Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a lansat miercuri, 5 octombrie, în dezbatere publică, proiectul de metodologie privind asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări specifice de învățare (TSI). Documentul identifică și stabilește tipul de intervenție pentru asigurarea învățării individualizate și personalizate în cazul acestor elevi prin introducerea și utilizarea instrumentelor compensative, a măsurilor de dispensare și a formelor adecvate de evaluare.
Prevederile acestui proiect vizează doar copiii/elevii înscriși în învățământul preuniversitar, diagnosticați cu tulburări specifice de învățare în baza unei evaluări complexe efectuate de specialiști acreditați din școala de masă (profesori consilieri școlari, logopezi, profesori de sprijin) sau/și specialiști (psihologi, logopezi, psihopedagogi).
Unul dintre cele mai importante obiective urmărite prin aprobarea acestei metodologii este garantarea dreptului la educație al tuturor copiilor/elevilor identificați cu tulburări specifice de învățare. De asemenea, se urmărește favorizarea succesului școlar prin măsuri didactice de susținere, garantarea unei formări adecvate și promovarea dezvoltării potențialului, precum și pregătirea cadrelor didactice, profesorilor de sprijin, profesorilor psihopedagogi, logopezilor, profesorilor consilieri școlari deopotrivă cu responsabilizarea și sensibilizarea părinților în confruntarea cu problemele legate de tulburările specifice de învățare.
Precizăm în acest context că tulburările specifice de învățare desemnează un grup eterogen de tulburări ce afectează procesul tipic de achiziție a abilităților școlare (de citire, exprimare în scris și matematice): dislexie, disgrafie, discalculie. Apariția acestora nu este o consecință a lipsei oportunităților de învățare sau a motivației pentru învățare, nu este rezultatul unui deficit intelectual, intelect liminar, deficit senzorial (ex: auditiv, vizual, motor), tulburărilor afective și emoționale de natură psihiatrică sau a altor tulburări de (neuro)dezvoltare (tulburări de spectru autist) și nu se datorează niciunei forme de traumă cerebrală sau maladie de achiziție.
În mod uzual, aceste tulburări sunt descrise pe baza deficitelor lor funcționale ca dislexie (afectarea procesului de achiziție a citirii), disgrafie (afectarea procesului de achiziție a scrisului, atât a actului grafic, cât și a exprimării corecte în scris) și discalculie (afectare a procesului de achiziție a abilităților numerice și aritmetice).
Diagnosticul de dislexie și disgrafie se stabilește, de regulă, în clasa a II-a, după ce elevul a parcurs învățarea tuturor literelor. Diagnosticul de discalculie se stabilește, de regulă, în clasa a III-a.
În proiect sunt incluse și măsuri privind managementul cazurilor TSI în sistemul de învățământ, măsuri psihopedagogice, consiliere parentală și cadrul general de formare a cadrelor didactice.
