George Maior – coordonatorul unei noi cărţi cu impact strategic

    Am curaj să spun despre George Maior că, din când în când, îţi spune câte o vorbă pe care o descifrezi în totalitate într-un interval mai lung de timp. Am avut şansa unor astfel de spuse, care, la prima vedere, te îndeamnă să fugi spre o concluzie, dar, după ce stai şi te gândeşti mai bine, îţi dai seama că, de fapt, mesajul era mult mai adânc. Ca să dau un exemplu, aflându-mă într-un moment de răscruce a vieţii, l-am întrebat ce decizie aş putea lua cu privire la o problemă personală, iar el a surâs şi mi-a spus: „Cu oamenii şi cu sufletul tău să nu te joci niciodată!” Încurajat fiind să public primul volum de poezii de către George Maior, în vremea când era senator de Alba, n-am ştiut la momentul respectiv că diplomatul vedea cu totul şi cu totul altceva în înclinaţia mea. Tocmai de aceea, aş fi fals dacă aş scrie despre o nouă carte, coordonată de Maior, suprimând total emoţionalul unor cuvinte. Ca orice personalitate complexă, dar purtând în suflet, de care unii mai uită în graba vieţii, zbuciumul unei nevoi de cunoaştere şi exactitate, clujeanul creionează responsabil o hartă a concretului. Mai mult decât atât, directorul Serviciului Român de Informaţii comunică direct ce şi cum are de gând să facă, din tot ceea ce poate fi spus, în tot acest labirint. Ca un punct de sprijin în afirmaţia celor pe care le-am scris, aduc şi un argument din debutul cărţii „Incertitudine”, pe care autorul a publicat-o la editura „Rao”, în 2009: „Vreau să aduc mulţumiri dumnezeiescului/ Labirint de efecte şi cauze/Pentru diversitatea făpturilor/Care alcătuiesc acest univers neobişnuit,/Pentru raţiune, care nu va înceta să viseze/La un plan al labirintului.(Jorge Luis Borges, Alt poem al darurilor).
Într-adevăr, Maior îşi propune să realizeze acest plan al labirintului, dar conştientizează cât efort intelectual necesită un astfel de demers. Dacă lucrurile ar sta altfel, ambasadorul nu şi-ar căuta aliaţi „de primă mână”, pe care să-i capaciteze sau de la care să integreze toate laturile, mereu şlefuibile ale acestui diamant numit cunoaştere. Publicată la finele lui 2011, la editura amintită mai sus, cartea „Cunoaştere strategică în zona extinsă a Mării Negre” poartă pe copertă siglele Universităţii Harvard şi a SRI, ca produs al unei colaborări între două instituţii, una de intelligence, iar o alta, desăvârşită ca renume în domeniul educaţional internaţional. Parteneriatul strategic şi ideatic pe componenta Mării Negre, dintre George Maior şi Sergei Konoplyov, Directorul Programului privind Securitatea Mării Negre, al Universităţii de la Harvard, a fost certificat şi prin realizarea unei cărţi adresate nu doar specialiştilor din domeniu. La „vedere”, şeful celui mai important serviciu de informaţii din România, comunică în calitate de autor. Nu unul obişnuit care să fie obsedat de precauţie, ci unul responsabil şi mai ales curajos în prognozele sale.
Chiar în nota din debutul lucrării se subliniază că sunt puţini cei care au încercat să descifreze, în complicatul context actual, rolul cunoaşterii strategice, ca instrument de putere al statelor, în promovarea stabilităţii şi cooperării în această regiune. Cu atât mai relevant este faptul că, sub semnătura coordonatorilor, cartea se legitimează drept un efect benefic al colaborării dintre Serviciul Român de Informaţii şi prestigioasa Universitate Harvard.
Pentru a comenta într-un mod cât se poate de personal apariţia acestei lucrări, îmi permit să spun că, pe lângă uriaşul bagaj de informaţii pe care îl înmagazinează, girat ideatic de Maior şi Konoplyov, lucrarea în sine este o dovadă a faptului că, într-o lume a nesfârşitelor conflicte, există oameni care caută soluţii, prin colaborări bazate pe o asiduă cercetare, dar mai ales prin generarea unor idei cu impact strategic. Astfel, lucrarea beneficiază, alături de cei doi coordonatori, de contribuţiile lui Răzvan Ungureanu, Florian Coldea, Sergiu Medar, Daniel Dăianu, Iulian Chifu, şi alţi specialişti.
Proiectând o imagine a modului în care arată starea actuală a cooperării regionale, directorul SRI consideră potrivit dictonul: „poate am călătorit cu diferite corăbii, dar acum suntem toţi în aceeaşi barcă”, parafrazându-l apoi pe Gheorghe I. Brătianu, reamintind spusa înaintaşului care considera că, la sfârşitul Evului Mediu, Marea Neagră era „placa turnantă” a comerţului internaţional.
George Maior defineşte, în cuvântul său de deschidere, cunoaşterea cu impact strategic drept „cheia conturării intereselor şi stabilirii priorităţilor”. Cunoaşterea este, în opinia profesorului Maior, „cea mai puternică resursă pentru conştientizarea problemelor şi urgentarea soluţionării lor”.
Dacă ar fi să asociem un termen pe care George Maior l-a adus perseverent în discuţie cu argumente solide, acela a fost: cooperare. „Necesitatea stabilirii unor relaţii multiple de cooperare, între entităţile bazate pe cunoaştere, fie că sunt servicii de intelligence, guverne sau think-tank-uri”, este numai un exemplu din ultima apariţie editorială. Scopul comun al acestor eforturi este, în opinia autorului, o îmbunătăţire a procesului decizional.
În cuvântul său, Konoplyov divulgă cititorului faptul că, la originea acestei colaborări se află o iniţiativă a lui George Maior, din anul 2002, pe când acesta era secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale. Pe atunci se discuta despre aderarea României la NATO şi UE, obiective astăzi îndeplinite.
Fără să vreau să-mi diluez scrierea doar prin evidenţierea unei nesfârşite liste de realizări, nu pot să nu consemnez faptul că, a putea strânge la aceeaşi masă specialişti din intelligence, diplomaţie, reprezentanţi de seamă ai mediului universitar din domeniu dar şi din străinătate, generali cu experienţă, specialişti ai serviciilor militare de informaţii, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile, este o performanţă şi de ce nu, un semn de normalitate.

Flaviu PREDESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News