N-aş fi îndrăznit să vă scriu dacă nu m-ar fi împins nevoia şi totodată furia faţă de tot ceea ce se întâmplă în această ţară. Cazul meu nu este singular, sunt o mulţime, dar de-asta vă scriu că poate se mai pot rezolva nişte mici şi neînsemnate probleme bineînţeles pentru cei ce ne conduc şi ne hotărăsc soarta… Nu ştiu dacă e adevărat sau e numai zvon că dvs. aţi fost aceia care i-au fotografiat pe judecători, avocaţi, grefieri, poliţişti etc. într-o zi la prânz când luau masa la cantina de Asistenţă socială, şi dacă nu, îmi cer scuze dar oricum cunoaşteţi fenomenul.
Eu am luat un copil în plasament şi ştiţi bine ce sume de mizerie ne oferă statul pentru creşterea unui astfel de copil şi cu câte neajunsuri şi greutăţi ne confruntăm… Şi asta n-ar fi chiar aşa de grav vis a vis de cei rămaşi încă instituţionalizaţi. Nu credeţi că decât să se facă pomană, că de fapt asta se face, cu judecătorii şi restul care servesc masa la cantina Asistenţei sociale, ar fi mult mai bine să îmbunătăţim viaţa – oricum foarte grea – a celor care au cu adevărat nevoie de asistenţă socială? Zic şi eu… deşi nu-mi dau seama exact ce statut are această vestită cantină a „săracilor judecători”, dar bănuiesc că este administrată de CJ şi deci din banii noştri, ai tuturor. La fel se procedează şi cu cantina Universăţii „1 Decembrie 1918”, a studenţilor – tot din bani publici, dar de data asta prin Ministerul Învăţământului. După mine şi nu numai, dar şi legal ar fi să servească masa numai în baza carnetului de student sau al abonamentului nominal.
Tot batem câmpii toată ziua că nu sunt bani şi uite cum se scurg bănuţii pe sub nasul nostru şi ne facem că nu vedem şi că nu ştim…
Aş mai avea o a 3-a problemă şi sunt sigură că şi dvs. v-aţi confruntat de multe ori şi anume căldura sufocantă din toate instituţiile statului – când ai vreo problemă ţi se face rău pur şi simplu – oare de ce? Simplu – nu le pasă pentru că nu suportă ei plata şi frigul de acasă sau din serviciile private, le suportăm doar noi şi doar noi ştim ce-i aceea „economie”, lor nu le este cunoscut termenul.
Cam atât domnule dragă, că ce-i prea mult strică…
Am o stimă deosebită pentru dvs. că sunteţi mai incisiv şi nu vă lăsaţi impresionat de mai marii oraşului, ba chiar le cam declaraţi război după cum se vede din articolele pe care le scrieţi. Măcar bine că mai sunt şi astfel de oameni… Succes, sincer, şi dacă se poate mai fotografiaţi domnule, chiar dacă nu se întâmplă nimic dar barem să ştie lumea cine beneficiază de asistenţă socială şi să-i facem de c…, că atât ne-a mai rămas… (Laura V.)
