Rămâi conectat

Societate

Casa memorială „Lucian Blaga” sau lungul drum al adevărului spre el însuşi

Publicat

în

    Aş fi preferat să nu-i trimit doamnei Dorli Blaga, distinsa fiică a cărturarului din Lancrăm, satul acela rotindu-şi după soare toate seminţele mirabile, făcând din Limba Română albia în care se scaldă spaţiul mioritic, această scrisoare, de fapt aceste rânduri, provocate în sufletul meu de mărturisirea Domniei Sale în „Dilema'”, că „nu există o casă memorială Lucian Blaga”, că se aşteaptă încă, nu se ştie până când, să fie îndreptăţit cu o asemenea pecete morală, oglindă a demnităţii şi înţelepciunii, unde fenomenul „Blaga” să lumineze în toată splendoarea sa, ca trudă şi jertfelnicie, dăruire şi responsabilitate civică, literară, filosofică, diplomatică, de neîntrecut traducător, dascăl şi susţinător al tinerilor creatori. Răspunsul, stimată doamnă, este unul singur: măreţ, trudit, convingător, la îndemâna oricui se abate pe arealul Lancrămului, păzit din umbră de fascinaţia Râpei Roşii: EXISTĂ O CASĂ MEMORIALĂ „LUCIAN BLAGA”. Dacă aţi fi dat curs chemărilor organizatorilor Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, aflat la cea de-a XXXII-a ediţie anul acesta, telefoanelor insistente, rugăminţilor personale ale celui ce v-a adus mai demult la această manifestare a spiritului românesc de pretutindeni, ale lucrătorilor de la Casa de Cultură, primărie, şi la care aţi participat în primele ediţii, înfrumuseţând atmosfera aceea încărcată de teamă încă, dar descătuşată de teroarea „listei negre” pe care figura şi tatăl dumneavoastră, aţi fi văzut şi cu ochii minţii cum, după eforturi de peste două decenii, casa natală a devenit însăşi oglinda memoriei celui „mut ca o lebădă”, ce-şi doarme somnul veşnic sub tâmpla Rugăciunii, mireasmă a Bisericii de azi cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în 1803, să ţese mereu pe fusul tainic destinele unor biografii benefice pentru românitate.
Vă amintiţi desigur, cu lux de amănunte, straturile de tăcere, întâmplări, bucurii, zburdălnicii, canoane bisericeşti, de învăţătură, impregnate şi azi în ediţii princeps ale cărţilor, manuscriselor, obiectelor de cult, ale viselor şi speranţelor, acolo unde s-a născut măreţul „Hronic”, acea respiraţie unică şi tulburătoare a genialului Blaga, dealul-vale al intrării şi ieşirilor din cuvânt, în acele încăperi ce formau şi formează nucleul statornic al locuinţei Familiei, moştenită în 1870 de la bunicul Simion Blaga (1824-1869), şi el preot ortodox destoinic, preţuit de săteni. În această casă au văzut lumina zilei cei nouă prunci ai preotului – inventator Izidor Blaga (1851-1908) şi al soţiei sale credincioasă, bună şi harnică, înţeleaptă, Ana (1859-1933). Tatăl dumneavoastră, Lucian Blaga, fiind ultimul dintre ei, cel mai mic. După moartea bunicului dumneavoastră – Izidor – bunica Ana Blaga avea să vândă casa, mutându-se la Sebeş, la fiica cea mare Letiţia, căsătorită Pavel. Se părea ca acest moment avea să fie crucial în destrămarea acestui habitat. Dar Dumnezeu a avut grijă să nu se întâmple aşa ceva. Începe epopeea singurătăţii, a destrămării unui cuib de mirodenii ale credinţei morale, în sensul uitării. Şi, totuşi, doamnă Dorli, tot Dumnezeu a făcut ca proprietarul, până la urmă, al casei, un tractorist, un mecanic în felul său, cu o familie creştină, să nu intervină în dărâmarea mitului naşterilor sfinte, izidorice, să sape grădina, să pună straturi trebuincioase de legume, dar şi tineri pruni, să ţină încăperile grajdului încărcate, să lase curtea în plata Domnului, aşa cum era. Aici am intervenit noi! Amintiţi-vă! V-am trimis scrisoare detaliată, anunţând o lecţie de recuperare a muzeului Blaga: organizarea Festivalului de Poezie „Lucian Blaga”, la Lancrăm, Sebeş, într-o perioadă în care nimeni din ţară n-a îndrăznit să ia în calcul aşa ceva. Atunci, în dialogurile noastre telefonice, v-am pus în palme aripile unui vis, crescute prin Festival – iniţierea formalităţilor pentru înfiinţarea Casei Memoriale Blaga. Şi-aţi venit la Festival, şi-aţi plantat un arbore, era şi fiica dumneavoastră, şi aţi fost fericită la statuia lui Lucian Blaga care după ce a trecut pragul unor incredibile peripeţii – de la a fi aruncată, acoperită, marginalizată, trasă cu lanţul de gât, respiră acum pe un soclu de ciment acolo la marginea satului, sprijinită de râpile Lancrămului, de tăcerea furibundă a unui cimitir. Vă amintiţi? Ce participanţi au asistat atunci? O adevărată pleiadă de cunoscători ai poetului-filosof: dascăli, scriitori, istorici şi critici