Rămâi conectat

Ştirea zilei

Stupefiant: Participarea Gărzii Naţionale Româneşti refuzată de la un eveniment legat de Centenar

Publicat

în

Ca urmare a unor discuții și controverse care au apărut în ultima vreme în social-media referitoare la garda austriacă și prezența ei la evenimentele de la 1 Decembrie, Garda Națională Românească s-a văzut în situația strupefiantă de a-i fi refuzată participarea la un eveniment legat de Centenar.

”Azi am fost pus în stupefianta situaţie de a ni se refuza participarea Gărzii Naţionale Româneşti de la un eveniment legat de Centenar, în judeţul Alba – unde eram programaţi de vreo 5 luni şi unde ne-am angajat că participăm absolut benevol – pe motiv că gardă nu e suficient de românească.

Asta ca urmare a faptului că organizatorii s-au speriat văzând discuţiile de pe facebookul primarului din Alba Iulia, unde nişte unii contestă garda austriacă (ei se referă mai mult la „garda austro-ungară”, dar ce mai contează un Ausgleich în ziua de azi…). Noaptea minţii şi dialogul surzilor.

Elit - Gustul Desăvârșit

Pentru cine nu a rămas corigent la istorie: mai românesc decât gărzile naţionale româneşti de la 1918 nu s-exista! Chiar dacă purtau uniformele K.u.K., gărzile astea au făcut cel puţin jumătate din unire. Şi jumătate din oamenii care se văd în pozele lui Mârza sunt gardiştii gărzilor naţionale româneşti. În imaginea de aici, la tribună se aflau, alături de episcopii Cristea şi Hossu şi câţiva ţărani, gardiştii de la Orăştie, în frunte cu port-drapelul Valeriu Pascu. Acest Valeriu Pascu, un simplu caz până la urma din zecile de mii de romani cu un curriculum similar, a luptat prin Galiţia, a fost arestat, apoi a condus un detaşament dezarmat de 100 de romani de la Lemberg până la Cluj.

În ziua de 2 noiembrie 1918 se afla în biroul lui Amos Frâncu din Cluj, în sediul Consiliului Naţional Roman, alături de alte numele grele ale Clujului de la 1918, în momentul în care asupra biroului s-a pornit foc de mitralieră din clădirea Postei centrale. Pe geamul postei a apărut apoi un afiș cu inscripția „vegyétek le az oláh zászlót” – pe românește „îndepărtați stindardul valah”. Amos Frâncu a strigat: „Niciodată, sub acest simbol al tricolorului român vom trăi sau vom muri”.

De la Cluj, Pascu s-a dus la Orăştie cu mesajul de unificare a forţelor civile şi militare din Transilvania şi Banat. Înrolat în Garda naţională din Orăştie, s-a ocupat de securizarea zonei, de controlul asupra convoaielor militare germane ce traversau zona (pe sectorul Sibot-Simeria) şi pacificarea unor detaşamente germane, de oprirea trenurilor blindate maghiare, de sporirea efectivelor gărzii până la 700 de oameni. În luptele cu trupe germane de la Orăştie, atunci când gardă a oprit un tren – pentru capturarea a 100 de cai -, a murit un gardist şi alţi 5 au fost răniţi.

La 1 decembrie 1918, Valeriu Pascu, la cei 25 de ani ai săi, s-a aflat la comanda detaşamentului de 250 de gardişti din Orăştie trimişi să suplimenteze paza Adunării de la Alba Iulia. după cum se vede, a stat alături de Iuliu Hossu în momentul în care acesta a citit Rezoluţia Unirii. Mai apare şi în celelalte două fotografii care surprind aspecte de la tribună mare de pe Câmpul lui Horea.

Oricum, concluzia e că trupa noastră de reenactment – care întruchipează garda şi are ca scop tocmai punerea în lumina a unor asemenea figuri de militari, ca Valeriu Pascu, Florian Medrea, Ovidiu Gritta, figuri mai puţin cunoscute ale Unirii – nu e suficient de românească. Mă dau bătut. Până mâine…”, a scris pe pagina sa de facebook istoricul Tudor Roșu.

Povestea fiecărui soldat din Garda Națională este strâns legată de evenimentele de pe 1 Decembrie 1918, iar aportul lor la înfăptuirea Unirii la Alba Iulia este destul de puțin cunoscut. Dacă această gardă nu ar fi existat la Alba Iulia, cel mai probabil, Marea Adunare Națională nu s-ar fi desfășurat aici.

