Castrul roman de la Alba Iulia ar putea fi inclus în patrimoniul UNESCO, alături de frontiera de nord a provinciei romane Dacia

Castrul roman de la Alba Iulia ar putea fi inclus în patrimoniul UNESCO, alături de frontiera de nord a provinciei romane Dacia

România încearcă să includă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO vechea frontieră de nord a Imperiului Roman. Într-o primă fază este vorba despre un efort multinaţional, ce aparţine Croaţiei, Serbiei, Bulgariei şi României.

 

România contribuie la lista de părţi componente cu un număr de 49 de situri arheologice, castre auxiliare şi alte fortificaţii liniare, aflate atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, întinse de la Pojejena (Caraş-Severin) până la Murighiol (Tulcea). Cu această ocazie, a fost realizată şi propunerea de înscriere a celeilalte părţi a frontierelor romane de pe teritoriul României, „Frontiers of the Roman Empire – Dacia”.

Primul demers a fost înscrierea acestor situri pe ”lista indicativă”, prima etapă a nominalizării, atribuţie ce aparţine exclusiv statului care face propunerea, fără implicarea Comitetului Patrimoniului Mondial.

Potrivit documentaţiei, în întreaga Românie se cunosc în total peste 70 de castre, 50 de mici fortificaţii si mai mult de 150 de turnuri construite la graniţa de nord a Imperiului Roman, denumită în termeni de specialitate ”limes”. Sunt situate pe teritoriul a 20 de judeţe din Transilvania, Oltenia şi Banat, zone care au fost stăpânite de romani în urmă cu 2000 de ani. În total, au fost incluse pe lista indicativă un număr de 350 de situri arheologice.

Castrul roman de la Alba Iulia

Printre obiectivele cele mai importante care ar uma să fie inclus pe lista UNSCO este şi fostul castru roman de la Apulum (Alba Iulia), capitala Daciei Romane. ”Cercetarea arheologică urbană de aici este o adevărată provocare, iar descoperirile făcute de-a lungul timpului atestă importanţa sitului, a «oraşului de sub oraş»: clădiri publice şi private, drumuri romane, băi publice (thermae) şi un material arheologic extrem de variat şi valoros provenind din castrul legiunii a XIII-a Gemina, sediul guvernatorilor, din mediul civil şi din necropolele romane de la Apulum”, susţin repreznetanţi ai Muzeului Unirii.

În acest sens, în luna decembrie 2021 a avut loc o întâlnire la Aba Iulia la care a fost invitat şi Barry Gamble, consultant în dosarul graniţelor romane de pe teritoriul României, care a avut o contribuţie importantă în dosarul de înscriere a Roşiei Montane pe listele UNESCO în vara a anului trecut.

Reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene şi-au exprimat deschiderea şi sprijinul în cadrul iniţiativelor de conservare, valorificare şi promovare a vestigiilor de epocă romană din municipiul Alba Iulia (situl Apulum) şi a celor din judeţ: Războieni (Ocna Mureş), Ighiu, Trâmpoiele (Zlatna), Muncel (com. Pianu), situri propuse pentru listele UNESCO, dar şi continuarea promovării Roşiei Montane şi a zonelor arheoturistice din Munţii Apuseni.

Barry Gamble a insistat asupra importanţei şi avantajelor oferite de înscrierea unor monumente pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, despre valoarea internaţională pe care acestea o dobândesc sau şi-o accentuează, despre rolul lor în schimbarea mentalităţilor oamenilor, şi despre turismul cultural în general.

Şapte tipuri de frontieră

Istoricii au scos în evidenţă cel puţin şapte tipuri diferite de limes (graniţă au frontieră):

– Banat – de la Dunăre in sus – drum imperial supravegheat de castre auxiliare – până la Micia. Este posibil ca în câmpia Banatului să fi existat bariere artificiale de pământ, dar deocamdată nu avem această certitudine.

– M-ţii Apuseni – se cunoaşte dor un burgus si aşezările din zona auriferă.

– Bologa-Tihău – zonă de deal – limes complex – turnuri, val, zid, castre, fortificaţii mici.

– Tihău-Livezile – asemănător cu cel anterior, nefiind încă identificat val de pământ sau zid de piatră.

– Livezile-Breţcu (Olt) – zonă montană – castre, turnuri, într-o singură zonă semnalat val (Câmpu Cetăţii, la 10 km est de castrul de la Călugăreni şi 11 km nord de Sărăţeni). – linia Oltului supravegheată de castre mai mici sau mai mari.

– Limesul Transalutan – un limes propriu-zis similar cu cel din Britannia si Germania – linie artificială din val de pământ supravegheată de castre mici si mijlocii.

Tot din sistemul de frontieră romană de pe teritoriul României, dar din altă provincie romană (Moesia), fac parte şi fortificaţiile situate în marea lor majoritate pe linia Dunării sau între limesul transalutan şi Dunăre.

„Linia artificială de turnuri şi uneori de val cu zid din Transilvania se păstrează cel mai bine, pe o distanţă de aproximativ 350 km, în special din sectorul de nord, nord-vest de circa 50-60 km, fiind în general în proprietatea statului, ca urmare a localizărilor pe vârfurile dealurilor şi în păduri. Situaţia castrelor din spatele acestor linii de apărare este parţial clarificată. Doar în circa 20% din cazuri terenul se află în proprietatea statului, ferit prin urmare de pericolele inerente practicării agriculturii. Dar numai castrele propriu-zise fac în general obiectul acestei proprietăţi publice, aşezările aferente fiind în continuare sub regim privat. De altfel, acestea nu sunt nicăieri clar delimitate”, se menţionează în documentaţia depusă la UNESCO.

sursa: adevarul.ro

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---