Poarta Raiului, Munții Șureanu, un loc cu nume parcă predistinat pe care nici o descriere cu cele mai alese cuvinte nu poate exprima ceea ce imaginile de neprețuit de aici reușesc sa transmită: frumusețe, liniște, senin, relaxare, binecuvântare!
Iarna și-a făcut apariția la munte în mantia sa argintie, așezând peste toată natura un covor alb de nea. Ramurile copacilor s-au împodobit cu ghirlande ca bezeaua. Natura pare amorțită, fiind trezită la viață doar de câte o pasăre rămasă rătăcită în căutarea unui cuib mai călduros. Flori sclipitoare de argint se țes pe geamuri. Roiurile de fluturi albi se plimbă prin văzduh, răspândind fiori de gheață. Zăpada albă pare un lan de diamante ce scârțaie sub picioare.
Brazii poartă un palton gros de nea.Vântul geme jalnic, munții ca niște uriași dorm sub zăpadă. Soarele nu mai este puternic în acest anotimp, căci el se ascunde prin râpi adânci unde fulgii plutesc rar.
Iarnă, miros de ger proaspăt și scârțâit de omăt sub picioare. Copacii dantelați dansează în zborul legănat al zilelor reci de iarnă, într-un peisaj de vis.
2 Comentarii
Fain, da inca nu-i de schi.
No, hai la Hanu lui Marin,
Sa ne veselim putin !
Comentariile sunt oprite