această cură timp de trei săptămâni. Limbricii şi oxiurii nu rezistă acestui tratament.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Sănătatea și natură

Cele mai bune creme pentru ten uscat: TOP 5 (P)

Publicat

în

Hidratare, nutriție și netezire – acestea sunt funcții de bază ale unei creme de calitate pentru ten uscat! Astăzi, există o selecție uriașă de medicamente pe piața modernă, important e să-l găsești pe cel potrivit. În această listă, am inclus cele mai bune creme hidratante de față, care cu siguranță te va ajuta să decizi asupra unei achiziții.

Cum să alegi o cremă pentru ten uscat

Pentru ca produsul să aducă un efect maxim, merită să studiezi cu atenție compoziția. Aceasta trebuie să conțină componente precum:

  • glicerină – previne pierderea umidității și exfolierii;
  • suplimente de vitamine – acestea sunt extracte de fructe și adaos de unt de shea și chiar săruri de la Marea Moartă (minerale);
  • ingrediente hidratante – acestea includ acid hialuronic, colagen, pantenol;
  • pentru pielea matură, compoziția trebuie să conțină retinol și acid lanolinic.

Acum, să revizuim cele mai bune creme hidratante 

Elit - Gustul Desăvârșit

1.CeraVe Moisturising Cream

CeraVe Moisturising Cream este o cremă ușoară și non-grasă de la CeraVe care oferă o hidratare pe tot parcursul zilei, reparând și întărind bariera protectoare a pielii. Acidul hialuronic din compoziție menține un nivel optim de umiditate în celule, prevenind uscarea epidermei.

Avantaje:

tehnologia MVE – eliberare treptată a ingredientelor active pentru o hidratare de lungă durată;

hipoalergenică;

fără parabeni;

fără miros;

non-comedogenă;

nu înfundă porii https://makeup.ro/product/405758/ .

2.La Roche-Posay Nutritic Intense Riche

Cremă profund hidratantă și hrănitoare pentru utilizare de zi și de seară. Potrivită pentru pielea sensibilă. Compoziția conține: unt de shea, vitamina E, lipide MP, niacinamidă și glicerină de soia. Toate aceste componente hrănesc intens epiderma, hidratează, elimină instantaneu exfolierea, oferă protecție și reduc iritabilitatea.

Avantaje: 

se absoarbe rapid;

acționează instantaneu;

compoziție bună;

miros plăcut.

Dezavantaje:

preț;

nu este potrivită pentru alte tipuri de piele.

3.Aravia Intensive Moisture Сream

Un produs cu textură ușoară și uree în compoziție. Oferă o hidratare rapidă și profundă. Crema netezește suprafața pielii, elimină exfolierea, redă feței un aspect sănătos. Potrivită pentru utilizare după procedura de peeling sau după plajă. Compoziția include și uleiuri de cocos, cacao și semințe de struguri. Poate fi folosită dimineața și seara.

Avantaje:

volum mare (150 ml);

hidratare intensă;

se absoarbe rapid;

potrivit după procedura de peeling;

aromă plăcută, ușoară.

4.Nivea Make-Up Expert: cremă-fluid hidratantă 2 în 1

Crema de zi cu vitamina E, potrivită pentru pielea sensibilă. Se absoarbe rapid și nu lasă o senzație de peliculă. Funcționează bine ca bază de machiaj. Are o textură de gel ușoară și nu astupă porii. Conține lotus și calendulă.

Avantaje:

preț;

bază bună pentru machiaj;

se absoarbe rapid;

textură ușoară;

miros plăcut.

5.Librederm Hyaluronic Moisturising Cream

Cremă universală pentru toate tipurile de piele, inclusiv uscată și sensibilă. Se folosește dimineața și seara, se aplică și pe gât și decolteu. Compoziția conține acid hialuronic, squalen și ulei de camelină. Produsul nu conține parfum, se absoarbe rapid și are o textură plăcută. Înmoaie pielea și uniformizează microrelieful.

Avantaje: 

compoziție bună;

produs universal, potrivit și pentru pielea gâtului și decolteului;

fără parfum.