Garda Națională de la Alba Iulia a fost pusă sub comanda unui sfat militar de 12 persoane, în frunte cu căpitanul I.F. Negruțiu, membru în Consiliul Național Român al comitatului, actualul județ, și cu căpitanul Florian Medrea. La data înființării, 4 noiembrie, avea 120 de soldați, număr care avea să sporească la 800 în săptămânile următoare.

Proiectul face parte dintr-un program pe 3 ani, vizând sărbătorirea Centenarului Unirii din acest an. Proiectul se realizează sub egida Administrației Fondului Cultural Național.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Ştirea zilei

Ce alimente să mâncăm pentru subțierea sângelui: Dieta împotriva cheagurilor de sânge

Publicat

în

Ce alimente să mâncăm pentru subțierea sângelui: Dieta împotriva cheagurilor de sânge

Cheagurile de sânge iau naștere în momentul în care consistența sângelui se îngroașă. Odată formate, cheagurile migrează spre alte părți ale corpului, provocând probleme la nivelul organelor unde se opresc.

Acest lucru se întâmplă din cauza diminuării sau, chiar, opririi alimentării lor cu sânge. Vinovate de apariția cheagurilor de sânge sunt ateroscleroza, sindromul antifosfolipidic, tromboza venoasă profundă, problemele de ritm cardiac, administrarea de contraceptive orale și boala COVID-19.

Deși coagularea este un proces necesar, sunt situații în care sângele se poate coagula prea mult, generând numeroase probleme de sănătate. Pentru a preveni acest lucru, este necesar să adopți un stil de viață sănătos și să ai o dietă echilibrată, bazată pe alimente ce subțiază sângele și, implicit, dizolvă cheagurile.

Elit - Gustul Desăvârșit

Alimente ce dizolvă cheagurile de sânge

Printre alimentele care subțiază sângele, se numără: somonul, curcuma, ghimbirul, usturoiul, migdalele și vinul roșu.

Somonul

Somonul se află în fruntea listei cu alimente ce dizolvă cheagurile de sânge, deoarece este bogat în acizi grași Omega-3. Aceștia ajută la prevenirea aglomerării trombocitelor din sânge și, implicit, contribuie la subțierea sângelui. În cazul în care nu consumi pește regulat, poți apela oricând la suplimentele alimente cu ulei de pește. Ai grijă, însă, ca acestea să fie de calitate, certificate și să conțină ulei de pește de mare adâncime.

Curcuma

Curcuma are proprietăți antiinflamatoare și anticoagulante, fapt ce contribuie la împiedicarea formării cheagurilor de sânge. Acest condiment poate fi adăugat în diferite rețete, cum sunt cele de curry și supele, dar poate fi consumat și sub formă de ceai sau turmeric latte.

Ghimbirul

Un alt aliment-minune în ceea ce privește subțierea sângelui este ghimbirul. Acesta conține un acid natural, care poartă numele de salicilat, un puternic diluant al sângelui. Rădăcina de ghimbir poate fi inclusă în mâncăruri sau poate fi consumată crudă, atât proaspătă, cât și uscată.

Usturoiul

Usturoiul este un antibiotic și un antimicrobian natural. Potrivit ultimelor cercetări, usturoiul are proprietăți antitrombotice, care reduc formarea cheagurilor de sânge.

Migdalele

Migdalele sunt bogate un vitamina E, un compus indispensabil vieții, care acționează constant pentru fluidizarea sângelui și pentru prevenirea formării cheagurilor. Acestea pot fi consumate ca atare sau pot fi adăugate în salate, paste sau sosuri.

Vinul roșu

Sunt numeroase studii care arată că un pahar de vin roșu băut în fiecare zi previne afecțiunile cardiovasculare, grație efectului de fluidizare a sângelui. Mai mult, acesta previne depunerea de grăsimi pe pereții arterelor și te ajută să te bucuri de o sănătate deplină. Cu toate acestea, este recomandat să nu exagerezi cu vinul roșu, deoarece poate crește riscul de accident vascular cerebral, scrie BZI.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

FOTO| Oameni cu rădăcini în județul Alba. Radu Octavian Dobre, ambasadorul României în Republica Irak: „Ai permanent de a face cu oameni diferiți”

Publicat

în

Oameni cu rădăcini în județul Alba. Radu Octavian Dobre, ambasadorul României în Republica Irak: „Ai permanent de a face cu oameni diferiți”

Ambasadorul României în Republica Irak are rădăcini în județul Alba: Radu Octavian Dobre, despre cum este să fii diplomat român în Orientul Mijlociu

 Radu Octavian Dobre, Ambasadorul României în Republica Irak, vorbește despre experiența sa ca și diplomat în Orientul Mijlociu, reprezentând interesele țării noastre, precum și despre rădăcinile pe care acesta le are în județul Alba.

