Mărturia unui pacient care a fost infectat cu COVID-19: „Am simtit că cineva mă strângea cu o funie de piept si cu o alta de gât”

Mărturia unui pacient care a fost infectat cu COVID-19: „Am simtit că cineva mă strângea cu o funie de piept si cu o alta de gât”

Noul COVID-19 face ravagii, nu doar la scară economică, cât și în rândul oamenilor de rând. Aceasta e mărturia unei persoane care a fost infectată cu noul coronavirus și a învins boala.

In curand se fac trei saptamani de cand ne-am infectat cu coronavirus, si eu si sotia, si nici pana acum nu am reusit sa ne dam seama de unde am luat boala.

La sotie a inceput cu o tuse seaca, usoara, dar deranjanta pe care am pus-o pe seama unei calatorii cu masina in care am mers cu aerul conditionat pornit.

La cateva zile dupa ce i-au aparut ei simptomele, au inceput si la mine. Febra care aparea noaptea, aproape de 39 de grade, frisoane, dureri de cap, ameteli si oboseala. Apoi a aparut si dificultatea in a respira. Ma simteam ca si cum cineva ma strangea de piept de fiecare data cand trageam aer mai tare.

Dupa trei zile in asemenea stare, am hotarat sa ne testam. Cum la clinicile de stat nu prea ai sanse sa prinzi loc, am mers la un laborator privat, iar a doua zi ne-au venit rezultatele. Pozitiv la amandoi. Dupa ce constientizezi rezultatul testului incepe sa ti se infiripe ideea ca ai putea pierde totul. Si de aici se ramifica pana se transforma intr-un imens copac plin de temeri amestecate cu paranoia care se accentueaza la fiecare tusit sau urma de durere care apare si dispare din corp.

Dupa primirea rezultatelor am stat cam o ora sa ne dezmeticim, apoi am inceput sa ne facem bagajele si sa ne pregatim pentru internare. Am sunat timp de cateva zeci de minute la DSP, dar nu a raspuns nimeni. Asa ca am mers la Institutul National de Boli Infectioase „Matei Bals”.

Aici, am asteptat sa ne consulte cineva, de la orele 13.45 pana dupa 22.00. In tot acest timp, am stat pe rampa pe care urcau „ambulantierii” targile cu bolnavi. In cele 8 ore de asteptare, cei infectati au stat amestecati cu cei care erau doar suspecti, in fata camerei de garda.

Dupa ce ni s-au facut fisele de consultatie, ne-au spus ca nu ne mai pot interna pentru ca nu mai sunt locuri. Asa ca ne-au trimis acasa. Undeva in jurul orelor 20.00 ne-a luat in primire o doamna doctor care era vizibil extenuata. Si cu toata asteptarea intre alti infectati nu poti sa simti decat furie cand doctorul incepe sa planga de extenuare si de frustrare cand il intrebi „cum rezista”.

Spune ca mai bine de jumatate din timp nu sta sa faca analize si, poate, sa salveze vieti, ci sa completeze hartiile pe care le cere directia de sanatate publica. La DSP sunt sanse minime sa raspunda la telefon cineva. Cei de acolo spun ca nu pot delega un angajat in fiecare spital COVID pentru a se ocupa de completarea hartiilor. In general, acuzatiile de incompetenta indreptate impotriva institutiei in ultimele luni iti apar drept justificate cand te-ai imbolnavit de COVID-19.

In tot acest timp, doctorul care m-a consultat a fost obligat sa stea peste tura, imbracat din cap pana in picioare in combinezon de plastic, cu doua perechi de manusi, cu doua masti, cu viziera. A dirijat alti cativa asistenti, a completat acte, a rezistat la zbieretele celor care vin acolo vrand sa fie consultati primii pentru ca ei considera ca merita prioritate, dar care nu credeau in virus pana sa-l contacteze.

Cum spuneam, dupa orele 22.00 ne-au facut fisele de externare si ne-au dat cate o reteta. Asa am ajuns sa ne tratam cu Paracetamol si Azitrox. Dar pe langa medicamente, conteaza foarte mult starea de spirit.

Starea de spirit conteaza foarte mult

Pentru mine a fost foarte important sa imi pastrez starea de spirit foarte ridicata. Avand febra, cum ma enervam sau intram pe panta gandurilor sumbre cum imi crestea instant temperatura. De asemenea, a fost important sa beau multe lichide, asa ca in fiecare zi beam cel putin cate 4-5 litri de apa si doua trei cani de ceai. La toate acestea, seara, cand aparea febra puternica, m-au „ajutat” foarte mult dusurile reci facute fortat pentru ca, traind in Bucuresti, apa calda este un lux pe care din ce in ce mai putini oameni si-l permit.

