Profesoara Iulia Onac, Vice-președinte și co-fondator al Asociației non-guvernamentale Maria Beatrice din Alba, a avut parte de un interviu pentru site-ul femeide10.ro, unde a povestit despre parcursul și obstacolele pe care le-a avut în îndeplinirea visului său, cel de a oferi cât mai mult ajutor copiilor în nevoie de terapie.

Mă plec în fața oamenilor care își depășesc condiția si fac minuni. A celor care au atâta dragoste pentru semeni în ei, încât nu pot înainta prin viață gandindu-se doar la ei înșine, ci simt mereu nevoia să facă ceva și pentru cei din jur. Astfel de oameni împing lumea înainte și hrănesc speranțele noastre în vremurile mai bune pe care cu toții ni le dorim.

Puțin înainte de anul nou, prietenii mei de la “Repatriot” mi-au vorbit despre o femeie de 10. Cercetându-i viața și faptele, am admirat-o profund, găsind-o mai mult decât potrivită pentru rubrica “Femei de 10” a revistei noastre. Împreună cu tovarășul său de viață, Iulia Onac a început, de peste 4 ani, crearea unui proiect medical special dedicat copiilor cu afecțiuni cerebrale și traume motorii, care să faciliteze tratamentul acestora și să ușureze viața familiilor lor. Astfel, familia Onac a dezvoltat primul Centru Pediatric Național “Maria Beatrice”, un adevărat centru dedicat întregii familii copilului cu afecțiuni cerebrale și traume. Curând după ce am aflat de minunile Iuliei Onac, cei de la “Repatriot” mi-au oferit posibilitatea de a purta un dialog. Vă recomand, așadar, un om strălucitor ce poate deveni, pentru fiecare din noi, inspirațional. Iulia-Gabriela Onac este Vice-președinte și co-fondator Asociația non-guvernamentală Maria Beatrice, Alba Iulia, Coordonator parteneriate internaționale Centrul Maria Beatrice și, de fapt, profesor de limba engleza la Colegiul Național Horea, Coșca și Crișan din Alba Iulia.

Marina Almășan : – Vă mărturisesc că, din start, ardeleanca din mine a oferit o bilă albă ardelencei IULIA ONAC! Aș vrea doar să nuanțăm puțin lucrurile. Prezența dumneavoastră, dascăl fiind, în contextul unui proiect care îmbină latura medicală a scopului său, cu cea inginerească – a construcției concrete a obiectivului propus, mă pune ușor pe gânduri: care este așadar legătura dintre ele? Ce anume v-a adus în acest context? Cumva, un element subiectiv?

Iulia Onac : – Da, privit din afară, pare un puzzle din mai multe piese, dar să știți că se îmbină perfect! Maria Beatrice, fiica noastră cea mica s-a născut acum 13 ani și din nefericire, a fost o naștere prematură, cu probleme, iar la vârsta de 5 luni au apărut primele semne ale afecțiunii. La un an a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală infantilă și de aici a început odiseea noastră prin spitalele din România și apoi din străinătate, în căutarea tratamentului miraculos. Am trecut prin toate stările, de la șoc, la furie, la negare, la acceptare și apoi la asumare. Ne-am dat seama că soluția pentru fetița noastră este terapia de durată, constantă, iar ultima oară când am fost în Ucraina la tratament cu fetița, pe drumul de întoarcere am conceput un plan pentru un mic centru de recuperare pentru copii. Vroiam cu disperare să ne ajutăm fetița, ajutand și alți copii, asemenea ei.

Astfel în 2012 am deschis un Centru de recuperare pentru copii, într-un spațiu oferit de Primărie și Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia. Am crescut progresiv dar și exploziv, astfel că acum, la 10 ani de activitate, avem 80 de copii zilnic din municipiu și județ și 50 de copii din toată țara, lunar, care vin la terapie de cate 2 săptămâni, de mai multe ori pe an. Anual, ne trec pragul 500 de copii din toată România, în sesiuni de terapie repetată, de 5-6 ori pe an. Între timp, a apărut ideea construirii unui nou centru, de la zero, o construcție nouă, cu două module, unul de terapie și unul de cazare.