literari, exegeţ ai lui. Plouase. Asta însemna că Limba română stropea sudoarea unei aşteptări de repunere în drepturi, mândria ei de-a lumina cu demiurgul… Şi a urmat lungul drum al Festivalului spre ei însuşi, spre maturitate şi statornicie. Şi-aţi mai venit la Lancrăm – şi-aţi fost adulată, preţuită. Şi ideea de Casă Memorială nu ne-a părăsit. Şi-a venit la Ministerul Culturii, secretar de stat, domnul Mircea Lomuş, omul acela harnic, mănos în înţelepciune, ce ne sprijinise prin revista Transilvania şi colegii săi redactori, oameni de-o aleasă ţinută intelectuală, care, după întâlniri repetate despre soarta casei din Lancrăm şi-a pus în mişcare toate forţele, ajungându-se ca apoi, în 1995 să fie cumpărată, să fie circumscrisă patrimoniului cultural naţional, trecându-se la restaurarea ei, după alte lungi bătălii, în perioada 1997-1998, trecută pentru o perioadă Muzeului Satului Bucureşti, ca în august 2000, toată existenţa patrimoniului cultural din Lancrăm să fie preluată de Primăria Sebeş, consiliul municipal, administrată de Centrul Cultural „Lucian Blaga”. Întâlnirile noastre cu secretarul de stat Mircea Tomuş s-au concretizat atunci prin trimiterea unui argument solid din partea noastră, a Inspectoratului de Cultură Alba, a Sebeşului privitor la felul în care pot fi depăşite toate greutăţile inerente înfiinţării Casei Memoriale. Aceste texte există la Minister dar şi în „Analele Albei” dacă nu cumva mâini murdare le-au aruncat la coş. Aşa se face, doamnă Dorli, că s-a trecut la punerea în practică a unui plan de restaurare a întregului areal blagian, pe care nu l-aţi mai vizitat de mult, adică niciodată de la distanţarea dumneavoastră de Festivalul nostru, pricinuită de neînţelegeri pe care le cunoaştem mai mult sau mai puţin.
Restaurarea de azi înseamnă: punerea în valoare a casei în care v-aţi născut, păstrându-se proporţiile ei, reamenajându-se pivniţa, scări, etc, transformarea fostului grajd, a grădinii într-un adevărat centru metodologic, adică în sală de conferinţă, încăperi pentru odihnă, pentru cazarea unor participanţi la festival cu tot tacâmul necesar – de la baie, bucătărie,etc; sală de expoziţii, proiecţii, simpozioane, ceea ce a făcut ca localul vechi să nu mai aibă nici o corespondenţă în actualitatea imediată. V-am chemat, rechemat la Festival. Nu ne-aţi mai onorat. Treceţi spre Cluj fără să vă opriţi la Lancrăm. Vă amintiţi cum aţi adus-o pe Cornelia Blaga Bediceanu – moartă – într-o dubiţă? Aţi lăsat dubiţa în faţa casei preotului Laşiţă, şi noi, Ion Mărgineanu, Gheorghe Maniu, Gheorghe Vinţan, cu şoferul – am scos sicriul, l-am dus în biserică, unde nu era ţipenie de om, şi-am dat sfoară în sat să vină că… Aşa au apărut femeile în vârstă, rudenii, vecini… Şi-n cele din urmă înmormântarea ei sub acelaşi acoperiş cu soţul Lucian, pe o ploaie năpraznică… Făcusem tot ce era omeneşte… Şi v-am reauzit reinventariind toate insistenţele primăriei, ale Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga”, a Centrului Cultural „Lucian Blaga”, a Bibliotecii Municipale cu acelaşi nume la care nu aţi dat curs, mai târziu, când apăruse „polemica literară” – legată de Sala de sport ce „obtura” însuşi spaţiul mioritic blagian, dar aceasta-i altă poveste. Şi ultima întâlnire cu dumneavoastră, tot pe calea depărtării, am avut-o citind publicaţia „Dilema”, în care vă plângeaţi că tatăl dumneavoastră nu se bucură de o casă Blaga – casă memorială ca Eminescu, Sadoveanu etc. V-am telefonat să veniţi să vă convingeţi. N-aţi răspuns. Să înţeleg că nu veţi mai răspunde la nici un apel al Festivalului? Ştiţi, doamna Dorli, că acest Festival pe care l-aţi onorat iniţial, a ajuns la a XXXII-a ediţie? Că se desfăşoară tot în perioada 6-9 mai la Casa Memorială? Vă încredinţăm de tot respectul nostru, cu imensul regret că nu mai participaţi la Festival. V-am putea chiar prilejui un sejur minunat în noile condiţii materiale, morale, de habitat blagian. Totul depinde de dumneavoastră. Sperăm că nu ne-o luaţi în nume de rău pentru şiragul acesta de reamintiri, el fiind, de fapt, un fluid al moralităţii reciproce, al respectului pe care ni-l purtăm, promovând în universalitate segmente din demnitatea şi înţelepciunea blagiană, respirări ale Fenomenului Blaga. Anul acesta, prin Comisia naţională de premiere, vi s-a acordat un binemeritat premiu pentru îngrijirea şi publicarea unor opere ale lui Blaga.
Vă mulţumim călduros pentru toate, inclusiv pentru posibilitatea de a ne întâlni, prin acest text. Faceţi parte din „Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor”.

