Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

FOTO/VIDEO: Furtuna de la Timișoara, văzută prin ochii pilotului albaiulian Mihai Beldie: „O lecție de viață, o experiență ce mi-a deschis ochii”

Ziarul Unirea

Publicat

în

Prezent la Timișoara pentru un eveniment alături de echipa MBDI, pilotul albaiulian Mihai Beldie și colegii lui au fost prinși de furtuna care s-a dezlănțuit în mai multe regiuni ale țării. Marcat de ceea ce a văzut și trăit, tânărul a împărtășit pe blogul personal experianța prin care a trecut. 

„Vreau să vă povestesc despre experiența avută duminică, la Timișoara. O lecție de viață, o experiență ce mi-a deschis ochii!

Așadar, furtuna ce a măturat zona de vest a țării, pe noi ne-a prins la Timișoara, cel mai „atins” loc din zonă, în parcarea centrului comercial Iulius Mall Timișoara unde se desfășura ultima zi a evenimentului în care noi, alături de echipa MBDI, ne bucuram de o zi excelentă. Asta până când pe cer a început să apară un așa zis „nor” ce venea cu o viteză pe care eu nu am văzut-o niciodată. Din aces motiv, toată lumea filma cu telefoanele cât de repede vin norii „cu ploaie”, credeam noi.
Era o atmosferă ZEN, cu muzică bună și bună dispoziție, dar, după ce am filmat câteva secunde cum vine norul,  ne-am urcat în mașină și am plecat pentru a încerca o mașină. După ce am făcut aproximativ 30 de metri de la zona de start, a început să bată vântul. Următoarele secunde au fost momentul în care am simțit pentru prima dată cât de puternică poate să fie natura. Am ajuns într-un sens giratoriu în care mașinile erau oprite cu avariile pornite, erau bucăți de acoperiș în aer, indicatoarele și panourile publicitare efectiv zburau în toate direcțiile, balizele direcționale erau în mijlocul drumului și era foarte mult praf…
În cele din urmă, am găsit o parcare unde ne-am adăpostit după alte mașini parcate, dar mașinile din jurul nostru erau lovite de obiectele puse în mișcare de vântul incredibil de puternic. Se auzeau cum se sparg geamurile, zburau crengi și bucăți din acoperișuri, iar când am văzut că treaba devine periculoasă, am reușit să ne adăpostim lângă o hală ce ne-a protejat în următoarele 15 minute în care natura și-a făcut de cap.
Aceste 15 minute mi-au deschis ochii referitor la cât de ușor poate să te lovească ceva și să îți închei socotelile cu viața… În cele din urmă furtuna a început să o „lase moale”. Am ieșit din zona sigură găsită de noi și la întoarcere am putut vedea pagubele provocate de furtună… Este greu de explicat în cuvinte cum  liniștea era deranjată doar de sunetul salvărilor ce mișcau dintr-o parte în alta pentru a transporta răniții. Tot ce însemna indicatoare, semafoare, panori publicitare, stâlpi și copaci, au fost puse la pământ. Acestea nu ar fi fost o reală problemă, însă vântul a lovit și persoanele ce au fost surprinse în parcarea mall-ului. Când m-am întors, era un haos general… urlete de panică și sirenele salvărilor. Pentru că eram în zonă și orașul era blocat, am reușit totuși să duc la spital pe unul dintre colegii din echipă ce a fost lovit de „obiectele” ce s-au transformat efectiv în gloanțe puse în mișcare de furtună.
La spital totul era blocat, lumea era în panică și nimeni nu știa în ce parte să o apuce. Partea urâtă era că în spital nu era curent și aparaturile de urgență aveau nevoie de alimentare. Pe scurt, HAOS TOTAL! Din fericire, nici unul dintre componenții echipei nu au suferit răni grave și am reușit să ieșim din oraș la aproximativ 3 ore după ce furtuna s-a liniștit. Până la ieșirea pe autostradă, debandadă totală. Camioane răsturnate de vânt, mașini răsturnate, iar contrasensul blocat total, aproximativ 10 kilometri de mașini blocate ce voiau să intre în oraș. Într-un final, am reușit să ieșim pe autostradă, dar acolo o altă surpriză. Pe lângă panourile și indicatoarele puse la pământ, balizele dintre sensurile de mers, cele de plastic, au fost rupte de furtună și aruncate pe sensul nostru de mers, toată autostrada era plină de șuruburi și bucăți de plastic, mașinile erau oprite cu pană și viteza de deplasare era de 35km/h.
În cele din urmă am reușit să ajungem acasă, dar cu un sentimant foarte ciudat. Natura, dacă se supără, e jale și clar poți sa o pățești, cât ai clipi. Concluzia este una simplă: trebuie să profităm de fiecare secundă petrecută pe această lume și să găsim o soluție de a anunța oamenii cu ceva timp înainte  ca natura nervoasă să lovească”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI



Publicitate

Știri recente din categoria Opinii - Comentarii

Opinii - Comentarii

VIDEO| 34 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990: 4 morți, 1.300 de răniți, niciun vinovat

Ziarul Unirea

Publicat

în

Se împlinesc 34 de ani de când minerii au ajuns în Bucureşti şi au început şirul de violenţe împotriva demonstranţilor care ocupaseră Piaţa Universităţii. Patru oameni au fost declarați morți oficial şi peste 1.300 au fost răniţi în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. La 30 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, […]

Citește mai mult

Secțiune ȘTIRI RECENTE CATEGORII

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Politică Administrație

Opinii Comentarii

Secțiune Articole Similare

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2024 Ziarul Unirea