Într-un interviu acordat Ziarului Unirea, diplomatul a împărtășit cu mult interes trăirile de care a avut parte, într-un loc atât de îndepărtat de casă.

Elit - Gustul Desăvârșit

Domnule ambasador, cum ați aprecia dumneavoastră, în acest moment, relația dintre țara noastră și Republica Irak? Ne putem bucura de o cooperare benefică pentru ambele părți?

Întrebarea este extrem de complexă, însă am să încerc să vă ofer câteva repere care demonstrează încă o dată faptul că între România și Irak există relații consolidate, pe toate palierele.

Indiferent de regimurile care au guvernat cele două țări, Între București și Bagdad au existat întotdeauna relații excelente. Încă de la sfârșitul anilor ’50, România a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea economică a Irakului, mai ales în domeniul petrol și gaze. La acea vreme, companiile românești au derulat proiecte ample, inclusiv construcția unei rafinării. Irakul a fost și prima țară în care, după căderea comunismului, în anul 2001, au fost prezente efective ale Ministerului Apărării alături de trupe ale statelor occidentale. In acel an, România a contribuit cu un spital de campanie la operațiunea Desert Storm. Mai recent, România a participat și participă în continuare la Operațiunea Inherent Resolve, care are ca principal obiectiv înfrângerea Statului Islamic în Irak și Siria. De asemenea, România este membru activ al Misiunii NATO în Irak, care se concentrează asupra reformei sectorului de securitate din această țară. Contractori români sunt prezenți și în cadrul EUAM, misiune a Uniunii Europene care, la rândul său, consiliază statul irakian pe componenta civilă a reformei sectorului de securitate. Experți români activează și în organizațiile aflate sub umbrela ONU prezente în Irak.

În ciuda situației precare de securitate din ultimii ani legate de criza profundă declanșată de apariția ISIS, au existat și există în continuare companii românești care derulează proiecte în regiuni care au fost mai puțin afectate. Domeniile vizate sunt petrolul și gazele, infrastructură, dezvoltări imobiliare, construcții hidrotehnice. De asemenea, constatăm cu plăcere că pe piața irakiana reapar produse românești, în special în sectorul agro-alimentar. In România, la Registrul Comerțului, sunt înregistrate peste 2000 de firme cu capital irakian sau mixt romano-irakian, care constituie o bază solidă pentru o creștere exponențială a exporturilor românești în această țară.   Pe de altă parte, Guvernul de la Bagdad a alocat fonduri importante pentru reconstrucție și infrastructură (drumuri, poduri, spitale, școli, rețele de apă și canalizare, sisteme de irigații, etc) în majoritatea provinciilor, firmele din România având în continuare o reputație bună în ceea ce privește implementarea acestor proiecte. Cum  perioada de contractare a acestor proiecte rămâne deschisă, firmele interesate ne pot contacta oricând pentru detalii la ambasadă.

Nu în ultimul rând, în România există o comunitate semnificativă de cetățeni irakieni sau cu cetățenie dublă, bine integrată și extrem de activă. In Irak, am avut ocazia să constat că foștii studenți în România, și sunt cu miile, își aduc aminte cu plăcere de țara noastră, păstrează încă legături cu foștii colegi. Aceștia sunt organizați într-o asociație de prietenie irakiano-română, care include membri din toate marile orașe.

În raporturile cu Irakul avem o agendă bilaterală complexă, care acoperă multe domenii, de la sectorul de securitate și pînă la aspecte tehnice care țin de facilitarea exporturilor.


Înainte de a reprezenta interesele țării noastre la Bagdad, ce alte activități diplomatice ați mai desfășurat?

Pe scurt, am intrat în Ministerul Afacerilor Externe în urmă cu 20 de ani. Înainte de a fi în Irak am fost pentru 7 ani în India, primii trei în calitate de însărcinat cu afaceri a.i., în timp ce următorii 4 am activat în calitate de ambasador. Între cele mai vizibile acțiuni organizate pe perioada mandatului meu în India s-au numărat două vizite la New Delhi la nivel de ministru al afacerilor externe și vizita la București a vice-președintelui indian, Venkaiah Naidu. Între 2008 și 2012, am fost consul general al României la Trieste (Italia). Printre altele, din acea perioadă, îmi amintesc cu plăcere vizita președintelui de atunci al Regiunii Autonome Friuli Venezia Giulia, Renzo Tondo, la Alba Iulia, pe care am organizat-o cu sprijinul și la invitația Consiliului Județean Alba. În intervalul 2003 – 2006, am lucrat ca diplomat în cadrul Misiunii Permanente a României la Uniunea Europeană, unde m-am ocupat de mai multe dosare, cum ar fi gestionarea civilă a crizelor, vize, cooperare consulară și combaterea terorismului. Nu în ultimul rând, la începuturile carierei în MAE, am fost, pentru șase luni, diplomat pe probleme UE în cadrul Ambasadei României la Atena. În perioadele în care am fost în România, în Centrala MAE am fost Șeful Centrului pentru Situații de Criză și, de asemenea, am lucrat în mai multe departamente: Uniunea Europeană, Consular, respectiv Direcția Asia-Pacific.