Mai mult, pentru a nu supune corpul unui stres suplimentar, am mancat numai mancaruri care se digera foarte usor. Asa am ajuns ca in 10 zile sa slabesc mai bine de 5 kilograme.

Dar repet, cel mai important lucru este sa fii vesel. Tine-ti mintea ocupata, indiferent de situatie. Filme, clipuri si altele. Desi nu sunt fan, am vazut, in doua saptamani, mai multe clipuri cu pisici si caini decat am vazut in restul vietii. In perioada asta, termometrul si oximetrul mi-au fost cei mai buni prieteni.

Oricat de mult ai vrea, nu poti fi relaxat. Esti tot timpul intr-o stare de alerta, iar frica de moarte este mai nociva decat boala in sine, de asta repet cu insistenta: mentine-ti starea de spirit foarte ridicata! Stiu, este dificil, dar te va ajuta mai mult decat crezi! Si fa-o chiar daca va trebui sa te minti singur!

Simti cum corpul se lupta cu boala

In afara de simptomele obisnuite si cel mai des intalnite la coronavirus – febra, frisoane, dureri de cap, usturimi severe ale ochilor, oboseala, dificultate in a respira – am simtit ceva putin mai greu de atins cu degetul: o durere care care imi facea corpul sa pulseze. O simteam asemeni unei unde de apa atunci cand arunci o pietricica care pornea din dreptul plamanilor. Simteam ca trupul mi se lupta cu boala, iar eu nu puteam decat sa stau, sa privesc si sa-l las sa faca ce stie mai bine.

Din cauza bolii am ajuns sa obosesc extrem de repede. Inainte dormeam 3-4 ore pe noapte si nu aveam nici o problema. Acum dorm intre 10 si 12 ore si, cand ma trezesc, tot obosit ma simt.

Intr-una dintre zile am incercat sa fac sport. Dupa 15 minute pe bicicleta statica, pur si simplu m-am prabusit pe covor pentru ca nu mai puteam sa respira. Incercam sa trag aer in piept si pur si simplu parca nu inhalam indeajuns cat sa imi ajunga. Era ca si cum cineva ma strangea cu o funie de piept si cu o alta de gat.

Perioada critica

In tot acest timp, doctorii ne spuneau ca perioada critica este intre a saptea si a zecea zi, timp in care simptomele se pot agrava drastic. La mine, din a cincea zi pana intra saptea nu am mai facut febra. Si, crezand ca incepe sa treaca, m-am relaxat. In a saptea zi, febra s-a intors mai puternica decat oricand, si cu o durere incredibila de cap, la care s-au adaugat frisoane de la care tremuram incontrolabil.

S-a intamplat chiar de ziua mea. Trecerea la varsta de 38 de ani s-a facut cu o temperatura de 39 de grade Celsius de care „m-am bucurat” toata noaptea si pe care am trait-o cu mana pe telefon. De abia spre dimineata am reusit sa adorm, dupa ce am schimbat paracetamolul cu un Coldrex Max Grip care are tot paracetamol, dar de 1.000.

De abia spre sfarsitul celei de-a doua saptamani de boala am inceput sa vad primele semne de ameliorare a simptomelor. Au disparut febra, frisoanele, durerile de cap. In schimb, cred ca am ramas cu o anemie pentru ca in fiecare zi ametesc si simt ca imi pierd echilibrul.

Doctorii spun ca forma pe care am avut-o si eu si sotia este una usoara si tind sa cred ca asa este, avand in vedere ca am prieteni care au trait experiente mult mai dramatice decat noi.

Cat despre noi, eu si sotia, vom continua sa facem ceea ce am facut si pana acum. Vom incerca sa ne protejam cum putem mai bine: purtam in continuare masca si manusi. Vom sterge, in continuare, cu spirt toate produsele pe care le cumparam, ne vom spala pe maini de cate ori va fi nevoie si vom fi la fel de precauti.

Oricat de usoara a fost forma de coronavirus pe care o avem si de care speram sa scapam cat mai repede, nu vrem sa mai trecem inca o data prin experienta asta.

Sursa: ziare.com

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---