Isteria politică

    Nu ai cum să scapi. Dacă ai nevoie de informaţii ca să înţelegi ce se întâmplă în jurul tău apelezi la mass-media şi atunci te loveşti de ei la tot pasul. La televiziune, în presa centrală sau locală. Sunt reprezentanţi ai clasei politice cu spume la gură. După dispariţia (aproape) lui Vadim Tudor din prim-planul vieţii politice ne-am procopsit cu alţi obsedaţi, mai mici sau mai mari, care proclamă cotidian manifestarea apocalipsei în viaţa noastră economică şi socială şi reclamă – ca unică soluţie – îndepărtarea din viaţa publică a celor consideraţi de ei „vinovaţi”: de regulă politicieni aflaţi la guvernare, care musai trebuie să le cedeze locul lor, celor care critică. Abia apucă cetăţeanul să se bucure puţin de cifrele care indică scăderea inflaţiei sau creşterea PIB comparativ cu ţările europene, de oprirea ninsorilor sau de apariţia unui nou investitor important la Jucu, de canalizarea şi asfaltarea unei alte străzi în Alba Iulia şi atragerea câtorva zeci de milioane euro nerambursabili pentru investiţii în suprastructura municipiului, că apare portavocea opoziţiei, îl prinde de gât şi se străduieşte să-l convingă că totul este o iluzie şi că, de fapt, totul merge foarte prost. Avem în acest sens celebrităţi centrale şi celebrităţi locale. Despre Crin Antonescu nu mai este nimic de spus. Au făcut-o analiştii şi presa centrală, care au încercat să-şi explice obsesia sa cu „Jos Băsescu!”. Dimineaţa, la prânz, şi seara. N-a reuşit nimeni şi au lăsat problema în seama psihanaliştilor şi a psihiatrilor. La numirea ca prim-ministru a fostului liberal Răzvan Ungureanu, apreciat unanim inclusiv de societatea civilă, intervenţia lui Crin a fost demnă de un manual de specialitate: „În momentul în care, sfidând strada, opinia publică, Traian Băsescu vine şi ia un şef de servicii secrete şi îl pune să conducă direct un guvern de marionete al majorităţii corupte, cumpărate, şantajate, vândute, e clar că războiul nostru, al celor care vrem o ţară democratică, cu Traian Băsescu şi clica lui, indiferent câte personaje aparent prestigioase ar cuprinde, e un război, din punct de vedere politic, pe viaţă şi pe moarte.” Aferim, nene Iancule!
Aflăm că România rămâne stabilă macroeconomic, în categoria recomandată pentru investiţii (Baa3) în timp ce Moody’s a retrogradat 6 state din zona euro: Italia, Malta şi Portugalia cu o treaptă iar Spania, Slovacia şi Slovenia cu două trepte. Aceasta după ce cu o lună în urmă S&P retrogradase Franţa şi Austria şi a oferit perspectivă negativă pentru Marea Britanie. Români fiind, ne bucurăm puţintel de necazurile caprei vecinilor şi – suntem obligaţi să o facem, nu-i aşa? – mai ştergem din anatema aruncată oarecum gratuit asupra fostului guvern PDL. Economia României a crescut cu 2,5% în 2011 – printre cele mai mari creşteri din Uniunea Europeană – faţă de 2010, depăşind cu mult chiar aşteptările autorităţilor. Rezultatele economice sunt considerate o bună bază de discuţii pentru o eventuală decizie de majorare a veniturilor bugetarilor şi ale pensionarilor. Ţara noastră a reuşit să devină una din cele mai respectate în Europa pentru politicile anti-criză ferme şi consecvente şi, mai ales, pentru responsabilitatea cu care populaţia a îndurat privaţiunile impuse, dar necesare. Aflăm aceste lucruri dar nu putem să ne bucurăm prea mult de ele pentru că justiţiarul local al PNL, dl. „Jos Mircea Hava!”, Florin Roman, ne informează a mia oară că urbea e păstorită de tartorul – tartorilor, şi singura şansă a supravieţuirii noastre este să nu mai fie votat actualul primar. Ci unul -aţi ghicit! – liberal. „Conducere de coşmar”, „Alba Iulia a eşuat de mult…şi fii (Florin a mâncat un „i” dar a făcut-o din grăbeală) şi fiicele oraşului au luat calea străinătăţii… se pregătesc şi bătrânii să plece…În timp ce oraşul moare”, „Hava ne-a arătat că nu poate, nu ştie, nu se pricepe” etc. (în loc de „etc.” puteţi trece orice nerozii vă vin în cap). „Epistola non erubescit” – Hârtia nu roşeşte – spune latinul.
Alba Iulia s-a dezvoltat tumultuos şi armonios în ultimii ani: salbe de cartiere rezidenţiale, câteva fabrici noi, supermarketuri pentru toate gusturile şi putinţele, reţele extinse de apă, canalizare şi gaz, străzi asfaltate şi în curs de asfaltare din centru până la periferie, şanţurile Cetăţii transformate în perle turistice, toate acestea pot fi constatate de oricine, dacă nu-şi pune pe nas dioptrii care să-i întunece vederea. Oraşul a căpătat o altă faţă în timpul mandatelor lui Mircea Hava. Reales de fiecare dată cu o majoritate zdrobitoare de cei care nu s-au lăsat aburiţi de aiurelile copilăreşti ale adversarilor politici. Cum Dumnezeu poţi să afirmi senin, în pofida evidenţei, că municipiul înfloritor apreciat unanim de vizitatori este de fapt „o ruină” şi un „oraş mort”, „fără perspectivă”, depăşeşte orice înţelegere! Dar nepătrunse sunt căile prin care un liberal se opinteşte să ajungă la guvernare.

Biroul de presă al PDL

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---