Ne puteți spune mai multe despre originile dumneavoastră? Locul în care v-ați născut, de unde provin părinții dumneavoastră, universitatea la care v-ați desfășurat studiile?

Sunt absolvent al secției în limba franceză a Facultății de Științe Politice și Administrative a Universității București și, pe parcursul carierei am făcut numeroase cursuri în domenii cum ar fi: politici europene, în special pe domeniul justiției și afacerilor interne, managementul crizelor, drept internațional public. Sunt născut și crescut în București, însă, cu, poate, o singură excepție, în fiecare an m-am întors pentru lungi vacanțe sau concedii în satul Căpâlna, de pe valea Sebeșului, de unde este originară familia tatălui meu. Am încă prieteni vechi cu care țin legătura la Căpâlna, Petrești, Sebeș sau Alba Iulia.

Care considerați că sunt cele mai importante atribuții ale unui ambasador?

Ambasadorii sunt numiți prin decret de Președintele României, cu avizul Comisiilor de Politică Externă din Parlamentul României. În consecință, un ambasador reprezintă ansamblul intereselor României în statul de acreditare, urmărind cu preponderență cooperarea politică, economică și comercială, precum și în alte domenii, cum ar fi educația, cultura, tineretul sau sportul. Nu în ultimul rând, Ambasadorul, alături de personalul consular al Ambasadei, este preocupat de situația cetățenilor români din țara de reședință, și intervine, dacă este necesar, pentru protejarea drepturilor acestora.

Cum sunt văzuți românii, oamenii obișnuiți ai țării noastre, de către irakieni? Ce părere au aceștia despre cei mai cunoscuți români dintre personalități cum ar fi Nadia Comăneci, Mircea Eliade, Mihai Eminescu sau Constantin Brâncuși?

Înainte de ajunge la Bagdad, un vecin de-al meu îmi povestea cum, în anii ’80, lucra ca inginer în Irak și, într-o vară, împreună cu un coleg, venea de la București spre Bagdad cu mașina. După ce a trecut frontiera din Turcia, mașina, o Dacie veche din acea perioada s-a stricat tocmai într-o zonă mai puțin populată. Cu chiu cu vai au ajuns într-o localitate, unde au ajuns într-un restaurant, încercând să își sune colegii pentru a primi ajutor. Un localnic, când a auzit că sunt români, nu numai că i-a îndrumat spre un service auto, ci i-a si invitat acasă la el, unde au stat pana a doua zi când au reușit să repare mașina. Când au vrut să ii plătească, acesta a refuzat banii, spunând că singura plată pe care o acceptă este promisiunea că vor povesti și altora despre ospitalitatea de care s-au bucurat. Iată că omul și-a ținut promisiunea și povestea circula și după aproape 40 de ani.

Dincolo de omenia irakianului din poveste, ea reflectă imaginea de care se bucură România sau românii în general în această țară. Foștii studenți irakieni au un grup de WhatsApp în care zilnic sunt postate imagini, poezii, cântece sau știri despre România. De asemenea, de fiecare dată când ne întâlnim cu asociația de prietenie, toți, fără excepție, fac eforturi să vorbească în limba română, chiar dacă mulți nu au mai folosit-o de ani de zile. De asemenea, aceștia promovează, oricând au ocazia, țara noastră nu numai ca partener politic sau economic, dar chiar și ca destinație pentru turism. Ultima acțiune în care s-au implicat a fost promovarea proiectului de burse acordate de statul român pentru studenții străini, astfel încât anul acesta am înregistrat o cifră record de înscrieri (peste 200). Mai mult, promovează cu succes unele universități din România cu care sunt în contact și aduc studenți din Irak, inclusiv pentru programe de master sau de studii doctorale.

Românii sunt bine văzuți de irakieni și pentru modul echilibrat în care se raportează la străini, la culturi și religii diferite.


Este funcția dumneavoastră una sigură, din punctul de vedere al securității personale? Vă puteți bucura de libertate de mișcare?

