Care este modul în care îi influența securitatea comunistă pe „dușmanii poporului”. Cum se desfășura o avertizare

Cetățenii români din perioada comunistă, considerați dușmani ai poporului, primeau numeroase și diverse pedepse atât din partea securității cât și din partea miliției. Aceștia erau trimiși în fața unor adunări, unde erau avertizați și influențați, pentru că în viitor sa nu mai recurgă la astfel de fapte.

Potrivit documentelor existente în arhiva CNSAS, în „limbajul” Securităţii urmărirea duşmanilor regimului (reali sau presupuşi) se numea ”activitate informativ-operativă” şi consta în trei tipuri de acţiuni, cu rol progresiv, mergând de la verificarea informaţiilor de primă sesizare, până la urmărirea cea mai complexă.

Prima „formă” a activităţii informativ-operative era „supravegherea informativă”. Termenul de supraveghere a unei persoane era de 10-15 zile, iar tipul de dosar care se întocmea se numea ”dosar de supraveghere operativă”.

Cel de-al doilea tip de urmărire era ”verificarea informativă”, o acţiune care avea loc pe o perioadă redusă, de până la 6 luni, timp în care informaţiile de primă sesizare erau verificate. Tipul de dosar întocmit se numea ”mapa de verificare”. Dacă primele informaţii se confirmau, se trecea la tipul următor de acţiune.

În caz contrar, acţiunea de verificare înceta, însă persoana în cauză era urmărită în continuare prin ”dosar de obiectiv” sau ”dosar de problemă”. Ultima formă de acţiune era „urmărirea informativă” şi avea ca scop „lichidarea în timpul oportun şi cît mai complet a activităţii criminale dusă în ţara noastră de elementele duşmănoase”. Dosarul întocmit purta numele de ”dosar de urmărire informativă”.

MĂSURI PREVENTIVE PENTRU DESCURAJAREA ”ELEMENTELOR OSTILE”

După lichidarea fizică sau neautralizarea ”duşmanilor poporului”, Securitatea a trecut la măsuri preponderent preventive. Prima dintre ele era ”pregătirea contrainformativă” a populaţiei, rolul său fiind ”dezvoltarea vigilenţei faţă de înercările duşmănoase”. Urma ”influenţarea pozitivă”, care avea loc în cazul în care oamenii vehiculau idei neconforme cu ideologia şi cu practica politică a regimului. Se realiza prin reţeaua informativă sau prin persoane cu autoritate de la locul de muncă ori din familie, iar uneori chiar de către ofiţerii de securitate.

CAZURI DE AVERTIZARE PENTRU ”FAPTE ANTISOCIALE”

Documente făcute publice de CNSAS oferă exemple de astfel de avertizări sau influenţări. Astfel, în februarie 1975, securitatea din Alba a primit informaţii potrivit cărora un electrician din comuna Teiuş, condamnat în trecut la 5 ani de închisoare pentru că a făcut parte din ”banda teroristă Dabija”, avea ”manifestări duşmănoase” când era sub influenţa băuturilor alcoolice.

”Regimul de azi a distrus tineretul şi o parte din cei vârstnici pe care i-a băgat la puşcărie pe nedrept, iar în prezent le-a luat tot ce au”, era una dintre afirmaţiile cetăţeanului relatată de informator.

Ulterior, s-a propus măsura averitizării acestuia, la care urmau să participe primarul din Teiuş şi şeful postului de Miliţie. ”După avertizare va fi lucrat informativ”, susţinea şeful Securităţii din Alba.

În aprilie 1977, o angajată a Intreprinderii metalurgice din Aiud a fost ”avertizată” după ce a dus la serviciu un radio şi a ascultat în prezenţa colegilor postul Europa Liberă. Avertizarea acesteia s-a realizat în cadrul întreprinderii, în faţa şefilor, ”care au luat o poziţie critică faţă de preocupările acesteia de a audia şi comenta ştirile transmise de un asemenea post de radio”.

În documentul desecretizat se mai susţine că ”cea în cauză şi-a recunoscut faptele comise şi s-a angajat să nu mai aibă asemenea preocupări pe viitor”.

Un tânăr de 18 ani din comuna Ighiu a fost avertizat pentru că a părăsit şcoala şi domiciliul cu scopul de a fugi în străinătate. Acesta s-a angajat ”că renunţă la asemenea intenţii şi preocupări”. Un alt angajat al întreprinderii din Aiud a fost avertizat pentru că a încercat să aibă o convorbire telefonică cu postul de radio Europa Liberă. Măsura avertizării s-a luat ca urmare ”a indicaţiei şi aprobării Comitetului judeţean Alba al PCR”.

Un cetăţean de etnie maghiară din Aiud, în vârstă de 40 de ani, a fost convins să dea o declaraţie prin care şi-a asumat faptul că renunţă la intenţia de a pleca în străinătate şi s-a hotărât să se recăsătorească şi să înceapă o viaţă nouă.

„Aceasta şi pentru faptul că s-a convins – în urma unor emisiuni de la televizor, a unor articole din presă, cât mai ales dându-şi seama de grija care o poartă conducerea de partid şi de stat oamenilor muncii şi îndeosebi persoanelor care au suferit din cauza seismului – că în străinătate nu ar duce-o nici pe departe aşa de bine cum o duce aici”, se mai precizează în raportul din 16 aprilie 1977 semnat de colonel Dumitrescu Dumitru şi lt. colonel Rotariu Iulian.

Cea de-a treia măsură operativă era ”atenţionarea”, aplicată persoanelor despre care Securitatea considera că recurg la ”fapte antisociale” sau care fac parte dintr-un grup care scapă controlului reţelei informative. Urma ”avertizarea”, adică măsura prin care unei persoane i se cerea să se conformeze în scris ideologiei şi politicii regimului, deoarece comportarea sa poate conduce la acţiuni contrare politicii partidului-stat.

Persoanelor avertizate li se luau angajamente în care declarau că au înţeles că măsura este bună şi se angajează că vor respecta politica regimului şi nu vor mai aduce sub nici o formă atingere ideologiei şi practicii politice comuniste.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---