Mai puţini, dar mai răi!

Fii atent la cum te văd alţii ca să afli cu adevărat cine eşti! Şi Raportul Comisiei Europene privind Justiţia din România, ne vede rău! Chiar de la primul punct (deci, aceasta ar trebui să fie şi ordinea priorităţilor…), documentul cere, „măsuri suplimentare anticorupţie, mai ales în administraţia locală”.
Cu alte cuvinte, faptul că în ultimii doi ani s-au tot văzut descinderi ale mascaţilor, mai multe ca niciodată, sute de noi dosare începute, dar nefinalizate, nume de granguri de la stat sau particulari târâte cu cătuşele la mâini prin  faţa camerelor de luat vederi şi unele păstrate puţin la răcoare, n-au făcut decât să ridice niţel batista de pe ţambal, de pe angrenajul ascuns al corupţiei bine organizate, că vasăzică e ceva putred în Românica şi nu ca să vază Europa că la noi s-ar fi luat taurul de coarne!
La celălalt capăt al corupţiei, fondurile europene în prea mici proporţii absorbite au drept cauză pe lângă dezinteresul şi lenea, tipice funcţionarului public, tocmai birocraţia stufoasă, generată de frica de… corupţie. De cele mai multe ori, chiar hoţul se teme de furat! Cine să fie mai conştient de pericolul de fraudă decât cei care chiar au practicat-o? Cel care a favorizat firma soţiei la câştigarea unui fond european se uită cu subînţeles la proiectul unui neînsemnat primar, care vrea să tragă apa în comună. Şi, ca să nu duci grija banilor, mai bine-i returnezi! Absorbţia prea mică are la bază sistemul de şpăgi pretinse competitorilor care vin din teritoriu cu proiecte cinstite…
Dar, să fim serioşi, în România nu se fură numai pentru averea personală. O seamă dintre cei numiţi în funcţii, mulţi dintre aleşii noştri (puşi pe liste de partide şi interpuşi), manglesc, dând dovadă de altruism, şi pentru formaţiunea de care aparţin. Păi, cum credeţi că se fac altfel banii pentru afişele electorale, care costă peste un milion de euro într-un judeţ ca al nostru? Şi asta numai pentru o persoană sau un grup de pozaţi, gata să intre în bătălia electorală. Şi odată aşezat pe fotoliul demnitarului, unde a fost aşezat, sau în scaunul parlamentarului din vârful dealului, omul va trebui să returneze banii cinstit. Ba, şi cu camătă!
Mai apare însă o întrebare: de ce să ajungi acolo sus, cu atâtea „datorii” la partid sau la grupurile de interese, numai ca să dai banii înapoi? Returnezi, returnezi, dar trebuie să ai grijă să pui şi tu ceva „carne” deoparte pentru că nu se ştie când mai ajungi la halcă. Pentru asta trebuie să faci trafic de influenţă şi ca parlamentar să votezi modificări legislative care să-ţi permită să furi şi să te aperi de alte… „hiene!”
Dar să revenim la Raportul CE, care la punctul doi are prevăzut „un angajament pentru rezultate mai bune în confiscarea averilor ilicite”. O sursă bugetară demnă de luat în seamă pentru o ţară care se opinteşte din greu să plătească pensiile. Înseamnă că pe la comisie se cunoaşte cât de „graşi” sunt iliciţii noştri, demnitari, parlamentari, „specialişti”…
Deschizând lista cu „ar trebui”, cei de la Bruxelles spun că: „lupta anticorupţie ar trebui să se bucure de sprijinul Legislativului. Păi, cum aşa? Nu se învinuiesc ei, unii pe alţii, fiecare în parte şi pe grupuri parlamentare, de stânjenirea justiţiei, de elaborarea unor legi cu profit numai pentru unii? Deci, un Parlament curat ca lacrima in integrum este o naivitate. Şi raportorii occidentali ştiu prea bine că doar corupţi sunt şi prin Parlamentul European. Umila mea părere este că cererea CE tot va fi satisfăcută. Chiar şi în parte. Corupţia per cap de parlamentar va scădea, odată cu reducerea numărului aleşilor. Ce ne facem însă pentru că, ei lucrând pentru acelaşi număr de partide, va scădea numai corupţia individuală, nu şi ofrandele închinate politicii. Rămaşi mai puţin pe acea claie de bani, se va dovedi că cine fură la urmă, fură mai bine!
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI