Duminica a XXIV-a după Rusalii: Învierea fiicei lui Iair

Mântuitorul a dezlegat enigma Învierii şi a tradus-o pe înţelesul tuturor prin minunile săvârşite asupra unor oameni pe care i-a trezit din moarte la viaţă. Despre prietenul Său Lazăr "Catedrala Reîntregirii Neamului și a Încoronării" Alba-Iuliştia că este bolnav, dar nu s-a grăbit să-l vindece, ci l-a lăsat să moară de-a binelea şi chiar să putrezească binişor, pentru ca minunea să fie şi mai uimitoare. Când Lazăr era bolnav, Iisus îşi linişteşte ucenicii prin cuvintele: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea, Fiul lui Dumnezeu să se slăvească” (Ioan XI,4), iar după depunerea acestuia în mormânt, le spune ca într-o doară: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar merg să-l trezesc” (Ioan XI, 11).

Cam după acelaşi tipic s-a petrecut şi învierea fiicei lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum. Abia întors din ţinutul Gherghesenilor unde vindecase un demonizat, mulţimile îl aşteptau pe Iisus la ţărm împreună cu Iair, a cărui copilă „ca de doisprezece ani” era pe moarte. Mai marele sinagogii, cu moralul la pământ, cade la picioarele Lui rugându-L stăruitor să se grăbească şi să salveze situaţia disperată. Cu toată rugămintea sfâşietoare, Iisus nu-şi iese din starea Sa calmă, sigură, imperturbabilă. Liniştit, stăpân pe Sine, menţine ritmul omului calculat care ştie ce are de făcut şi mai ales ştie ce poate. Mai mult decât atât, spre disperarea lui Iair, pe drumul ce duce spre casa copilei suferinde, mai face un scurt popas intrând în dialog cu o femeie chinuită vreme de doisprezece ani de o boală grea, de care s-a tămăduit printr-o simplă şi discretă atingere de poala hainei lui Iisus.

În acest timp, la casa lui Iair deznodământul s-a produs, copila a murit iar tatăl se prăbuşeşte. Nici acum Iisus nu se pierde cu firea, nu intră în panică, nu se agită, nu se precipită, ci, cu alura imperturbabilă a omului stăpân pe situaţie, îl încurajează pe rabin cu cuvintele: „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi” (Luca VIII, 50). Ajungând la casa îndoliată, întâmpină cu calm ironia şi râsul înfundat al celor ce-L credeau un naiv imatur, care încearcă un lucru absurd şi imposibil. Curând însă, aceşti chibiţari mărunţi, care probabil făceau glume pe seama Lui, aveau să-şi plece capul şi să-şi preschimbe surâsul ironic în nişte mutre plouate şi măşti ruşinate prinse în flagrant, deoarece, Iisus apucând copila de mână o recheamă la viaţă prin cuvintele: „Copilă scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată” (Luca VIII, 54-55).

Starea de spirit a lui Iair alternează de la agonie la extaz. Copila este din nou vie şi sănătoasă. Ipostaza lui Iair, căzut la picioarele unui adversar ideologic, este în faţa Mântuitorului mai de preţ decât orice jertfă sângeroasă. Citeam undeva această rafinată observaţie: Îi este mult mai greu, unui orgolios (mândru), să-şi plece genunchii în faţa cuiva, decât îi este lui Dumnezeu să învieze pe cineva din morţi. Prin această cădere în genunchi, Iair a făcut cea mai tulburătoare mărturisire şi a realizat suprema convertire la credinţa Învierii din morţi, al cărui Stăpân şi Domn este Iisus.

Această minune constituie o piesă grea ce pledează şi susţine atotputernicia lui Iisus în disputa cu îndoielile, cu ironiile şi răutăţile denigratorilor ce voiau să facă din El un impostor şi un destabilizator al ordinii publice. Prin învierile săvârşite în întreaga sa misiune pământească, Hristos şi-a dovedit suveranitatea vizavi de moarte, acest călău al veacurilor şi al mileniilor, care a ţinut în întuneric nume de răsunet din istoria mântuirii. La fel de natural cum a înviat pe fiica lui Iair, îi va învia pe toţi cei adormiţi, de la blândul Abel până la noi şi de după noi până la sfârşitul vremurilor de faţă, deoarece: „Hristos nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El” (Lc. XX, 38), încredinţându-ne şi pe noi ca şi pe surorile lui Lazăr: „Eu sunt Învierea şi viaţa, cel ce crede în Mine chiar dacă va muri va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac” (Ioan XI, 26).

Preot dr. Petru PINCA, Blaj

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...