Marina Almășan : – Regret tare mult experiența dureroasă prin care ați trecut și sunt profund mișcată de decizia dumneavoastră de a veni în ajutorul unor familii cu suferinți similare. Concret, în ce constă acest proiect medical?

Iulia Onac : – Limitarea numărului de copii din cauza lipsei de spațiu în cadrul actualului Centru Maria Beatrice și a cererii mai mari decât a ofertei ne-au făcut să ne gândim la construirea unui centru de recuperare pediatric, care să poată primi mult mai mulți copii, la terapie. Pentru copiii cu afecțiuni neuromotorii este extrem de important să se acționeze în primii ani de viață, rapid și consecvent.

Ca urmare, între 2017 -2019, Asociația Maria Beatrice a ridicat “la roșu” un campus de pediatrie în care urmează să fie asigurate mai multe săli de terapie, facilități de cazare și terapii complementare. În prezent se lucrează la instalațiile electrice, de încălzire, de tratare a apei din cele trei bazine terapeutice și la finisaje, în toate cele trei nivele ale clădirii de terapie.

Partea de cazare este de asemenea prevăzută, urmează să se finalizeze finisajele în interior și instalațiile, după care clădirea de terapie va fi complet amenajată, iar asta se va întâmpla la sfârșitul anului 2022. Centrul Pediatric Național Maria Beatrice va găzdui tratamentul pentru 200 copii/zi, iar copiii vor fi internați având familia, mama, tata, alături. Centrul oferă Diagnostic, Terapie, Casă și Masă. Părinții vor avea posibilitatea să participe la terapii și să fie alături de micuți, întrucât starea de bine a mamei, a familiei, contribuie la starea de bine a copilului, care absoarbe mai bine terapia și astfel va avea rezultate mai bune și mai rapide.

Marina Almășan : – Trecând personal prin experiența unui părinte având un copil suferind de paralizie cerebrală, o să îndrăznesc să vă rog să ne povestiți puțin despre această experiență? Ce anume v-a impresionat cel mai mult?

Iulia Onac : – Eu însămi sunt mama unui copil cu paralizie cerebrală și cunosc problema din interior, iar în ultimii 10 ani am întâlnit zeci și zeci de familii care au venit la terapie la centrul actual. Le-am înțeles tuturor preocupările, suferințele, îngrijorările, pentru că noi înșine trecem prin asta cu fetița noastră. Acum Beatrice (cum îi zicem acasă) este o adolescentă care trece prin toate acele schimbări fizice și emoționale prin care trec toți adolescenții. Ne confruntăm cu stările ei, încercăm să o înțelegem din felul cum reacționează și cum se manifestă, pentru că ea ne arată printr-un limbaj expresiv mimico-gestual ce își dorește, ce-i place sau nu-i place. Noi facem conexiuni să înțelegem ce vrea, pentru că ea nu vorbește, nu merge, iar mâinile le folosește limitat. De exemplu, poate da cu degetelul pe ecranul tabletei, dar nu se poate hrăni singură.

Marina Almășan : – Sunt impresionată de tot ceea ce-mi povestiți și admir tăria dumneavoastră de a merge înainte, în ciuda acestei grele încercări la care a fost supusă familia dumneavostră. Cum v-ați propus să ajutați toate aceste familii, lovite de soartă?

Iulia Onac : – Ca să ajutăm toate aceste familii avem nevoie în primul rând să finalizăm construcția și să începem activitatea, alături de peste 50 de oameni – personal calificat, medici, terapeuți, personal administrativ. În noua clădire putea asigura accesul la tratament pentru un număr de 2000 de copii pe an într-un sistem integrat de diagnoză, terapie, casă și masă. Întreaga familia este pusă în centrul procesului terapeutic, întrucât ne preocupăm de toți – pacientul fiind nu doar copilul, ci familia, ca întreg. Va exista și un program respiro pentru părinți care asigură îngrijire calificată pentru micuți, pe parcursul a câtorva ore, pentru ca aceștia să aibă timp să iasă împreună, să socializeze, să-și reîncarce bateriile, să își consolideze relația.

