Cine îngrijește o persoană în vârstă poate lucra cu o jumătate de normă și primește salariu pentru normă întreagă

Cine îngrijește o persoană în vârstă poate lucra cu o jumătate de normă și primește salariu pentru normă întreagă

Salariații care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă, membru de familie, au posibilitatea legală de a lucra în baza unui program redus. Mai exact, aceste persoane pot munci la angajator cu jumătate de normă, cealaltă jumătate de normă fiind plătită de autoritățile locale. Facilitatea de care pot beneficia angajații este prevăzută în Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice. Potrivit documentului, cei care au în familie o persoană vârstnică dependentă, de care au grijă în mod curent, pot lucra cu o jumătate de normă, dar primesc salariul cuvenit pentru normă întreagă. Jumătate de normă este plătită de angajator, iar cealaltă jumătate de normă de autoritățile locale. „Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Timpul cât soțul și rudele au fost încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă”, prevede actul normativ. De facilitate se pot bucura doar persoanele care lucrează în baza unui contract individual de muncă, iar angajatorul trebuie să fie de acord cu cererea salariatului de a modifica durata normală a timpului de muncă (dacă e cazul).

Citește și: Peste un sfert din locuitorii județului Alba sunt pensionari

Pentru a înlesni astfel de transferuri, angajatorul trebuie să informeze salariații atunci când apar locuri de muncă cu fracțiune de normă. În cazul salariaților angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Un salariat cu fracțiune de normă este cel al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil. Deși un salariat cu fracțiune de normă este plătit proporțional cu timpul lucrat, el are aceleași drepturi ca salariații cu normă întreagă. Indiferent de durata timpului de muncă, toți salariații au dreptul la cel puțin 20 de zile de concediu de odihnă anual.

Unde se depun solicitările

Cererile pentru acordarea îngrijirii la domiciliu a vârstnicilor trebuie depuse la primăria localității, la serviciul public de asistență socială. Pentru ca salariații să beneficieze de plata unei jumătăți de normă pentru a avea grijă de persoana dependentă,  angajați ai primăriei și un medic specialist trebuie să efectueze o anchetă socială. Pentru ca salariatul să fie plătit din bugetul local pentru a avea grijă de o persoană vârst­nică dependentă, el trebuie să fie soț sau rudă a persoanei dependente.

Citește și: Alba, Teleormanul Transilvaniei – județul cu cel mai mare procent de persoane care trăiesc din ajutorul social

Cine are dreptul la asistență socială

Dreptul la asistență socială pentru o persoană vârstnică dependentă este stabilit în baza unei anchete sociale, potrivit Legii 17/2000. Medicul trebuie să fie specialist în geriatrie-gerontologie, potrivit HG 886/2000, iar  în lipsa acestuia e nevoie de un medic care a absolvit cursuri postuniversitare în specialitatea geriatrie-gerontologie, avizate de Ministerul Sănătății. O persoană este considerată dependentă dacă își pierde autonomia din cauze fizice, psihice sau mentale și are nevoie de ajutor semnificativ și/sau de îngrijire pentru a realiza activitățile de bază ale vieții de zi cu zi.

Persoanele dependente sunt încadrate în gradele I A, I B și I C. În gradul I A sunt persoanele care și-au pierdut autonomia mentală, corporală, locomotorie, socială; pentru acestea este necesară prezența continuă a personalului de îngrijire. Gradul I B include persoanele care stau la pat, sunt lucide sau cele ale căror funcții mentale nu sunt în totalitate alterate și au nevoie de supraveghere și îngrijire medicală pentru majoritatea activităților cotidiene; persoanele nu pot efectua pe cont propriu activitățile de bază de zi cu zi. În gradul I C se încadrează cei cu tulburări mentale grave (demente), care și-au conservat în totalitate sau în mod semnificativ facultățile locomotorii, precum și unele gesturi cotidiene pe care le efectuează numai stimulate.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---