Dezavantaje: potrivită doar pentru perioada caldă a anului.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Sănătatea și natură

Lavanda – mireasma care vindecă. Ce sunt plantele aromatice și rețete pe bază de lavandă

Publicat

în

Lavanda – mireasma care vindecă. Ce sunt plantele aromatice și rețete pe bază de lavandă

„Spaima moliilor”, îmbătătoarea floare de levănţică este totodată un remediu de sănătate, prea puţin cunoscut. Sfârşitul de vară şi începutul de toamnă este o perioadă privilegiată pentru plantele aromatice, care acum sunt în plină maturitate, parfumând cu miresme întreg văzduhul.

Ce sunt plantele aromatice? Sunt specii care conţin o categorie cu totul specială de substanţe, aşa-numitele uleiuri aromatice (numite şi volatile sau eterice) care au, pe lângă calitatea lor de odorizant extrem de puternic, virtuţi terapeutice cu totul speciale. Multe din uleiurile volatile sunt mai puternice decât antibioticele în combaterea infecţiilor de tot felul, mai eficiente decât remediile de sinteză în reglarea activităţii nervoase şi hormonale, fiind pe bună dreptate considerate adevărate medicamente ale viitorului.

Lavanda este prin excelenţă o plantă europeană, originară din zona Alpilor, unde creşte spontan, pe pajişti întinse de la poalele munţilor şi până la altitudini de 1700 de metri, îmbălsămând aerul cu un miros de neconfundat. Răspândirea acestei plante în întreaga Europă s-a făcut cu sute de ani în urmă, când a pătruns, prin Marea Britanie, până în zonele îndepărtate ale Rusiei orientale. Mai mult, această iarbă aromată a intrat rapid în medicina populară a tuturor popoarelor europene, fiind adoptată şi îndrăgită imediat pentru virtuţile sale terapeutice, despre care vom vorbi pe larg în continuare.

Elit - Gustul Desăvârșit

Cartea de vizită

Lavanda (Lavandula angustifolia) este un subarbust cu o înălţime de până la cincizeci de centimetri, cu tulpini subţiri şi lemnoase, frunze mici, de un verde-cenuşiu, şi flori liliachii-roşietice. Întreaga parte aeriană înflorită degajă o mireasmă puternică datorită uleiurilor volatile secretate din abundenţă. La noi, ea este o plantă de cultură, cerinţele ei faţă de climă (în special faţă de căldură) împiedicând-o să crească spontan. O găsim cultivată în zona de deal şi de şes, în locuri unde temperaturile, mai ales pe timpul verii, sunt mai ridicate. Din păcate, la noi în ţară, în ultimii zece ani, suprafeţele pe care este cultivată lavanda s-au restrâns tot mai mult, zeci şi sute de hectare de soiuri ameliorate de lavandă fiind distruse sau lăsate în părăsire.

Reţete pe bază de lavandă

*Pulberea de lavandă. Planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea sau în piuă, după care se pune într-un borcan de sticlă închis ermetic, care se păstrează la întuneric şi răcoare. Se ia o linguriţă de pulbere de 3-4 ori pe zi. Planta se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. În ciuda parfumului său dulce, veţi remarca faptul că are un gust surprinzător de amar, motiv pentru care adesea este preferată tinctura.

*Tinctura de lavandă. Se obţine prin măcinarea părţilor aeriene uscate, cu râşniţa electrică de cafea, după care pulberea obţinută se pune într-un borcan care va fi umplut până la o treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. După adăugarea alcoolului peste pulberea de plantă, borcanul se închide ermetic şi se lasă la macerat vreme de 14 zile, agitând din când în când conţinutul pentru o mai bună solubilizare a principiilor active. După trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul se filtrează prin tifon, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici şi închise la culoare. Se administrează pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, câte o linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă.

*Uleiul volatil de lavandă. Este preparatul cel mai puternic din lavandă, ce nu poate fi însă obţinut casnic, ci numai prin procedee industriale (de obicei prin distilare cu aburi). Îl găsim în magazinele şi farmaciile naturiste de la noi. Intern: se iau amestecate cu miere sau pe o bucăţică de zahăr 2-3 picături de trei ori pe zi. Extern: uleiul se foloseşte amestecat în unguente, adăugat la apă de baie, pentru aromatizarea aerului încăperilor.