Marina Almășan : – Constat că fiecare detaliu este gândit cu atenție și cu siguranță, propria experiență și-a spus din plin cuvantul. Care este acum stadiul proiectului? Ce mai e de făcut?

Iulia Onac : – La finalul anului 2022, putem avea clădirea de terapie gata, “la cheie”, dacă ritmul și valoarea sponsorizarilor se păstrează la nivelul anului trecut. Avem echipa de specialiști, dotarea, avem expertiza și organizarea internă, circuitul pacientului în terapie, deci putem să pornim noul centru de îndată ce vor fi finalizate lucrările de amenajare.

Ne mai lipsește doar jumătate din finanțare, un aport de aproximativ 2 milioane de euro pentru ca aceste familii să aibă o “casă” unde învață alături de specialiști și oameni dedicați să trăiască mai ușor și mai frumos.

Marina Almășan – Din păcate, vremurile acestea complicate, pe care le trăim Cum putem contribui noi, cei “de pe margine” , la succesul proiectului dvs?

Iulia Onac : – Este o expresie în engleză ”spread the word” care zice să răspândești vestea că în Alba Iulia se face Centrul Pediatric Național Maria Beatrice, un centru modern, cu un concept nou, care pune întreaga familie în atenția și grija noastră, unde sute și sute de copii din toată țara vor veni să facă terapie de recuperare pe afecțiuni neuromotorii, traume și paralizii cerebrale.

În rest, sunt multiple modalități prin care ne pot susține – de exemplu trimiterea unui SMS cu textul VREAU la numărul 8845 pentru a dona 2 euro lunar. Alte modalități se pot vedea pe site-ul nostru mariabeatrice.ro. Cum ziceam, mai este nevoie de cel puțin 2 milioane de euro pentru a finaliza cu totul ambele clădiri (terapia și cazarea), exteriorul, bazinul exterior, părculețul de joacă, grădina senzorială și terapie asistată, cu animăluțe de companie.

Marina Almășan : – Înțeleg că “asociatul” dvs in toată această luptă este chiar soțul dvs.

Iulia Onac : – Tot ceea ce am realizat pentru centrul actual și conceperea noului centru a fost împreună cu soțul meu. Sebastian are inițiativă, ține legătura cu antreprenorul general al șantierului, se întâlnește cu arhitectul, cu firmele de instalații, s-a ocupat și de documentația de autorizare a construcției pentru noua construcție și multe altele. Împreună construim un Astfel de Spital, în care familia este nucleul terapiei de care copilul are nevoie. Ne completam, ne contrazicem, cădem de acord. Este un proces provocator, cu sacrificii și mai ales cu ore multe petrecute în brainstorming.

La centrul actual sunt coordonator parteneriate internaționale și mă ocup de specializarea personalului și de organizarea activității. Avem parteneriat cu o organizație din Italia, Medici per la Pace, pe proiecte sociale, am adus specialiști din Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și din țară, pentru a-i instrui pe terapeuții noștri. Anul acesta 10 terapeuți din Centrul Maria Beatrice vor fi cursați cu certificat EU, în Suedia, ca laserterapeuți și asistenți personali, pe model suedez.

Marina Almășan : – Cine vă mai este alături și cum v-ați închegat echipa?

Iulia Onac : – Echipa de 54 de specialiști, medici, terapeuți, personal administrativ s-a închegat în timp, pe parcursul celor 10 ani de activitate. Există un nucleu de colegi care ne sunt alături din prima zi și care ne-au ajutat foarte mult să creștem și să ne dezvoltăm. Împărtășim valori comune, pasiunea, dedicarea, profesionalismul. Fără echipa noastră nu am fi putut realiza nimic. Avem o echipă de nota 10!