Irakul rămâne o țară cu anumite probleme în ceea ce privește situația de securitate. Să nu uităm că, până acum câțiva ani, luptătorii DAESH erau la porțile Bagdadului. Acum situația este cu mult mai bună, chiar dacă apar, periodic, incidente de securitate. Vă asigur, însă că atât eu, cat și personalul ambasadei, ne desfășurăm activitatea în siguranță, dialogul cu autoritățile și cu mediul de afaceri decurgând normal.

Au fost întâmplări pe parcursul carierei dumneavoastră ca diplomat, fie la Bagdad sau în alte împrejurări, din care ați deprins anumite învățături?

Sunt puține situații repetitive în activitatea diplomatică și, de altfel, in aceasta constă frumusețea meseriei. Ai permanent de a face cu oameni diferiți, culturi deseori diferite la care trebuie să te adaptezi sau cu situații particulare pe care trebuie să le rezolvi. Un diplomat aflat la post în afara României învață permanent și își folosește abilitățile pentru a rezolva probleme inedite. Cred că primul lucru pe care trebuie să îl faci când ajungi într-o țară sau într-o organizație internațională este să cauți să înțelegi cât mai bine cultura locului, astfel încât să întâmpini cât mai puține obstacole pe perioada mandatului.

Există asemănări între popoarele noastre, între români și irakieni?

Cultura Irakiană are în mod evident caracteristici diferite față de cea europeană. Sunt însă și elemente care ne unesc ca popoare, cum ar fi căldura umană, ospitalitatea, nivelul de educație, cultură, artă și, nu în ultimul rând, atașamentul pentru tradiții.


Și-ar dori un irakian de rând să studieze, lucreze sau să își întemeieze o familie în țara noastră?

Există deja mai multe familii mixte, româno-irakiene, care trăiesc fie în România, fie în Irak. În România există o comunitate irakiană bine integrată și care are o contribuție de loc neglijabilă la creșterea nivelului schimburilor comerciale dintre cele două țări. Pe de altă parte, am fost surprins să găsesc în Bagdad persoane cu dublă cetățenie, nu numai în zona de afaceri, ci chiar în posturi importante în administrația centrală. Am spus și mai sus că România reprezintă o țintă atractivă pentru tinerii irakieni care doresc să facă o facultate, un masterat sau un doctorat. N-aș putea spune că aceștia ar avea un scop în sine rămânerea în România, deoarece studiile făcute în țara noastră le pot asigura servicii bine plătite nu numai în Irak, ci și în întreaga lume arabă.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

Rețeta lui Chef Toma, bucătarul Cetății Alba Carolina, pentru o băutură perfectă din sirop de soc și vin roșu: „A ajuns să se consume în marile restaurante”

Publicat

în

Rețeta lui Chef Toma, bucătarul Cetății Alba Carolina, pentru o băutură perfectă din sirop de soc și vin roșu: „A ajuns să se consume în marile restaurante”

Odată cu înflorirea socului, socata, una dintre cele mai așteptate delicatese răcoritoare din sezonul cald, a început să revină în topul preferințelor românilor.

Chef Toma, bucătarul Cetății Alba Carolina, nu putea să nu ne întâmpine cu o rețetă care are în centrul său aceste flori aromate și frumos mirositoare.

Cel mai vestit bucătar din orașul nostru ne propune chiar o băutura cu sirop de soc și vin roșu.

Elit - Gustul Desăvârșit

„A ajuns să se consume în marile restaurante, foarte parfumată, este foarte căutată de cei care vor un gust deosebit, o aromă mai specială decât de ce au băut până acum”, a spus bucătarul cetății.

Dacă vreți să excludeți alcoolul, socata poate fi îmbunătățită cu suc de fructe de pădure, ananas și mentă.

Un litru de sirop de soc costă de la 50 de lei, iar sucul poate fi consumat tot anul. Este produs în mai multe locuri din țară, din flori culese din zone sălbatice sau, mai nou, din plantații de soc.

Floarea de soc este denumită în termeni populari „farmacia naturală” întrucât are o serie de compuși chimici și alte substanțe naturale folosite în compoziţia unui număr mare de medicamente.

Iată câteva dintre cele mai importante beneficii pe care florile de soc le aduc organismului:

  • Reduc colesterolul „rău”
  • Au efecte antivirale, analgezice si antiinflamatoare
  • Diminuează stresul oxidativ
  • Întăresc sistemul imunitar
  • Reduc simptomele alergiilor
  • Contribuie la vindecarea leziunilor de la nivelul pielii.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare