Calvarul unui deţinut din Penitenciarul Aiud

    Nu este pentru prima dată când mă adresez dumneavoastră prin intermediul ziarului „Unirea” şi, deşi am o condamnare grea, nemeritată, dată mie de mafia din justiţia locală, de frică că le-au fost deranjate afacerile necurate, încă nu v-am prezentat niciodat[ situaţia Penitenciarului Aiud. Cu această ocazie vă voi prezenta câteva situaţii reale din penitenciar care pot fi verificate şi dovedite.
Dragi cititori, şi la ora actuală Penitenciarul Aiud este poate cel mai urât, jegos şi neconform cu acordurile europene din România. S-a făcut foarte mult caz cu ocazia renovării penitenciarului, însă nu s-a spus adevărul despre cât s-a furat şi calitatea lucrărilor. În fapt s-au renovat secţiile 1-4, adică un corp de clădire care la momentul prezent trebuie renovat din nou deoarece s-a placat la exterior cu plăci de polistiren şi toată umezeala şi igrasia iese în interiorul camerelor. Există camere pe secţia I unde mucegaiul acoperă toţi pereţii camerelor, ca un tapet. Secţiile 5 şi 6 sunt clădiri vechi, de peste 200 de ani, igrasioase, suprapopulate şi fără căldură. Situaţia suprapopulării este o problemă a întregii puşcării, deoarece secţiile 1-4 au aprobate pentru maxim 2 paturi şi acum au toate 3 paturi de 50% suprapopulate şi, în plus împotriva reglementărilor Europene, parte integrantă a Cartei Drepturilor Omului. Cu de la sine putere, directorul penitenciarului a montat peste gratia existentă a geamurilor un dispozitiv suplimentar cu plasă care reduce cu 1/3 cantitatea de aer şi lumină ce intră în celulă, cantitate şi aşa insuficientă. Nici comuniştii înainte de 1989 nu au îndrăznit să reducă aerul şi lumina naturală în asemenea hal.
Privind retrospectiv, situaţia din Penitenciarul Aiud, mergând până la epoca Ceauşescu, epocă de tristă amintire pe care am cunoscut-o, constat că în afara reclamei  „democratice”, atitudinea conducerii penitenciarului este la fel de agresivă, ba uneori mai opresivă chiar decât înspăimântătorii comunişti. Astăzi, vorbim mult de drepturile omului dar se calcă în picioare toate drepturile elementare şi asta cu complicitatea procurorilor şi judecătorilor. Şi exemplific.
Sunt un deţinut îmbolnăvit de condiţiile de detenţie, sufăr de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, angină pectorală şi gută, boli care necesită supraveghere medicală. Însă în urmă cu 3 luni, la o criză cardiacă gardianul de pe secţie refuză să-mi permită accesul la cabinetul medical, cabinet aflat la mai puţin de 10 m de mine, probabil sperând ca mor de o manieră care să nu-l învinovăţească. Referitor la acest incident trebuie să precizez că am formulat plângere penală de tentativă de omor, plângere la care am fost audiat de către un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, însă se pare că vor să ascundă dosarul, deoarece martorii existenţi numiţi de mine nu au fost audiaţi nici acum, ceea ce arată clar că justiţia are mai multe măsuri, unii pot ucide chiar în masă fără să fie pedepsiţi dacă mafia din justiţe are interesul şi altul face puşcărie nevinovat.
Un alt caz clar şi evident se leagă de compartimentul economico-financiar al penitenciarului Aiud. Potrivit legii, deţinuţii care prestează muncă remunerată în detenţie sunt plătiţi, însă o parte din câştig se depune într-un cont de indisponibil, cont la care deţinutul nu are acces decât în ziua liberării sau dacă produce pagube în penitenciar pentru acoperirea acestora. Ca urmare a muncii prestate în Penitenciarul Arad, am venit în Penitenciarul Aiud cu aproximativ 250 de lei în contul de indisponibil, bani care au stat acolo aproape 2 ani după care, la o verificare întâmplătoare am constatat că mi-au rămas doar 71 de lei, diferenţa de peste 150 de lei fiindu-mi furată din cont. Ca urmare a acestei constatări am formulat o plângere penală pentru furt adresată Parchetului Aiud, însă după aproape 3 luni nu am nicio confirmare de souţionare din partea acestuia. Am primit însă o adresă din partea prim-procurorului Olivian Oană, cunoscut mie şi dovedit adversar personal, prin care mi se aducea la cunoştinţă că această cauză se află în lucru. Dragi cititori, când cineva sesisează Parchetul cu privire la un abuz într-o puşcărie, loc unde tensiunile sunt mai mari ca în altă parte şi posibil să existe şi alte abuzuri, nu poţi trata cu indiferenţă o atare situaţie decât dacă eşti inconştient sau complice la infracţiune. Sper să mă înşel, din tot sufletul, însă mi-e teamă că din nou este un punct sensibil de unde mafia din Ministerul Justiţiei fură şi nu trebuie deranjată.
Dragi cititori, poate v-am plictisit  cu relatări din puşcăria Aiud, dar să ştiţi că din interior vezi mai bine grozăvia mizeriei, corupţiei şi incompetenţei, lipsa respectului pentru fiinţa umană din partea funcţionarului public plătit să-i transforme în infractori înrăiţi care să fie clienţi permanenţi ai penitenciarelor cu unicul scop de a asigura loc de muncă şi alte beneficii unor indivizi parte din ei mai răi şi mai penali decât majoritatea deţinuţilor.
Dragi cititori, aici este multă sărăcie şi suferinţă, multă nedreptate socială şi din aceasta trăieşte şi prosperă un număr de indivizi, care ar trebui să-i supravegheze societatea mai aspru ca pe deţinuţi, dar pe care nu-i supraveghează nimeni. Probabil, după publicarea acestui articol unii angajaţi ai Penitenciarului Aiud se vor supăra. Până şi ei ştiu că am spus adevărul, pe mine nu m-au cumpărat ca pe funcţionarii veniţi în inspecţie, sufăr exact din cauza lăcomiei lor şi a dispreţului pentru fiinţa umană.

Aurel OLTEAN

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---