Marina Almășan : – Păi nu degeaba există proverbul “Cum e tocul, și pistolul!” Spuneți-mi acum câteva cuvinte și despre IULIA ONAC, omul.

Iulia Onac : – Sunt o persoană practică, realistă și știu să fac o mulțime de lucruri, am un simț estetic înnăscut și accept provocările cu brațele deschise. Lucrez foarte bine sub presiune, eu zic că mi se deschid “motoarele turbo” 🙂 și îmi place să duc lucrurile la capăt. Doar așa am satisfacția lucrului bine făcut.

Am absolvit Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, Facultatea de Teologie Ortodoxă – Limba Engleză, cu Masterat în literatura română în context european, sunt profesor gradul I , titular la catedra de limba engleză, cu o experiență de 30 de ani în învățământ. Am început ca profesor suplinitor necalificat, la țară, apoi am predat la liceul din orașul natal. După câțiva ani am plecat să predau în Alba Iulia, timp în care eram și la facultate, urcând ușor ușor toate treptele carierei didactice. Titularizarea am luat-o în 2002, la Colegiul Național Horea, Cloșca și Crișan, din Alba Iulia, unde predau și sunt dirigintă și în prezent.

Multiplele roluri sunt din ce în ce mai solicitante – pe lângă coordonarea activității legate de parteneriate și specializare personal de la centru și rolul de profesor cu normă întreagă, când mă întorc acasă toată atenția mea se îndreaptă spre Beatrice..

Marina Almășan : – vorbiți-mi și despre rolul dvs de soție și mamă, despre pasiuni, preferințe, lucruri care vă displac…

Iulia Onac : – Sunt o mamă care gătește pentru familie, îmi place să prăjituresc, ardelencele sunt renumite în prăjiturile de casă, mereu încerc rețete noi, mai sănătoase și mai gustoase. Aș vrea să am mai mult timp liber să putem călători, să petrecem mai mult timp împreună, să ne vedem cu prietenii mai des, să mergem la concerte și la teatru. Îmi amintesc cu plăcere de ultimul concert la care am fost, cu orchestra magică a lui Andre Rieu – am mers cu soțul și fiica cea mare în urma cu 3 ani la Cluj.

De sărbători ne place să ne adunăm în familie, în jurul mesei. Păstrez vie în memorie imaginea bunicii paternale, care m-a învățat valorile morale, să respect adevărul și onestitatea oamenilor. Cel mai mult îmi displace ingratitudinea și ipocrizia. Nu fac casă bună cu idealurile noastre și cu dorința de a ajuta, de a face bine.

Soțul meu, absolvent al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca, este profesor de informatică la același colegiu unde sunt și eu, s-a dedicat centrului pe deplin. Faptul că provine dintr-o familie de ingineri și contabili, economiști, l-a ajutat foarte mult în formarea lui ca om. Suntem de 16 ani căsătoriți, este un soț minunat și un tată extrem de iubitor, ce și-a transformat durerea de părinte într-o uriașă forță constructivă, care să vină în ajutorul miilor de familii din România, aflați într-o situație similară.

Marina Almășan : – În încheiere, am să vă rog să formulați gandul cu care doriți să vă despărțiți de cititorii noștri.

Iulia Onac : – Doresc sa chem toți oamenii buni alături de noi. E mai mult decât necesar să finalizăm lucrările în 2022 pentru a ajuta cât mai mulți copii care au azi nevoie și pentru a fi sprijin familiilor lor. Împreună vom finaliza Centrul Pediatric Național “Maria Beatrice” și vom face adevărate minuni aceștia. Cine dorește să ni alăture poate intra pe mariabeatrice.ro, sunt acolo mai multe variante prin care ne pot susține. Să construim un Altfel de Spital.

Marina Almășan : – Vă doresc din toată inima să reușiți!