24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza – context. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român

Unirea Principatelor a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Citește și: Unirea cea mică de la 1859, un prim pas spre Marea Unire de la 1918

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate,

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza și Mica Unire – înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

Citește și: Moș Ion Roată și Unirea

În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Alexandru Ioan Cuza avea o misiune extrem de dificilă pe care, din fericire, populația a înțeles-o. Prioritară era sincronizarea economiilor din cele două țări, cât se putea vorbi în acel moment de economie, căci erau țări predominant agrare, comerțul era de fapt negustorie, iar industria era încă în stare de gestație.

Reforma agrară și secularizarea averilor mănăstirești, confiscate de stat pentru a-l face mai puternic, sunt două măsuri care au avut un impact major, deși reforma agrară, adoptată în 1962, nu a reprezentat o revoluție, căci conservatorii aflați la putere au vrut să-și păstreze cât mai mult din privilegii.

La mijlocul secoului al XIX-lea, România era mai aproape de Evul Mediu decât de modernitate și era nevoie de legi și instituții care să perimită României un salt în timpul istoric. Au apărut legile pentru reorganizarea administrativă, pentru construirea căilor ferate, și norme care stimulau formarea unui corp de experți în diverse domenii economice.

Citește și: Reformele lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859

Încă din 1859, economiştii realizau importanţa pe care o au investiţiile pentru sănătatea unei economii. Partea bună era că la acea vreme exista un capital intern disponibil care rezulta din exportul de produse agricole.

Pe lângă acest capital intern, insuficient totuşi, politicienii vremii acordau o importanţă sporită şi capitalului extern. În 1865 este semnată concesiunea pentru construirea căii ferate care avea să unească Bucureştiul cu Dunărea, la Giurgiu. În privința șoselelor, faptul cel mai important este contractarea construirii, de către o casă engleza, a 19 poduri metalice.

După Unire, era momentul pentru modernizarea țării. S-a făcut o reformă fiscală în 1861 prin instituirea unui impozit personal pentru bărbații majori, dublat de un impozit funciar.

A mai fost introdusă o contribuție pentru drumuri, semn că intenția era de a dezvolta infrastructura țării, impozitul funciar și alte măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, unirea cea mică, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Minunea de Bobotează: Apa râului Iordan își întoarce cursul în fiecare an de Bobotează

Pe malul răsăritean al Iordanului, Ioan Botezătorul a anunțat venirea lui Mesia. Pe malul acesta, vis a vis de orașul Ierihon, a venit Iisus pentru a fi botezat de către Ioan Botezătorul în apele Iordanului. Locul acesta a fost identificat de către creștinii secolului al III-lea. În acest loc există o biserică frumoasă, unde mulți creștini vin pentru a imita gestul lui Hristos. Boboteaza este una dintre cele mai mari sărbători înainte de Paștele 2022. Paștele ortodox 2022 se sărbătorește în 2 mai, iar Pastele catolic 2022  se sărbătorește în 4 aprilie.

Citește și: Râul Iordan de Bobotează • Minunea întoarcerii apelor cursului răului Iordan de Bobotează

Râul Iordan este cel mai important și cel mai mare râu din Țara Sfântă. Iz­vorăște de la poalele muntelui Ermon, la graniţa de nord a Palestinei cu Libanul, străbate valea Hula şi se revarsă mai întâi în la­cul Tiberiadei.

Apoi îşi continuă traseul de aproximativ 250 de km până la Marea Moartă. Este vorba despre cel mai important râu al Ţării Sfinte, care dă viaţă aproape întregii ţări şi contribuie în mod determinant la dezvolta­rea economiei bazate pe agricultură și creşterea animalelor. În evreieşte se numește Iarden.

Ioan Botezătorul a anunţat venirea lui Me­sia pe malul răsăritean al Iordanului. Pe acest mal, vizavi de oraşul Ierihon, a venit Iisus pentru a fi botezat de Ioan Botezătorul în apele Iordanului. Acest loc a fost identificat de creşti­nii secolului III. Astăzi în locul respectiv există o biserică destul de frumoasă şi mulţi creştini vin aici pentru a imita gestul lui Hristos.

Citește și: Mesaje de Sfântul Ioan. Felicitări de Sfântul Ioan. Urări de Sfântul Ioan

De menţionat că Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, în special Origen și Eusebiu, părintele Istoriei Bisericeşti, localizează botezul Dom­nului lângă Betabara (trecătoare). Locul s-a numit astfel de la faptul că, potrivit surselor, poporul Israel a trecut pe aici la intrarea în Pământul Făgăduinţei.

Este vorba despre locul unde Israel a trecut Iordanul în mod minunat, în drum spre Pământul Făgăduinţei, după 40 de ani de rătăciri prin pustiu. Imediat ce preoţii care ţineau chivotul Legământului, cu Tablele Legii, au călcat peste apele Iordanului, ele s-au dat în lături, creându-se astfel un loc de trecere pe unde tot poporul a intrat în pământul strămoşilor lui.

Pe malurile râului Iordan a venit leprosul Neeman „şi s-a cufundat de șapte ori în Iordan și i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit” (4 Regi, 5, 14), scrie doxologia.ro

Citește și: Mesaje de Paște • Urări de Paște • Felicitări de Paște • SMS de Paște

Alăturarea dintre locul botezului lui Hri­stos şi evenimentul intrării israeliţilor în Pământul Făgăduinţei nu este întâmplătoare. În acest mod se leagă Vechiul Testament de cel Nou, arătându-se în acelaşi timp că după cum trecerea evreilor avea drept scop cucerirea Pământului Făgăduinţei, tot aşa şi botezul este mijlocul de cucerire a eternei Împărăţii, a Împărăţiei Cerurilor.

Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 18 ianuarie

Sfântul Ierarh Atanasie, originar din Alexandria Egiptului, a trăit în secolul al IV-lea. A fost martor al succedării pe tronul imperial a câtorva împărați romani, de la Constantin cel Mare (306-337) până la Valens (364-378). Educat în spirit creștin a urmat cele mai renumite școli ale vremii.

A fost ales în scaunul episcopal din Alexandria, la 8 iunie 328. Din cauza disputei cu ereticii arieni printre care se aflau și ierarhi ai bisericii creștine, Sfântul Atanasie a fost exilat de cinci ori din cetate. A murit în anul 373, aflat încă în fruntea Bisericii alexandrine, reîntors dintr-un al cincilea exil.

Despre Sfântul Atanasie se spune că atunci când era mic și se juca cu alți copii de o vârstă cu el, pe malul mării, făcea ceea ce văzuse în biserică, căci copiii care erau împreună cu el l-au hirotonisit episcop și îi aduceau pe alți copii elini, care erau încă nebotezați. Atunci el îi boteza cu apă din mare, spunând cuvintele de la Taina Sfântului Botez.

Citește și: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2022, 2023, 2024, 2025 • Când cade Paștele în 2022

De acest fapt a aflat patriarhul Alexandriei, Alexandru, care i-a chemat la el pe toți acești copiii cu „episcopul” lor și i-a întrebat ce făceau în jocurile lor la malul mării. Iar ei au spus cum l-au pus episcop pe Atanasie și cum a botezat el pe copiii elini. Patriarhul, cercetându-i cu de amănuntul s-a încredințat că se săvârșiseră toate potrivit cu normele Bisericii. Deci, sfătuindu-se cu clerul său, patriarhul a socotit ca bun botezul copiilor și l-a întărit prin ungerea cu sfântul mir.

Tot în această zi este pomenit Sfântul Chiril, arhiepiscopul Alexandriei.

Sfântul Chiril s-a născut în jurul anului 370, în Alexandria. A fost succesorul patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziție puternică și influentă.

În calitate de patriarh s-a confruntat cu susținătorii ereziei nestoriene, care a fost răspândită în toată lumea creștină de patriarhul Constantinopolului, Nestorie. Acesta susținea că Hristos este „numai om, nu-i Dumnezeu”, iar pe Născătoarea de Dumnezeu o numea nu Născătoare de Dumnezeu, ci „Născătoare de Hristos”.

Citește și: MESAJE de PASTE fericit • Texte cu URARI, FELICITARI, SMS -uri frumoase, haiose şi amuzante de Sfintele Pasti

În urma acestor controverse, împăratului Teodosie al II-lea a convocat la Efes cel de-al III-lea Sinod ecumenic (431), care după lungi dezbateri a sfârșit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său și a-l trimite în exil. Sfântul Chiril a murit la 27 iunie 444. (Z.U.)