Atenţie: înainte de a folosi un ulei volatil pentru uz intern, citiţi cu atenţie eticheta şi prospectul. Există şi uleiuri volatile numai pentru uz extern, care sunt semisintetice şi foarte dăunătoare organismului, administrate intern. În cazul în care în timpul tratamentului apar simptome cum ar fi ameţeala, durerea de cap, greaţa, usturimea la urinare, se întrerupe administrarea.

*Oţetul aromatic de lavandă. Într-o sticlă cu gâtul larg se pun 10 linguri de lavandă mărunţită, peste care se adaugă jumătate de litru de oţet de mere. Se lasă să se macereze vreme de 10 zile la temperatura camerei, după care se filtrează. Se foloseşte pentru fricţionări şi comprese.

*Uleiul gras de lavandă. La jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adaugă 5 linguri de lavandă uscată şi mărunţită. Se pune într-un borcan închis ermetic şi se lasă să se macereze la soare sau în apropierea unei surse de căldură vreme de 5 zile, după care se filtrează. Uleiul uşor aromatizat obţinut se mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavandă vreme de încă 5 zile, după care se filtrează, până când capătă un miros foarte puternic de lavandă. Se foloseşte pentru masaje şi fricţionări.

*Baia cu lavandă. Două mâini de lavandă se lasă la macerat în 2 litri de apă, vreme de 8-10 ore (de dimineaţa până seara), după care se filtrează. Planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă 2 litri de apă clocotită, după care se acoperă, se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se combină cele două extracte, preparatul obţinut fiind adăugat în apa din cada de baie.

Utilizări interne

*Dischinezie biliară, balonarea la bolnavii de bilă, crizele biliare însoţite de dureri de cap.  Se ia lavandă sub formă de pulbere, administrată pe stomacul gol, câte o linguriţă de patru ori pe zi. Datorită principiilor sale active amare, lavanda măreşte secreţia de bilă şi ajută la evacuarea ei, calmând durerile abdominale şi activând digestia.

*Depresia, anxietatea. În cazurile uşoare se ia lavandă sub formă de tinctură – 1 linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi, în cure de lungă durată (3 luni minimum). Uleiul volatil de lavandă se administrează în depresiile şi crizele de anxietate severe: două picături de ulei volatil amestecate cu puţină miere se iau de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Studiile făcute până în prezent au arătat că există o anumită selectivitate a pacienţilor trataţi cu această plantă, unii neavând o reacţie specială la uleiul volatil, în timp ce la alţii s-a observat o ameliorare clară a stării lăuntrice, ameliorare tradusă prin reducerea sensibilităţii psihice, estomparea fricilor şi angoaselor, reapariţia dorinţei de viaţă.

*Aritmie cardiacă, adjuvant în ischemia cardiacă apărută pe fond de stres. Lavanda este prin excelenţă o plantă antistres, motiv pentru care, administrată în cure de lungă durată, ameliorează şi, gradat, conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. În problemele cardiace s-a observat o acţiune deosebit de favorabilă a tincturii de lavandă, care acţionează direct la nivelul sistemului nervos central. Se administrează de trei-patru ori pe zi câte o linguriţă de tinctură diluată în jumătate de pahar de apă.

*Viermi intestinali.  Se combină în proporţii egale tinctură de lavandă, de pelin şi de cimbru (toate tincturile se prepară la fel ca cea de lavandă). Se ia din această combinaţie de tincturi câte o linguriţă diluată în puţină apă, de patru ori pe zi, înainte de masă. O cură durează minimum două săptămâni. Acest tratament este eficient atât singur, cât şi în combinaţie cu remediile alopate, a căror eficienţă o măreşte.

*Oboseală, iritabilitate psihică, insomnie. Cele mai bune rezultate se obţin făcând băi cu lavandă, cu jumătate de oră înainte de culcare. Suplimentar, este bine să puneţi sub pernă un mic săculeţ (ceva mai plat) cu lavandă. Somnul va fi mai odihnitor şi mai lin, iar peste zi veţi remarca o mult mai bună rezistenţă psihică şi stăpânire de sine. Intern, se ia tinctură de lavandă: o linguriţă de trei ori pe zi.

