Perioada de probă a fost consacrată legal ca o clauză de dezicere (de denunţare, de desistare) a contractului individual de muncă. Ea se stabileşte expres: de regulă, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă – în mod facultativ (art. 31 alin. 1 din Codul muncii); în cazul verificării aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap – în mod exclusiv şi obligatoriu (art. 31 alin. 2 din Codul muncii); în cazul încadrării muncitorilor necalificaţi – în mod excepţional (art. 31 alin. 3 din Codul muncii); în cazul încadrării absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, la debutul lor în profesie – în mod obligatoriu (art. 31 alin. 4 din Codul muncii). Această perioadă apare ca o modalitate subsidiară de verificare a aptitudinilor profesionale, se foloseşte doar după ce persoana respectivă, reuşind la examen sau la concurs este angajată. Precizăm că încadrarea salariaţilor în sectorul privat poate avea loc chiar şi numai în urma unui simplu interviu; numai la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare încadrarea se face numai prin concurs sau examen, după caz, aşa cum dispune art. 30 alin. 1 din Codul muncii. Din faptul că perioada de proba este stabilită, potrivit art. 31 alin. 2 din acelaşi Cod, în cazul verificării aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap în mod exclusiv şi obligatoriu, rezultă că în cazul acestor persoane este exclus examenul sau concursul. Perioada de probă diferă ca întindere, astfel: are cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie, potrivit art. 31 alin. 1 din Codul muncii (în cazul persoanelor cu handicap aceasta este de cel puţin 45 de zile lucrătoare, conform art. 83 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată); are cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere, potrivit art. 31 alin. 1 din Codul muncii; nu poate depăşi 5 zile lucrătoare în cazul muncitorilor necalificaţi, potrivit art. 31 alin. 3 din Codul muncii; are cel mult 6 luni, în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, la debutul lor în profesie. Perioada de probă stabilită în cuprinsul contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată diferită ca întindere, potrivit art. 83 din Codul muncii, după cum urmează: are 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni; are 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni; are 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni; are 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni. Se mai impun următoarele menţiuni în legătură cu durata perioadei de probă: indiferent de durata contractului individual de muncă (nedeterminată sau determinată) perioada de probă nu poate depăşi 5 zile lucrătoare în cazul muncitorilor necalificaţi; în cazul persoanelor cu handicap şi al absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, încadraţi pe durată determinată sunt incidente aceleaşi dispoziţii ale art. 83 din Codul muncii. (A.D.T.)
