Blocajul într-o lume pixelată. Ce este autismul virtual și cum se manifestă
Tehnologia este o armă cu două tăișuri. Deși de multe ori, ne poate face viața mai ușoară, prin schimb de informații sau noi metode de lucru, tot ea ne poate afecta grav sănătatea. La fel cum este în cazul unui fenomen îngrijorător care a luat cu asalt țara noastră, în ultimii ani: Autismul virtual.
Acest lucru a stat la baza acestui fenomen, care a luat amploare în ultimii ani. Specialiștii îl numesc „Autism virtual”, deoarece folosirea excesivă a tuturor acestor gadgeturi îi atrage într-o lume virtuală, dar îi îndepărtează de lumea reală.
Autismul nu este o boală, ci o afecțiune considerată drept una dintre cele mai frecvente tulburări ale copilăriei. Statisticile internaționale ne arată că 1 din 68 de copii suferă de autism, datele înregistrate fiind în creștere, de la an la an, mai ales în cazul României.
Afecțiunea de autism „virtual” a primit această denumire din cauza legăturii de cauzalitate directă între consumul excesiv de mediu virtual și comportamentele specifice ce se încadrează în TSA (Tulburarea de Spectru Autis).
Atunci când stau, captivați/curpinși de minunăția de informații pe care o oferă internetul, copiii nu mai interacționează normal cu mediul și oamenii din jurul lor, iar acest lucru duce la o incapacitate de dezvoltare din punct de vedere neurologic, la capacitate maximă, reprezentate de întârzieri în dezvoltarea psihomotorie, precum și întârzieri în dezvoltarea limbajului, tulburări de comportament, precum și o stare de nervozitate anormală pentru vârsta lor.
Din cauza faptului că, tehnologia reușește să „răpească” atenția copilului, o primă cauză care poate sta la baza acestui fenomen, pierderea contactului vizual cu adultul. Astfel, copilul oferă principalele semne legate de această formă de tulburare comportamentală:
- incapacitatea de răspundere la stimulii auditivi, mai ales vocea părinților (în special a mamei);
- neoferirea unui răspuns atunci când este strigat pe nume;
- nu arată cu degetul
- nu răspunde cu zâmbet la zâmbet ssau nu reacționează la expresiile faciale ale celor din jur
Studiile de specialitate în acest caz, subliniază că până la 18 luni, copilul nu are voie să stea deloc în faţa micilor ecrane, între 18 şi 24 de luni – maximum 30 de minute/zi şi numai cu un adult în preajmă, care să îi prezinte şi să îi explice ce se întâmplă la televizor, între 2 şi 6 ani – maximum o oră/zi şi între 6 şi 12 ani – maximum 2 ore/zi.
Potrivit unui studiu recent EU Kids Online 2020, care compară situația de la nivelul a 19 state participante, timpul online mediul al copiilor din România este de 3 ore, în condițiile în care tot mai puțini copii practică un sport.
De asemenea, potrivit raportului, la nivelul țării noastre, unul din trei copii a raportat experiențe negative în mediul online, în ultimul an.
Copiii din ziua de azi cresc într-un mediu caracterizat de o convergență mediatică, în care se întrepătrund continuu mediile online și mobile.
Copiii se conectează la internet în principal prin intermediul telefonului mobil,84%, urmat de 39% pornind de la calculator și 19% pornind de la o tabletă. De asmenea, doar mai puțin de unul din zece copii pare să fie limitat de lipsa competențelor digitale (9% raportează că Internetul este prea greu de folosit) înaccesarea internetului.
Același raport ne prezintă că unul din trei copii a fost, în ultimul an victima unui act de bullying (online sau offline), iar 23% au declarat că au fost victima unui act de cyberbullying.
Totodată, 11% dintre copiii din România, cu vârste cuprinse între 12 și 16 ani, folosesc excesiv internetul, declarând că au neglijat mâncatul sau dormitul din această cauză.
Este un fenomen cu care ne confruntăm tot mai mult, iar una dintre soluțiile salvatoarea, în această situație, ar fi detașarea de lumea virtuală, cât mai mult posibil, și revenirea la lumea „reală”, prin petrecerea timpului liber prin activități care să nu implice concentrarea în fața ecranelor.
