23 octombrie: 15 ani de la desființarea serviciului militar OBLIGATORIU, în România

În data de 23 octombrie 2021 se împlinesc 15 ani de la desființarea serviciului militar OBLIGATORIU, în România.

Într-o zi de 23 octombrie, în 2006, România desființa serviciul militar obligatoriu, după 138 de ani de obligativitate.

Această schimbare a fost posibila datorită unui amendament constituțional din 2003 care a permis Parlamentului să facă serviciul militar opțional. Parlamentul român a votat pentru eliminarea serviciului obligatoriu, în octombrie 2005. Armata română a luat ființă după Unirea Principatelor. La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, era înființat Statul Major General.

 

Amplele măsuri întreprinse de “domnul unirii”, Al.I. Cuza, pentru unificarea și întărirea armatei au fost continuate și după 1866, odată cu proclamarea ca domnitor a lui Carol de Hohenzolern. Prima Lege pentru organizarea puterii armate a venit, însă, mai târziu, la 23 iunie 1868, când serviciul militar devenea obligatoriu în România, excepție făcând doar străinii.

Potrivit legii din 11/23 iunie 1868, structura militară a țării cuprindea 5 elemente: armata permanentă cu rezerva ei, corpurile dorobanților și grănicerilor, milițiile, garda orășenească și gloatele.

O altă lege referitoare la recrutările pentru armată, adoptată la 5 martie 1876, va stabili că toți locuitorii țării trebuie să efectueze serviciul militar, cu excepția celor care sunt cetățeni ai altui stat.

În prezent, potrivit legii care prevede suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu, după 1 ianuarie 2007 tinerii care au împlinit 18 ani au obligația de a se prezenta la centrele militare numai pentru luarea în evidența militară.

Totuşi, executarea serviciului militar devine obligatorie:

– pe durata stării de război;
– pe durata stării de mobilizare;
– pe timpul stării de asediu.

Îndeplinirea serviciului militar, în calitate de militar în termen, este obligatorie pentru bărbaţii care au între 20 şi 35 de ani atunci când se declară mobilizarea şi starea de război sau când se instituie starea de asediu. Tot în aceste situaţii, rezerviştii sunt mobilizaţi/concentraţi potrivit nevoilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.

21 octombrie – Sfinţii Mărturisitori Ardeleni, care au luptat împotriva impunerii confesiunii greco-catolice

Sfinţii Mărturisitori Ardeleni sunt prăznuiţi pe 21 octombrie. Aceştia sunt: Visarion Sarai, Sofronie şi Oprea Miclăuş, canonizaţi în 1955 şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, canonizaţi în 1992. Au luptat împotriva impunerii confesiunii Greco-catolice.

Visarion Sarai s-a născut în anul 1714 şi a primit la botez numele Nicolae. S-a călugarit în 1738 la Mănăstirea Sfântul Sava. În 1742 ajunge la Mănăstirea Pakra din Slovenia, iar în ianuarie 1744 vine în Transilvania şi începe lupta pentru apărarea Ortodoxiei.

Este arestat pe 26 aprile 1744 de autorităţile imperiale şi supus unui interogatoriu cu 44 de întrebări. A fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la cele din Timişoara, Osieck şi Raab, iar în cele din urmă la celebra închisoare Kufstein din Munţii Tirolului (Austria), unde a murit ca martir.

Sofronie de la Cioara – a fost preot de mir, iar după ce a rămas văduv, s-a călugărit la Mănăstirea Cozia. A condus răscoala populară împotriva autorităţilor habsburgice şi a Episcopiei Unite de la Blaj care patrona acţiunea de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Româneşti. În august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, în care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închişi şi respectarea libertăţii religioase. A murit la o dată pe care nu o cunoaştem, fie la Mănăstirea Vieroşi, fie la Mănăstirea Robaia.

Nicolae Oprea Miclăuş – originar din Săliştea Sibiului, satul Tilişca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plângerile românilor, în 1748, 1749 şi 1752. În memoriile prezentate, aceştia cereau libertatea credinţei ortodoxe şi episcop ortodox. A fost arestat în anul 1752 la Viena şi dus în închisoarea de la Custeni, unde a şi murit ca mărturisitor pentru Ortodoxie.