Cu aleasă preţuire,
Ion MĂRGINEANU – scriitor

Publicitate

Ştirea Ta

FOTO ȘTIREA TA| Chiar și vulpile admiră Monumentul Unirii: Cumătra, plimbare la ceas de seară, prin Cetatea Alba Carolina

Publicat

în

FOTO ȘTIREA TA| Chiar și vulpile admiră Monumentul Unirii: Cumătra, plimbare la ceas de seară, prin Cetatea Alba Carolina

O vulpe, a fost zărită in timp ce își făcea plimbarea de seara în piața Cetății din municipiul Alba Iulia, mai exact în zona Monumentului Unirii.

„Cand la Brasov ursul alearga pe bulevard iar prin Ploiesti misuna mistretii, in Alba Iulia ai toate sansele sa dai nas in nas cu vulpea”, a scris pe facebook cea care a surprins imaginile.

Animalul nu pare speriat de oameni, după cum se poate vedea în imaginile realizate luni seara.

Electrica Furnizare Discount

În mod normal vulpile nu sunt periculoase pentru oameni, dar specialiștii atrag atenţia ca aceştia să fie precauţi. Singurele cazuri în care vulpea nu fuge de om este fie când e foarte înfometată, fie când are rabie, situaţie în care animalul devine deosebit de periculos.

