Oliviu Iacob – „Interferenţe educative europene”

    Nimic surprinzător pentru oamenii de cultură (şi nu numai!) din judeţul Alba, care iau cunoştinţă de o altă apariţie editorială a lui Oliviu Iacob.
Activitatea neobosită a domniei sale de “ferment” cultural şi ”făcător” de reviste, probată de-a lungul mai multor decenii, s-a concretizat nu numai în eseuri pe diverse teme culturale sau povestiri – unde se pare că excelează – ci şi în domeniul folclorului sau al etnografiei (cândva susţinuse un asemenea curs la Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia). Actualul volum ”Interferenţe educative europene” reia obsesiv tematica din cele patru volume anterioare ”Paralele ale memoriei” apărute în 1995, 1997, 2000 şi 2001, referitoare la problemele culturii şi ale educaţiei din ţara noastră, văzute nu în paralel ci în complementaritate cu cele din alte ţări ale Europei, în special din cele vestice.
Autorul a călătorit mult, iar aceste călătorii i-au prilejuit observaţii pertinente şi demn de luat în seamă de cei îndrituiţi s-o facă: ”Cultura română, slab difuzată, tipărită şi tradusă în limbi de circulaţie mondială, acceptată la întrecere cu alte culturi riscă de a rămâne minoră fără a lua parte la dialog. Cultura populară autentică românească este depozitată în imense şi inestimabile tezaure ce au nevoie de a fi introduse în această frumoasă dar inegală confruntare printr-un effort remarcabil”.
Om al şcolii, cu o activitate bogată la clasă, cu două decenii ca director de şcoală şi o perioadă chiar inspector şcolar general, este preocupat de sistemul de învăţământ şi realizarea sarcinilor educative la nivelul tineretului şcolar care se pot realiza pe mai multe paliere, inclusiv cel al turismului şcolar: ”Credem că trebuie apărată ideea de turism şcolar, de excursie şcolară cu finalitate educativă clară, legată de programa şcolară, de formarea pentru viaţă”.
Relaţia şcoală-cultură este văzută în interdependenţa ei, niciuna din acestea neputând supravieţui fără cealaltă. Soluţiile pe care autorul le propune sunt posibile, de bun simţ şi vizează în egală măsură elevii, părinţii (familia) şi oficialităţile locale sau centrale.
Volumul, deşi adesea critic la situaţia actuală din învăţământ şi cultură, trebuie citit într-un registru optimist aşa cum, de altfel, îşi doreşte autorul însuşi: ”Pe acest fond complex, orice eseu pe teme de educaţie şi cultură devine temerar, gestul însă trebuie asumat pentru că o viaţă întreagă l-am avut la inimă, îl port în suflet ca pe ceva preţios – un dar al omului – o sarcină grea, aceea de a ne pregăti pentru viaţă”.
Cele trei povestiri incluse în volum (Un agronom ca un vechil, Dâlma lui Pârlea, Viia de la Ţâclu) confirmă încă o dată (dacă mai era cazul!) talentul de narator al autorului de la care aşteptăm apariţia cât mai curând a volumului promis.
Ioan TODOR

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---