Horea – seminţe şi lance

    În toamna anului 1784 moţii se răscoală împotriva domnilor de pământ din Munţii Apuseni. Revendicările lor sunt în principal sociale şi foarte avansate pentru epoca şi statutul lor. Astfel, ei vor cere desfiinţarea iobăgiei şi a claselor nobiliare, impozite plătite de către toţi supuşii coroanei austriece, devansând cu cinci ani principiile revoluţiei franceze de la 1789: „Libertate, egalitate, fraternitate!” Nu peste foarte mult timp răscoala va căpăta accente de luptă naţională, împotriva clasei nobiliare maghiare. Răscoala se extinde extraordinar de repede în aproape tot Ardealul, dar în doar câteva săptămâni este înăbuşită în sânge cu o deosebită cruzime, în principal de către nobilii maghiari.
La 14 decembrie 1784, Horea decide să întrerupă lupta şi să se ascundă până în primăvara anului 1785, când dorea să reia răscoala. Se ascunde astfel, împreună cu Cloşca în pădurile din jurul satului său natal, Albac. Este prins de trupele austriece la 27 decembrie 1784, împreună cu Cloşca. Trădătorii au fost în număr de şapte, iobagi din zonă, şi se pare că unii îi erau rude. La o lună după prinderea lui Horea şi Cloşca a fost capturat şi Crişan, al treilea conducător al răscoalei ţărăneşti.
În broşura „Horja und Klotska Oberhaupt und Rathgeber der Aufrührer in  Siebenburgen” scrisă de Adam Friedrich Geisler şi publicată în 1785 în Germania, înfăţişarea lui Horea e descrisă astfel: „Căutătura lui este posomorâtă şi melancolică, dar ochiul ager şi pătrunzător. O perpetuă seriozitate i-a tras mai multe încreţituri pe faţă decât pe frunte. O barbă neagră, subţire contribuie şi mai mult la umbrirea sau înegurarea fizionomiei lui. Configuraţia capului este prelungă, tot chipul, oval, cu o frunte lungă, ascuţită, nici prea înaltă dar nici prea îndesată, cu osul sprâncenei bine potrivit. Nasul este ca de şoim, de o încovoitură îngustă, altminterea de mare fineţe şi mai cu osebire la rădăcină şi la zgârciuri foarte ascuţit. Gura bine proporţionată şi de o tăietură inteligentă. Singura impresiune neplăcută ar fi numai înclinarea buzei inferioare spre bărbie; bărbia însăşi, deşi este lăsată mult în jos, ascuţită şi (cu prea) multă proeminenţă a părţii de dedesupt, nu face însă un urât profil, ci mai ales convine la o astfel de frunte şi încă mai vârtos la un chip aşa de oval. Gâtul este lung, într-adevăr frumos şi drept….. Chipul este, precum s-a zis, foarte costeliv, smead închis cu o pieliţă palid-brună, ciupită de pistruie… Crăpătura ochiului are puţină deschidere în care se găsesc nişte ochi negri nu tocmai mari, mai mult mici, dar plini de foc, care aci se rostogolesc deodată, aici iarăşi stau în uimire. Părul capului este castaniu deschis, scurt şi moale, precum şi sprâncenele, genele şi mustaţa. După înălţimea corpului este de o statură de mijloc, de o talie nu corpolentă, ci mai mult zveltă şi în genere toată structura corpului cu pieptul şi umerii solizi şi tari formează în total o făptură bărbătească plăcută şi proporţionată, mai ales că atât în umbletul şi postura sa el se ţine totdeauna  drept. După aparenţă nu poate avea etate mai mare de 48 sau 50 de ani!?
Prezentarea continuă cu veşmintele lui Horea, care arată că era îmbrăcat cu suman negru, împodobit pe margini cu cusături vinete şi cioareci strâmţi, cojoc de piele de oaie şi căciulă neagră…
La 10 ianuarie 1785 împăratul Austriei Iosif al II-lea redactează „manu propria”, un document destinat comisiei de anchetă, dând indicaţii despre cum să se procedeze în cazul conducătorilor răscoalei ţărăneşti din Transilvania. Acest document spunea: „În orice caz, trebuie să dea un exemplu convingător şi aşa fel regizat, ca aceşti răufăcători să fie purtaţi nu numai prin una, ci prin mai multe localităţi… şi arătaţi poporului de rând… ca o înspăimântătoare pildă şi, apoi, la o zi dinainte anunţată să fie executaţi într-un chip spectacular într-un loc capital, unde să se poată strânge un număr cât mai mare de supuşi”.
Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea şi Cloşca capturaţi a urmat următorul traseu: la dus, Alba Iulia – Vinţu de Jos – Şibot – Orăştie – Deva, iar la întoarcere (pe partea dreaptă a râului Mureş), Şoimuş – Rapolt – Bobâlna – Geoagiu – Inuri – Vurpăr – Alba Iulia. Cei doi au fost transportaţi fiecare într-un car, escortaţi de 40 de husari din Regimentul de Toscana şi 35 de soldaţi din Regimentul Orosz.
Aceasta a fost ultima execuţie prin zdrobirea cu roata din Europa, după acest eveniment pedeapsa a fost abolită din codul penal austriac. Pentru rebeliune, motiv pentru care au fost acuzaţi Horea şi Cloşca, codul penal austriac prevedea ca pedeapsă maximă decapitarea cu sabia, nu frângerea (zdrobirea) pe roată. S-a vrut însă să se înspăimânte cât mai mult iobagii români, astfel încât s-a apelat la această condamnare extrem de dură, rezervată în mod normal doar tâlharilor şi ucigaşilor.
S-a păstrat Bisericuţa din Albac, construită de Horea (până în anul 1907) când a fost cumpărată şi strămutată de către Ion C. Brătianu pe moşia sa de la Florica, lângă Piteşti, ulterior, în 1954 a fost mutată la Olăneşti (Vâlcea), o bogată tradiţie populară referitoare la răscoală şi la conducătorii acesteia, dar cea mai preţioasă moştenire o constituie începuturile conştientizării de către moţi şi românii din Ardeal că sunt o naţiune şi o forţă care nu poate fi oprită din drumul său firesc spre libertate prin opunerea tunurilor şi a forţei brute.

Col. (r) Vasile CRISTEA, Societarea „Avram Iancu” din România

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---