Sursa foto: Facebook – Alexandra Andrei

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

19 octombrie: 8 ani de la cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier ce prevedea extragerea aurului de la Roșia Montană cu cianuri

Publicat

în

19 octombrie: 8 ani de la cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier ce prevedea extragerea aurului de la Roșia Montană cu cianuri

Marți, 19 octombrie se împlinesc 8 ani de la ,,Marea Adunare de la Câmpeni”, cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, prin care se prevedea exploatarea aurului cu cianuri, eveniment la care au participat – conform estimărilor – peste 3000 de persoane din toată țara și din străinătate.

Înaintea ,,Marii Adunări de la Câmpeni”, un alt mare protest împotriva proiectului minier avusese loc tot la Câmpeni, atunci când în zonă au sosit numeroși deputați dintr-o comisie parlamentară specială pentru proiectul de lege privind Roșia Montană. După întâlnirea acestora, într-un local public din Câmpeni, cu reprezentanții mediului de afaceri din Apuseni și cu reprezentanții unor ONG-uri, cu toți opozanți ai proiectului minier, protestatarii au provocat o busculadă la ieșirea din local și a fost nevoie de intervenția jandarmilor, să țină la distanță mulțimea, astfel încât membrii comisiei să poată pleca.

Electrica Furnizare Discount

La mitingul din 19 octombrie 2013, desfășurat într-o zi de sâmbătă în Piața ,,Avram Iancu” din centrul orașului, au participat atât locuitori din Munții Apuseni – între care s-au regăsit numeroși fermieri sosiți cu boi și cai, îmbrăcați în costume populare – cât și foarte mulți ecologiști și opozanți ai proiectului minier ce urma să fie demarat la Roșia Montană, dar care trebuia să primească mai întâi acordul în Parlament. Totodată, la acel protest s-a citit și s-a adoptat ,,Proclamația de la Câmpeni”, trimisă ulterior Parlamentului, Guvernului și altor instituții din țară, prin care protestatarii au arătat ce își doresc cu adevărat moții din Apuseni:

”Noi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. în temeiul acestui deziderat legitim proclamăm:

Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!

Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să ne asigure un trai bun atât nouă, cât şi copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine!

Din aceste activităţi şi din dezvoltarea lor se pot colecta taxe şi impozite care să fie administrate în folosul nostru şi al cetăţenilor români. Cerem celor care ne reprezintă, în Consiliile Locale şi Judeţene, în Primării, în Parlament şi Guvern, să folosească cu responsabilitate deplină aceste taxe şi impozite, pentru a construi drumuri, şcoli şi spitale. Aceşti bani nu sunt pentru buzunarele lor, ci pentru a asigura dezvoltarea comunităţilor şi o viaţă fericită pentru cei care contribuie la buget. Dacă se dovedeşte că, încălcându-ni-se voinţa, aceşti bani vor fi folosiţi împotriva noastră, ne asumăm dreptul de a nu-i mai recunoaşte ca reprezentanţi legitimi şi ne vom apăra aşa cum orice om e îndreptăţit să se apere împotriva celui care vrea să-i facă un rău!

Orice străin e binevenit în Munţii Apuseni atâta vreme cât ne respectă modul de viaţă şi nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe împotriva voinţei noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tuturor celor care prin viclenie, hoţie şi corupţie vin aici pentru a fura ce e al nostru ori pentru a distruge resursele naturale şi istorice de care depinde viaţa noastră. Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor în considerarea celor enunţate mai sus, le transmitem guvernanţilor şi politicienilor, în mod imperativ, următoarele revendicări punctuale:

– Respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, precum şi alte măsuri derogatorii de la regimul legal de protecţie a mediului, patrimoniului cultural, apelor, pajiştilor şi terenurilor agricole, bunurilor publice etc., în favoarea companiilor miniere de orice tip;

– Interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activităţile miniere din România;

– Includerea Roşiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO;

– Respingerea de urgenţă, prin Hotărâre de Guvern, a acordului de mediu pentru proiectul minier de la Roşia Montană;