*Dureri de cap, migrenă, ameţeală. Ca remediu de urgenţă se iau 1-2 picături de ulei volatil de lavandă cu puţină miere. Ca tratament pe termen lung se recomandă pulberea de lavandă: o linguriţă de patru ori pe zi, administrată pe stomacul gol.
*Reumatism.  Se face un ceai din o parte flori de soc şi două părţi lavandă, o linguriţă din acest amestec fiind opărită cu o cană de apă, după care se lasă să se răcească puţin şi se filtrează. Se beau pe zi 2-3 căni din acest ceai, cât mai cald (pentru ca efectul sudorific şi depurativ să fie mai intens). Are un gust destul de greu de suportat, dar o cură de 10 zile cu acest ceai are efecte antireumatice excepţionale.

*Tuse convulsivă, gripă, bronşită. 2 picături de ulei volatil se amestecă cu o lingură de miere şi se administrează câte puţin din acest amestec, care nu va fi înghiţit direct, ci va fi lăsat să alunece pe gât pentru a-şi exercita din plin efectele antiinfecţioase şi calmante. Se iau maximum 6 picături de ulei de lavandă pe zi la adulţi şi două picături pe zi la copii.

Utilizări externe

*Adjuvant în pneumonie şi bronşită cronică. La 4 linguri de lavandă proaspăt măcinată se adaugă apă, amestecând progresiv, până când se formează o pastă, care se înveleşte în tifon şi se aplică pe piele. Deasupra cataplasmei se pune o sticlă cu apă fierbinte şi se acoperă cu o pătură, ca să păstreze căldura. Cataplasma se ţine minimum o jumătate de oră.

*Contra păduchilor şi altor insecte parazite. 3-4 picături de ulei volatil de lavandă se amestecă cu o linguriţă de oţet şi se aplică pe păr (sau pe zona afectată), după care capul se acoperă vreme de câteva ore, pentru a se forma un mediu de vapori de ulei volatil care vor elimina insectele. Se aplică tratamentul 7-10 zile la rând.

*Pentru creşterea părului. Se face un masaj la rădăcina părului cu oţet de lavandă obţinut prin macerare după metoda de mai sus.

*Întreţinerea pielii uscate. Imediat după baie se aplică uleiul gras de lavandă (obţinut prin macerarea plantei în ulei de floarea-soarelui, după metoda de mai sus) pe toată pielea, făcându-se în acelaşi timp un masaj uşor.

*Eczeme uscate, tumefacţii produse de loviri. Se aplică uleiul gras de lavandă pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.

Câteva utilizări casnice ale lavandei

*Condiment de lavandă. Amestecaţi în cimbrul cu care condimentaţi mâncărurile puţină lavandă (într-o proporţie aproximativă de 1:5). Mâncărurile vor căpăta o aromă deopotrivă delicioasă şi rafinată, fiind, în plus, şi mai uşor digerabile. În zona sudică a Alpilor, cimbrul amestecat cu lavandă se dă mâncăcioşilor pentru a le regla apetitul şi a-i ajuta astfel să scadă spontan în greutate.

*Pentru a scăpa de molii. Se pun în dulap săculeţi cu inflorescenţe de lavandă uscată. Zilnic, conţinutul săculeţilor se freacă în palme pentru ca astfel să se degaje cât mai mult ulei volatil, care alungă insectele.

*Furnicile, puricii şi gândacii fug de mirosul de lavandă. Pentru a scăpa de musafirii nepoftiţi, stropiţi de două ori pe zi locurile în care aceştia se ascund sau traseele pe care vin, cu o soluţie formată din 6 linguri de apă şi 10 picături de ulei volatil de lavandă.

*Pentru a scăpa de mirosurile neplăcute din casă. Puneţi într-o cană de apă 10 picături de ulei volatil de lavandă şi 10 picături de ulei volatil de mentă. Ştergeţi cu această soluţie pereţii, podelele, toate zonele care degajă mirosuri neplăcute. Evitaţi suprafeţele lăcuite, pentru că uleiurile volatile sunt un dizolvant redutabil şi strică lacul.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Sănătatea și natură

De ce unele sosuri nu trebuie înghețate (P)

Publicat

în

Congelatorul este unul dintre acele electrocasnice despre care putem spune că are puteri magice. Dacă ați revenit acasă după un Paște extrem de încărcat, de fapt, atât de încărcat încât nu ați scăpat fără mâncare la pachet, congelatorul este acea cutie miraculoasă în care puteți pune ce nu vă încape în frigider. Adusul aminte devine opțional, însă un congelator va funcționa așa cum vă așteptați numai dacă îi cunoașteți regulile.

