Birkin bag sau a trăi în aşteptarea poşetei

La invitaţia unor prieteni buni, ne-am petrecut concediul în Franţa, la Biarritz – staţiune la ocean, decorul mai multor filme celebre despre high life-ul diverselor epoci. Ni s-a povestit cu entuziasm că Biarritz-ul îmbină unic splendoarea unei staţiuni luxoase cu beneficiile oricărei mari capitale. Are o climă minunată, deli-shopuri, restaurante haute-cuisine, magazine Dior, Chanel şi Armani pe faleză, să îţi cumperi şlapi şi prosoape de plajă. Dar, mai mult decât atât, ni s-a subliniat cu semnificaţie de către gazdele noastre, uşor deasupra tuturor celorlalte, este situat un magazin Hermes. Şi, de parcă n-ar fi fost suficient, în vitrina celebrului producător tronează, surpriză, nu una, ci, nota bene, două Birkin bag-uri, de 40 de cm, dintre care una roşie! Rarism.
Asumându-mi nesăbuinţa şi riscul de a şoca prin ignoranţă, am întrebat: dar, ce e un Birkin bag?
Birkin by Hermes e o poşetă cu poveste, creată iniţial în 1984, potrivit indicaţiilor cântăreţei Jane Birkin, după ce aceasta s-a arătat nemulţumită de inadecvarea unei alte genţi din portofoliul Hermes, faţă de nevoile de „depozitare” ale unei femei. Geanta nu se remarcă însă, cum ar putea părea la prima vedere, prin utilitatea ei deosebită, nici prin estetică, ci, aşa cum aveam să constat, prin exploatarea genială a snobismului, a lipsei de personalitate şi a nevoii de paradă ale unei lumi nebune.
Preţul unei Birkin variază între 4000 şi 150.000 de euro, în funcţie de piele şi de accesorii (aur, platină, diamante etc.). Ca neiniţiat, iubitor naiv de genţi, ai putea crede că, odată identificată sursa de finanţare, problema e rezolvată şi devii peste noapte fashion- icon, lângă alte mândre posesoare de Birkin, ca Victoria Beckham sau Lady Gaga. Ei bine, puţin probabil!
Birkin se livrează la comandă. Bine, îţi spui, dacă tot sunt la Biarittz, la Hermes, să comand.
Dar vai! Iarăşi o greşeală de începător. Din vocea ascuţită şi plină de reproş a vânzătoarei, afli ceea ce ar fi trebuit să ştii de mult – fiecare magazin Hermes are dreptul la un număr limitat de genţi Birkin şi numai în anumite culori. Desigur, geanta pe care o doreşti nu se află pe lista Hermes-ului din Biarritz. Mustrat şi jenat, părăseşti magazinul.
Dar, provocarea e prea mare deja! Pentru victorie, e evident nevoie de studiu, disciplină şi organizare. Google to the rescue! Pasul întâi, identificarea magazinelor Hermes de pe mapamond. Apoi, eşti la un telefon distanţă de elucidarea misterului – identificarea magazinului care are dreptul de a prelua comanda pentru poşeta visată.
Dar, din nou, câtă naivitate. Magazinul Hermes nu dă informaţii la telefon!, afli de la vânzătoarea iritată de impertinenţa întrebării.
Ambiţios, nu te laşi. E timpul pentru o acţiune în forţă. Rezervi bilete de avion pe axa Paris – Londra – Tokyo – New York şi, finalmente, Birkin va fi a ta şi apoi a nepoţilor şi strănepoţilor tăi. După 3 continente, 5 ţări, 20 de oraşe şi 30 de magazine, în sfârşit ai reuşit! Ai găsit magazinul care poate prelua comanda pentru geanta râvnită, în culoarea, dimensiunile şi cu detaliile din vis. Însă vai, iarăşi, ce gafă! Nu, Birkin nu se poate comanda oricând! Sunt maximum două perioade pe an, scurte şi misterioase, pentru că mai nimeni nu le cunoaşte, când lista de comenzi este deschisă.
Ei bine, după ani de repetiţii, ai şi banii, găseşti şi magazinul care poate prelua comanda şi, incredibil, lista de comenzi este deschisă. Evrika! Epuizat, dar fericit, comanzi geanta care părea deja o nălucă, te relaxezi pentru o clipă şi vrei, aşa ca să fii sigur, să plăteşti un avans. Imposibil. Pentru că Hermes îşi rezervă dreptul de a se răzgândi! Te resemnezi. În definitv, în doar câţiva ani misterul se va elucida, iar răbdarea, nu-i aşa, este o virtute.
Presa de profil ne informează că, începând cu 2010, marile case de licitaţii de pe mapamond au introdus servicii de evaluare a genţilor vintage de firmă. Clasamentul e condus maiestuos de Birkin. Aşadar, efortul nu e în zadar. Birkin by Hermes nu e doar o geantă spectaculoasă, care te scoate din anonimat ca o tornadă, ci şi o investiţie sigură, chiar pe timp de criză. Aurul şi Birkin-ul.
A licita un Gauguin, un Monet sau un Vermeer e pentru nostalgici. A licita un Birkin e în tendinţe. Din persectivă vestimentară, a fi plin de imaginaţie şi chic nu înseamnă nimic, dacă nu eşti şi etichetat. Dacă mai demult a purta eticheta la vedere era dovada supremă de prost gust, acum este un „must”. N-ai un Birkin, un Goldstriker şi un Bugatti Veyron, nu eşti de calitate. Le ai – eşti fashion icon, chiar dacă Coco Chanel s-ar răsuci în mormânt la simpla vedere a ţinutei afişate.
Înţeleg şi îmi asum şi eu dorinţa de lux, dar atunci când luxul îţi  provoacă o bucurie reală, estetico-spirituală sau se traduce într-un plus de confort. Dorinţa, poate arzătoare, de a te înconjura de frumos, de la obiecte de artă la obiecte vestimentare chiar, de a călători în cele mai bune condiţii, de a locui într-un spaţiu elegant, de a bea un vin vechi sau de a avea ediţiile princeps din cărţile preferate, toate acestea şi multe altele asemenea pot fi un lux, dar un lux, în opinia mea, de înţeles, necondamnabil. Atunci însă când unicul sens al luxului râvnit este de a epata, de a sfida şi singura bucurie este invidia provocată în jur, mai ales într-o ţară ca România, în care oamenii îşi pun capăt zilelor din cauza sărăciei, ceva e defect şi foarte trist la mijloc. O lume năucă, o lume diformă, săracă, în care nu mai există niciun simţ al valorii, nici repere, nici spirit.
Astfel că nu pot să nu mă întreb, dacă trăieşti în aşteptarea poşetei, mai trăieşti oare?
Ioana Romana LAURENŢIU,
partener la Casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu şi asociaţii

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---