– Desecretizarea tuturor contractelor şi actelor adiţionale încheiate de către Guvern, referitoare 1a înstrăinarea, cedarea, concesionarea resurselor minerale ale României;

– Demisia iniţiatorilor proiectului de lege specială pentru Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul ANRM, Gheorghe Duţu, precum şi a premierului Victor Ponta;

– Asumarea de către Guvern a expertizei şi a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roşia Montană exprimate de: Academia Română, Asociaţia Ad Astra, Institutul Geologic Român, Ordinul Arhitecţilor din România, Sinodul BOR, Sinodul BRU şi al celorlalte biserici creştine din România, precum şi de experţii independenţi;

– Crearea unei Comisii Parlamentare de Anchetă a Afacerii Roşia Montană sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor; acordarea licenţei; sponsorizările RMGC către instituţii publice şi private, ONG-uri, persoane fizice; influenţarea deciziilor politice; încălcarea unor hotărâri judecătoreşti definitive; modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare etc.;

– Refacerea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere din zona Munţilor Apuseni şi acordarea unor facilităţi fiscale şi de altă natură pentru dezvoltarea activităţilor economice în următoarele domenii: turism, prelucrarea lemnului şi refacerea fondului forestier, creşterea şi prelucrarea produselor de origine animală, apicultură, alte activităţi specifice zonei;

– Adoptarea de către Guvernul României a unor politici publice, ca şi elaborarea, cu ajutorul societăţii civile reale, a unei strategii care să prevadă măsuri în acord cu principiile dezvoltării durabile, ale utilizării optime a resurselor, ale conservării patrimoniului cultural-istoric şi ale sprijinirii întreprinzătorilor locali;

– Începerea de către instituţiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea şi avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană;

– Interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de şist şi respectarea, în zonele vizate pentru această exploatare, a voinţei suverane a cetăţenilor, cu care ne exprimăm deplina solidaritate.

Aceasta este voinţa noastră, a locuitorilor Munţilor Apuseni, a oamenilor liberi prezenţi la Marea Adunare de la Câmpeni, exprimată public astăzi, 19 octombrie 2013, cu spiritul şi gândul îndreptate către o dezvoltare durabilă, care să asigure accesul pentru mai multe generaţii la toate resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Mitingul din 19 octombrie 2013 a fost unul din seria numeroaselor proteste organizate de Fundația ,,Pro Munții Apuseni” în zona Apusenilor începând din toamna lui 2013 și până în primăvara anului 2014, acestea alăturându-se numeroaselor acțiuni de acest fel desfășurate în foarte multe orașe din România cât și în străinătate, atât în stradă cât și în mediul virtual. În acea perioadă, numeroși români din țară și din străinătate, străini, specialiști și numeroase personalități și-au exprimat în stradă și în mediul virtual opoziția față de acest proiect considerat dezastruos pentru Apuseni atât prin marea cantitate de cianuri care urma să fie folosită în zonă pentru extragerea aurului, cât și prin nesiguranța creată de un baraj ce urma să fie construit în acest scop în zona Corna, în apropierea Abrudului.

Ulterior, în noiembrie 2013, Comisia parlamentară specială a propus respingerea proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, propus de Guvern, iar Senatul a respins proiectul de lege privind Roşia Montană, premierul Victor Ponta declarând că acest proiect se va face în baza legii-cadru care urmează să fie elaborată de către legislativ. Mai târziu, în 2014, alt proiect de lege care prevedea reguli pentru stabilirea redevenței de la Roșia Montană, a exproprierilor de terenuri, a perimetrului în care urma să se înființeze exploatarea și făcea referire și la tehnologiile folosite, inclusiv la cea a cianurilor, a fost respins prin vot de către deputați, iar proiectul minier de la Roșia Montană nu a mai avut susținere legislativă.

Ca urmare a acestui fapt, la începutul lui 2014 au început restructurările de personal la RMGC, care și-a redus foarte mult activitatea, în așteptarea adoptării unor legi care să-i permită demararea proiectului minier.