Reguli de bază

Astfel, dacă vă folosiți congelatorul ca spațiu de depozitare doar pentru produsele congelate din supermarket, aflați că nu l-ați utilizat la capacitate maximă. Congelatorul este un loc excelent pentru a conserva alimentele gătite și produsele alimentare cu o durată de valabilitate limitată, cum ar fi bananele, chiflele pentru hot dog sau chiar produse congelate din start. Unul dintre cele mai bune exemple legumele congelate. Sunt ușor de păstrat și chiar mai ușor de gătit ca garnitură sau chiar ca fel principal de mâncare.

Când începeți să vă folosiți congelatorul pentru depozitarea alimentelor, trebuie să țineți cont de câteva lucruri. În primul rând, evitați să congelați orice lucru în sticlă, deoarece s-ar putea sparge. În al doilea rând, normele de siguranță alimentară spun că congelatorul dumneavoastră ar trebui să fie capabil să congeleze alimente gătite în aproximativ patru ore. În al treilea rând, nu dezghețați alimentele folosind apă fierbinte. Trecerea alimentelor congelate sub apă fierbinte le poate găti parțial, schimbând gustul și textura.

Elit - Gustul Desăvârșit

Dacă respectați aceste reguli generale, puteți îngheța în siguranță aproape orice. Cu toate acestea, există anumite alimente pe care nu ar trebui să le congelați niciodată, deoarece procesul de congelare și decongelare poate altera aroma și consistența acestora.

Cât timp poți păstra diverse alimente în congelator

Chiar dacă congelatorul vă permite păstrarea îndelungată a produselor congelate, din păcate există o dată de expirare pentru toată mâncarea pe care alegeți să o înghețați. Din fericire, unele tipuri rezistă mult mai bine decât altele.

De exemplu, produsele de panificație pot fi păstrate până la 3 luni. Dacă aveți de păstrat semi-preparate din această categorii, te poți bucura de ele chiar și după jumătate de an. Lactatele au o durată de viață în congelator variată: laptele trebuie consumat cel mult după trei luni, în timp ce untul și brânza rezistă chiar și șase luni. Dacă sunteți fan al iaurtului, trebuie să știți că acesta rezistă doar două luni.

Carnea depozitată direct în congelator are o durată de viață de cel mult 6 luni. Dacă aceasta este tocată, ar fi bine să o consumați cel mult în 4 luni. Peștele cu carne grasă are aceeași valabilitate a cărnii tocate, iar cel obișnuit poate fi păstrat chiar și 6 luni.

Și pentru că sezonul cald este aici, aflați că fructele pot fi păstrate la congelator chiar și un an. În cazul legumelor, cele crude pot fi păstrate aproximativ trei luni, iar cele prefierte pot fi consumate chiar și după un an. Cum rămâne însă cu sosurile?

Unele sosuri nu trebuie înghețate

Când apa îngheață, formează cristale de gheață, iar acestea pot avea un efect devastator asupra anumitor alimente, inclusiv asupra unor sosuri.

Dacă un sos a fost îngroșat cu un amidon precum cel din făină sau amidonul de porumb, cantitatea mare de apă absorbită de moleculele amidonului se va cristaliza. Sosul dezghețat rezultat sfârșește, de obicei, prin a fi mult mai subțire. Dacă se întâmplă asta, probabil că trebuie să renunți la el și să realizezi că acel sos perfect a dispărut.

Pe lângă sosurile cu amidon, sosurile pe bază de maioneză și alte emulsionări, precum sosul hollandaise, de asemenea, nu se descurcă bine în congelator. Congelarea poate separa grăsimile de alte ingrediente, făcând ca sosul să se rupă. Unele sosuri pe bază de brânză și smântână – cum ar fi béchamel și Alfredo – se pot rupe, de asemenea, dacă sunt congelate. Cu toate acestea, decongelarea în frigider timp de câteva ore, iar apoi bătând sosul în timp ce îl reîncălziți, poate ajuta la readucerea acestuia la consistența sa anterioară.

Aceștia sunt primii pași pentru ca produsele congelate să fie păstrate așa cum trebuie în congelatorul tău. Tot ce vă rămâne de făcut este să le faceți loc printre felurile de mâncare de la Paște.

 foto: freshful.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare