„Colegul” lui Mihai Viteazul, de pe cal, vede doar… interesul electoral!

Să vii la Alba Iulia, într-o croazieră politică bine strunită într-un scop anume şi-o comunitate partinică, şi să rosteşti sintagme inadmisibile despre Cetatea de scaun a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 este cu totul regretabil, gest care cere şi aşteaptă imediat scuze din partea parlamentarului bucureştean dacă mai doreşte să calce pe meleagurile noastre încărcate de legendă şi contemporaneitate pilduitoare. Cum să vii la Alba Iulia şi să afirmi că, de fapt, această localitate nici nu există, că ea trăieşte o dată sau de două ori pe an, desigur, referindu-se la Ziua Naţională a României, în rest aici nu se întâmplă nimic, totul devine un loc viran, timpul încetează, lumina soarelui ne ocoleşte, pământul se îneacă în Mureş, iar Munţii Apuseni îşi retrag poalele aurifere, freamătul de dor şi doină al izvoarelor, cântecul de leagăn al copilăriei.

Aceste aspecte le-a încondeiat „colegul” lui Mihai Viteazul, bulversat că a nimerit într-o respiraţie a pierzaniei. Domnule şef al deputaţilor, toate le înţelegem, admirăm faptele pentru colectivitate ce poartă amprentele partidului din care faceţi parte pentru Alba Iulia, judeţul Alba, din păcate sporadice, destul de nesusţinute financiar de guvern, de parlament şi Cotroceni, dar existente, recunoaştem sintagmele înflăcărate în prag de alegeri din partea unora, altora, iertăm maculatura verbală a multora, ne îngrijorează lupta încrâncenată, searbădă dintre partide, ce trece realitatea imediată pe planul secund, uitându-se adevărata, complicata stare prin care trece ţara, de cei ce-au destrămat şi destramă bruma de bogăţii ce-au rămas pe ici, pe colo, vânzând principii şi virtuţi, dar nu admitem jigniri la adresa acestei porţi de trudă şi jertfă, de intrare în patria română, Alba Iulia.

Vreau să vă spun cel mai mare secret al vieţii mele (unul dintre ele). Iată-l: Alba Iulia, că vreţi, că nu vreţi există de peste 2000 de ani! Ea este cariatidă a Limbii Române, alfabetul Marii Uniri. Alba Iulia este în noi precum Rugăciunile în semnul Crucii, precum pământul în Palma Ţăranului. Întorşi la Bucureşti să nu uitaţi: Capitala istorică a ţării este Alba Iulia. Apoi a fost descoperit „sfântul” cioban cu oile – Bucur! Noi recunoaştem această turmă hrănitoare de istorie şi ne bucurăm.

Citește: Zgonea, la Alba Iulia: Singura voastră bucurie este că vă vizitează cineva și că o dată pe an noi venim aici să celebrăm ceva

Pentru Dumnezeu, bucuraţi Alba Iulia cu demnitatea şi înţelepciunea cuvenită, consideraţi-vă fii ai Marii Uniri, ai Sfintei Catedrale a Reîntregirii, ai primei biserici ortodoxe a lui Ieroteu, a „pohtei ce-a pohtit” marele Mihai Unificatorul! Cereţi-vă scuze! Altfel nu vă mai pot vedea nici la Ziua Naţională a  României. Nu doar eu! Ci Alba Iulia. Eu vă preţuiesc pentru unele poziţii în parlament, ca apărător al Constituţiei, al idealurilor destul de însângerate ale poporului român – , dar nu uit că Alba Iulia e-n toate! Ce înseamnă „în toate”? Priviţi-i biografia în oglinda veacurilor şi lăudaţi-o! Aşa începe marele respect!

Cu bine,
prof. Ioan de Alba Iulia

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---