În cursul acestui an peisajul minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Acest sit din Carpaţii Occidentali adăposteşte „un ansamblu excepţional” de galerii romane datând din secolul al II-lea, „cel mai important şi mai vast cunoscut”, a subliniat Icomos, organismul consultativ al agenţiei ONU care a recomandat clasarea sa.

Citește mai mult

Cultură Educație

Mihail Sadoveanu comemorat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, la 60 de ani de la moartea sa

Publicat

în

Mihail Sadoveanu comemorat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, la 60 de ani de la moartea sa

Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza marți, 19 octombrie 2021, o serie de manifestări culturale dedicate comemorării a 60 de ani de la trecerea în neființă a unuia dintre cei mai importanți prozatori români, Mihail Sadoveanu.

Considerat de istoria literară drept unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX, Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani, județul Iași și a fost fiul lui Alexandru Sadoveanu și Profira Ursachi. A făcut școala primară la Pașcani, a urmat gimnaziul la Fălticeni și liceul la Iași. Debutează în 1897 cu schița „Domnișoara M din Fălticeni”, pe care o semnează cu pseudonimul Mihai din Pașcani. Colaborează la foaia „Viața nouă” și la revistele „Opinia” și „Pagini Literare”, iar în paralel a fondat și tipărit un jurnal cunoscut sub numele de „Aurora” sau „Lumea”. În 1900, Sadoveanu pleacă la București cu gândul de a studia dreptul la Universitatea din București, dar renunță la această idee pentru a se dedica literaturii.

Electrica Furnizare Discount

După terminarea armatei, Sadoveanu se stabilește la Fălticeni, acolo unde își întemeiază o mare familie, având nu mai puțin de 11 copii. În 1916 apare romanul istoric „Neamul Șoimăreștilor”, iar la un an diferență apare volumul „44 de zile în Bulgaria” și „Războiul Balcanic”. Între 1916 și 1917, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, Sadoveanu se stabilește în Moldova. În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista „Însemnări literare”.

Devine membru al Academiei Române în 1921, iar în 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. În anul 1928 publică povestirea „Hanul Ancuței”. În anul 1948 publică romanul „Păuna Mica”, iar un an mai târziu este ales președinte al Uniunii Scriitorilor. Între anii 1925 și 1930,

Sadoveanu publică un număr de romane foarte bine primite de critici, printre care și cunoscutele romane „Baltagul” și „Neamul Șoimăreștilor”. Mihail Sadoveanu suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb, iar la data de 19 octombrie 1961 se stinge din viață și este înmormântat alături de Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale la cimitirul Bellu.

Evenimentul de comemorare al lui Mihail Sadoveanu va fi marcat de către Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, atât în mediul online, pe paginile de socializare ale bibliotecii, cât și printr-un moment solemn de depunere de jerbă la bustul aflat pe Aleea Scriitorilor din Parcul Central al orașului, începând cu ora 12:00, cu respectarea tuturor măsurilor legale și a recomandărilor făcute de autorități, pentru prevenirea și reducerea răspândirii pandemiei COVID-19. Bustul scriitorului a fost descoperit pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia la data de 30 noiembrie 2011, la comemorarea de 50 de ani de la dispariția prozatorului.

Pe tot parcursul zilei de 19 octombrie 2021, pe paginile de socializare ale Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba, vor fi postate informații menite să aducă în atenția publică viața și opera celui supranumit de criticul George Călinescu „Ceahlăul literaturii române”, în cadrul următoarelor rubrici: Medalion literar – Mihail Sadoveanu; Recomandare carte adulți; Recomandare carte pentru copii; Citatul zilei; Știați că…?; Expoziție tematică de carte; Ai vizionat filmul? Îți recomandăm cartea!; Memoria culturală a locului; Aniversările zilei.

Proiectul face parte din Programul 4 IDENTITATE ȘI VALORI CULTURALE/4.4 Monumentele literaturii române, program dedicat identificării, promovării și valorificării creatorilor din domeniul cultură și de dezvoltare a domeniului cultural.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare