Partidul Phralipe al Rromilor dorește alături de toți Rromii fie ei în România sau în alte colțuri ale lumii să marcheze azi 20.02.2020, 164 ani de la dezrobirea Romilor din spațiul Principatelor Române.
De-a lungul timpului nu sunt documente care să dovedească precis cum au ajuns Rromii pe teritoriul Țărilor Române și cum au intrat în robie. Însă există, ca prime documente, care atestă ca existând țigani înrobiți 
– un hrisov prin care în anul 1385 domnitorul Țării Românești Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana anumite pământuri la care adaugă și 40 de sălașe țigănești .
– un alt hrisov din anul 1422 ,,Bogdania Moldo-Vlahia,, domnitorul Alexandru cel Bun dăruiește Mănăstirii Bistrița 31 de sălașe de țigani și 12 bordeie de tătari
Se amintește despre țigani și în alte mănăstiri, cum Moldovița prin anul 1434. Robia este așadar astestata în secolul al XIV-lea, legată fiind deja de Rromi și mănăstiri.
În secolul al XIX-lea, generațiile de tineri instruiți în vestul Europei adoptă concepțiile progresiste occidentale. Se creează astfel un puternic val antisclavagist și este desființată la jumătatea secolului al XIX-lea, ca o consecință a campaniei purtate de tinerii revoluționari care au adoptat ideile liberale ale iluminismului.
În programul progresist al Revoluției din 1848 se cerea dezrobirea țiganilor. Arhimandritul Iosafat Snagoveanul, luând parte la această revoluție, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea țiganilor, împreună cu Cezar Bolliac și Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Țara Românească, ajungând la Paris, unde a înființat prima capelă românescă, în anul 1853. A murit în exil, departe de țară și de Rromii pe care-i prețuia.
Înfrângerea Revoluției din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a țiganilor. Bucuria izbăvirii a durat prea puțin.
După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost votată ,,Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești: ,,Va fi desființată robia țiganilor particulari dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire. Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii.
Așadar, votarea celor două legi, în anul 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească, va constitui practic cea din urmă etapă a dezrobirii țiganilor, fiind prima mare reformă socială, când cetățenii aceleiași țări aveau aceleași drepturi, fără nici o discriminare. La puțin timp, în 1865, s-a desființat sclavia și de pe tot teritoriul Statelor Unite în urma Războiului Civil American.
Partidul Phralipe al Rromilor
