O casă parohială model la Horea

    Prietenul meu sibian, scriitorul S.R. dorise să-l însoţesc în Apuseni, să vadă cu ochii lui minunea de la Horea, Catedrala Albă a moţilor, apărută după o trudă jertfelnică de ani mulţi a preotului I.S. Costea, cu sprijinul credincioşilor, al primarului şi consilierilor, a unor donaţii. Şi într-adevăr, prezenţa bisericii din localitatea Horea pe acel platou sprijinit de umerii muntelui, seamănă cu o bijuterie ce bucură şi îndeamnă la meditaţie. Coborând am poposit lângă biserica veche a satului, care, după cum ştim nu este o casă de patrimoniu, clădire obosită, lăsată parcă într-o parte, părăsită. Şi ne-am bucurat că amândoi ne-am gândit la acelaşi lucru: posibilitatea de a-i da o nouă întrebuinţare. Şi ne-a venit în ajutor un sătean, care ne-a spus: „Aici trebuie să facem o casă parohială, demnă de mândria localităţii, care să transforme acest lăcaş părăsit într-o altă emblemă a sufletului”. Şi-am fost bucuroşi că, în sfârşit, printr-o înţelegere la nivelul primăriei, al Consiliului local, al enoriaşilor, preotul va avea o casă, oricine ar fi fost el. Personal cred în puterea preotului Costea de-a se înconjura de credincioşi, de-a fi sprijinit şi de Arhiepiscopie şi de deputatul Olar pentru a da viaţă acestei relicve în care istoria respiră încă. Nu avem decât de câştigat. O Catedrală, o Casă parohială model, vor merge mână în mână prin inima credincioşilor şi a turiştilor. Localitatea  Horea merită un asemenea cadou sufletesc.

Ion MĂRGINEANU

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---