Ioan din Galeş – a înmânat lui Oprea Miclăuş un memoriu pe care să-l adreseze Curţii din Viena şi s-a aflat în fruntea mişcării de apărare a Ortodoxiei la Sibiu. A cutreierat mai multe sate şi a strâns semnături prin care credincioşii ardeleni cereau să li se acorde libertate pentru credinţa ortodoxă. Din ordinul Mariei Tereza, ajunge în închisoarea de la Deva, apoi la Graz şi în final la Kufstein. Preotul Ioan a murit după anul 1780, de când datează ultima ştire despre el.

Moise Măcinic – pentru că a luptat împotriva uniaţiei, a fost închis la Sibiu, timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut să nu mai slujească, ci să se întreţină din munca braţelor. S-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuş. L-a însoţit pe acesta în călătoriile sale la Viena şi a fost arestat împreună cu Miclăuş. A murit în închisoarea de la Kufstein.

Sursa: crestinortodox.ro

Anual, la 20 octombrie, este marcată Ziua internaţională a osteoporozei, fiind organizată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză (International Foundation for Osteoporosis – IOF).

Această zi a fost iniţiată de Societatea Naţională pentru Osteoporoză din Marea Britanie, la 20 octombrie 1996, şi susţinută de Comisia Europeană, iar ulterior a fost marcată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză. În anii 1998 şi 1999, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a devenit co-partener al marcării acestei zile.

Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză a fost lansată în 1998, la Congresul european privind osteoporoza organizat la Berlin, se arată pe site-ul www.iofbonehealth.org. Este o fundaţie non-guvernamentală, non-profit, cu sediul în Elveţia, şi funcţionează ca o alianţă globală de asociaţii ale pacienţilor, organizaţii de cercetare, profesionişti din domeniul sănătăţii şi companii internaţionale care acţionează pentru a promova sănătatea oaselor, muşchilor şi articulaţiilor.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a identificat osteoporoza ca reprezentând o problemă majoră de sănătate publică. Osteoporoza afectează predominant femeile, dar şi bărbaţii se confruntă cu această boală. Potrivit datelor furnizate de OMS şi Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză, la nivel mondial osteoporoza afectează estimativ 200 milioane de femei. În Uniunea Europeană, spre exemplu, circa 30% dintre femeile aflate la menopauză sunt diagnosticate cu osteoporoză.

Cu un impact major asupra sănătăţii, osteoporoza reduce semnificativ calitatea vieţii pacientului, de aceea diagnosticarea precoce este extrem de importantă.

Osteoporoza, care înseamnă „os poros”, este o boală în care densitatea osoasă şi calitatea osului sunt reduse. Pe măsură ce oasele devin mai poroase şi mai fragile, riscul de fractură este mult crescut. Pierderea osoasă are loc discret şi progresiv. De multe ori nu există simptome până când se produce prima fractură, se menţionează pe site-ul Fundaţiei Internaţionale pentru Osteoporoză, https://www.iofbonehealth.org/.

În întreaga lume, una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi sunt expuşi riscului unei fracturi osteoporotice. De fapt, se estimează că o fractură osteoporotică apare la fiecare 3 secunde. Cele mai frecvente fracturi asociate cu osteoporoza apar la nivelul şoldului, coloanei vertebrale şi încheieturii mâinii. Probabilitatea apariţiei acestor fracturi, în special la nivelul şoldului şi coloanei vertebrale, creşte odată cu vârsta atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Deosebit de îngrijorătoare sunt fracturile vertebrale şi cele de şold. Fracturile vertebrale pot avea consecinţe grave, inclusiv pierderea în înălţime, dureri de spate intense şi deformare. O fractură de şold necesită adesea o intervenţie chirurgicală şi poate duce la pierderea independenţei de mişcare sau chiar la deces, aminteşte sursa citată.

Există numeroşi paşi care pot fi făcuţi pentru prevenirea şi diagnosticarea osteoporozei. În zilele noastre, osteoporoza este o afecţiune în mare parte tratabilă şi, cu o combinaţie între modificarea stilului de viaţă şi un tratament medical adecvat, multe fracturi pot fi evitate.

Un aparat folosit în diagnosticarea osteoporozei, în depistarea precoce a acesteia, este osteodensitometrul.

O dietă echilibrată, bogată în nutrienţi şi care conţine suficient calciu, vitamina D, proteine, vitamina K, magneziu, zinc ş.a. ajută persoanele de toate vârstele în menţinerea masei osoase.

Sursa: agerpres.ro