Unirea Alba Iulia este umbra echipei de altădată. Gruparea din Cetatea Marii Uniri a ajuns în punctul cel mai de jos al existenței, iernând în postura de “lanternă roșie” a Seriei a 9-a din eșalonul terț, cu doar 8 puncte strânse în 15 etape și amenințată cu o rușinoasă retrogradare.

Obișnuit cu performanța până în 2013, anul când s-a produs acel crunt episod al retragerii de pe a doua scenă și o dispariție temporară din peisaj, municipiul reședință de județ traversează momente critice din punct de vedere fotbalistic. Unirea Alba Iulia, singura echipă din Alba cu 3 sezoane petrecute în elită (2003-2005 și 2009-2010), în primul dintre acestea cu o onorantă clasare pe poziția a 6-a, din postura de debutantă, suferă amarnic în prezent.

În 1987/1988 cu Grigore Boca la cârmă, uniriști au promovat în Liga a 2-a și au bifat 15 sezoane consecutive la acest nivel și două campanii de promovare pe prima scenă (1991/1992, cu cazul “Haina de blană”, și 1993/1994), plus prezența în semifinalele Cupei României, în 1991, dublă cu Universitatea Craiova, după ce au eliminat Steaua București în sferturi, cu antrenorul Cornel Țălnar pe banca tehnică.

*Amintirile ne chinuiesc

De altfel, până în 2013, Unirea Alba Iulia nu a părăsit circuitul primelor două eșaloane, un alt moment de cumpănă fiind în 2006, când s-a cumpărat locul de la Oltchim Rm. Vâlcea pentru a se evita retrogradarea din Liga a 2-a. A fost a doua promovare pe prima scenă (2009), un moment efemer, o retrogradare rapidă și a venit recesiunea, o cădere în gol… În 2014 s-a început de jos, din Liga a 5-a, vara următoare fiind accederea în Liga a 4-a, urmând un campionat modest. În 2016, la cerere, s-a ajuns în Liga a 3-a, dar visele de revenire nu au fost acoperite în fapte, echipa zbătându-se în mediocritate. Acesta este al 6-le campionat succesiv pe a treia scenă, dar mai mult a fost chin, cu excepția perioadei în care s-au implicat Gicu Grozav și Mihai Oancea. În vara lui 2017 se vorbea de un “nou început”, însă a fost o simplă luminiță ce s-a pierdut în cenușiu, iar Unirea a ajuns să tremure din toate încheieturile, să sufere și să aștepte, an de an, un nou transfer al lui Nicolae Stanciu, devenit salvatorul echipei sale de suflet și principaul sponsor. Clasările, o consecință a problemelor financiare apăsătoare, vorbesc de la sine: locul 11 (2017), locul 7 (2018), locul 12 (2019), locul 12 (2020, campionat întrerupt din cauza pandemiei), locul 7 (2021, din 10 participante).

*Generații risipite

Atunci, în 2015, la acea promovare în Liga a 4-a, se vorbea de tânăra și promițătoarea echipă a lui Mihai Dăscălescu, ce încerca să revigoreze fotbalul din municipiul reședință de județ. Ca exemplu, la ultimul meci din Liga a 5-a, de pe “Cetate”,  au evoluat: Căt. Ștef – Rodean, Costantea, Ioani, A. Ianc, Ad. Matei, Goguța, C. Cristea, B. Ștef, A. Culda, S. Iacșa; au mai intrat Onacă, Dup, A. David, Al. Popa, Lăsconi, rezerve R. Baba, B. Șandru, dintre care niciunul nu mai este actualmente în efectiv, situație care vorbește de la sine. Generații întregi de juniori s-au risipit, s-a ales praful de viitor, Unirea Alba Iulia nemaiparticipând de vreo 3 ani la competițiile naționale juvenile organizate de FRF. Nici bani nu s-au făcut prea mulți, excepțiile numindu-se S. Culda (cedat la Astra Giurgiu în 2017) și Răzvan Ivan (transferat la UTA Arad în 2019), în rest, plecări pe bandă rulantă și zero profit, chiar dacă s-a vorbit mult, poate prea mult, de “diamante” fotbalistice locale, aducătoare de venit.

În iarna lui 2019, la câteva luni după acel meci în nocturnă, cu FCSB, la Zlatna, în “16”-imile de finală ale Cupei României, Unirea a pierdut, din motive financiare, o echipă întreagă, plecând atunci, printre alții I. Grozav, P. Păcurar și Vitinha (Metalurgistul Cugir), S. Mureșan și Căt. Suciu (Industria Galda), F. Morar, Cl. Marcu, L. Dan, Goguța (CS Ocna Mureș), Cl. Oara (CS Universitatea Alba Iulia). Brusc, celelalte conjudețene au devenit tentante, preferându-se liniștea financiară (vezi alte plecări, în timp, precum Boancă, Rodean, Olar, Potopea, I. Neag, Davidaș sau Tat) în locul promisiunilor neonorate. Vara trecută, iarăși s-a înregistrat un exod masiv, cu Selagea (Metalurgistul Cugir), Sporea (Flacăra Horezu), D. Lupșan (CS Ocna Mureș), Bucurică (CS Universitatea Alba Iulia), M. Codrea (FC Brașov), An. David și Ad. Matei (Industria Galda), Joldeș (CSU Alba Iulia), Adam (Șoimul Băița). Iar în această pauză, au mai părăsit corabia, căpitanul Al. Giurgiu (CS Ocna Mureș), Haj (Metalurgistul Cugir) și Pocol (Someșul Dej).

Ce mai rămâne, după acest regres continuu? Speranța că prăbușirea se va opri, iar peste 2 ani, când este centenarul Unirii, club înființat în 1924, vom vorbi despre renaștere, performanță și stabilitate!