Avocat Iulia Giurgiu: „O să reuşesc pentru că vreau, şi vreau pentru că am curajul să îmi doresc”

Iulia Giurgiu, de la Miss Unirea la câştigarea înţelepciunii profesiei

PROFIL

Născută la:   22 februarie 1983, Alba Iulia, Alba

Studii: Facultatea de Drept “Babeş Bolyai” Cluj-Napoca (2002 – 2006),

              Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative (2003 – 2007), Secţia Comunicare şi Relaţii Publice

             Master: Ştiinţe Penale şi Criminalistică , Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Stare: necăsătorită

Iulia Andreea Giurgiu este o tânără frumoasă, de succes, din Alba Iulia şi activează ca avocat din anul 2008. Cu toate că viaţa a făcut-o să se maturizeze destul de repede, fiind o fire ambiţioasă şi optimistă, a reuşit până în prezent să facă de toate. S-a preocupat intens de pregătirea sa profesională, dar i-a plăcut şi să se bucure de viaţă, să scrie poezii, să facă sport sau drumeţii pentru a-şi încărca mereu bateriile.

Îi place să se implice activ în ceea ce înseamnă viaţa Baroului Alba, fapt pentru care, până în prezent activitatea i-a fost răsplătită pe măsură. Din 2013, Iulia coordonează Serviciul de asistenţă judiciară de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, fiind şefa acestuia.

“Fiindcă încă practic la începutul carierei, nu mă pot lăuda cu o experienţă foarte vastă. Încă mai am multe de învăţat şi sunt dispusă să acumulez cât mai multă informaţie. Nu pot să nu amintesc faptul că îi respect foarte mult pe foştii mei maeştri, fam. Jidveian, de la care am avut foarte multe de învăţat, având o stagiatură bogată în activitate şi de altfel, foarte frumoasă”, ne-a declarat Iulia.

*Şi-a început cariera “în ale dreptăţii” cu un dosar al familiei, poate cel mai greu dosar posibil, aşa după cum spune şi ea

Iulia ne-a mărturisit că puţini sunt cei care ştiu că ea şi-a început activitatea fără să fie încă avocat, fiind nevoită să îşi apere familia în dosarul împotriva celui care i-a luat viaţa tatălui ei. Acest lucru i-a fost permis, deoarece pe vremea aceea era absolventă de drept.

 *De trei ori Miss

Competiţiile de frumuseţe au fost mereu o provocare pentru Iulia. În anul 1998, a participat la Balul Bobocilor de la Colegiul Naţional “Horea Cloşca şi Crişan”, unde a reuşit să demonstreze că are toate calităţile de Miss. De asemenea, în acelaşi an, Iulia câştigă titlul de “Miss Boboc Alba”. Un an mai târziu, Iulia este “Miss Ziarul Unirea”. Şi în cadrul Facultăţii, la concursul de Miss, Iulia ocupă un loc pe podium, dar de această dată, pe cel secund.

*Pinţesa Jidveiului

În 2005, Iulia a fost aleasă “Prinţesa Jidveiului”, pentru a reprezenta renumitul vin de Jidvei în  cadrul unui concurs, ce a avut loc la Bucureşti. Astfel, în catalogul de prezentare al concursului, printre alte prinţese care au reprezentat şi promovat diverşi producători din regiunile viticole ale ţării, o regăsim şi pe Iulia, ca reprezentant din partea Jidveiului: “Iulia Andreea Giurgiu s-a născut în inima Ardealului, în oraşul Marii Unirii Alba Iulia, în februarie, 1983. (…) Un lucru interesant de menţionat despre Iulia ar fi că în casa bunicilor ei există un teasc vechi de peste 100 de ani, moştenit din tată-n fiu, utilizat încă de la obţinerea vinului în casă, lucru de care este foarte mândră. <Îmi place vinul, o consider cea mai elegantă şi rafinată băutură. Plăcerea de a servi şi a savura un vin bun mi-a fost insuflată de tatăl meu, un mare cunoscător şi iubitor de vin>”, scrie în catalog. De aici,  s-au întors acasă cu un onorant loc II.

De asemenea, în cadrul Festivalului de Publicitate de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice  a obţinut locul I  la o firmă de publicitate  din Cluj-Napoca, pentru o campanie publicitară, iar lista ar putea continua cu multe alte premii pe care Iulia le-a obţinut de-a lungul timpului şi/sau activităţi în care a fost implicată.

 După cum declara în anul 1999, când a fost aleasă “Miss Unirea”, Iulia se consideră o fire optimistă, ambiţioasă şi încăpăţânată care întotdeauna reuşeşte ceea ce îşi propune, şi spune că nu s-a schimbat cu absolut nimic, existând doar o mică diferenţă: “ timpul m-a făcut mai înţeleaptă”, precizează tânăra.

 Ce-i place: “Îmi place să zâmbesc şi să aduc bună dispoziţie în jurul meu. Dacă e să mă refer la hobby-uri, îmi place să cânt, să scriu poezie, să fac sport, să merg pe jos şi să îmi reîncarc bateriile în natură…Mi-ar plăcea să am o casă undeva la malul mării”.

Ce nu-i place: “Detest minciuna, răutatea oamenilor şi invidia care li se cuibăreşte în suflet, născută tot din propriile complexe şi limitări”.

Cea mai frumoasă amintire

„Am foarte multe amintiri frumoase. Nici nu ştiu asupra căreia să îmi opresc atenţia. Poate ziua în care am primit o orgă de la tatăl meu,  ziua în care am intrat la facultate, ziua când am intrat în barou, ziua când mi-am luat definitivatul, ziua când am fost aleasă Miss Boboc în 1998. Şi lista poate să continue şi cu amintiri legate de copilărie, perioadă în care, aproape în fiecare week-end, mergeam la iarbă verde împreună cu familia”.

Cea mai tristă amintire:

„Din păcate, cea mai tristă amintire nu îmi ia deloc timp să mă gândesc. O reprezintă, fără dubiu, moartea tatălui meu, colonel în armată, care a survenit în anul 2006, (perioadă în care eram încă studentă), în timpul unei partide de vânătoare. Am suferit enorm, întreaga familie, atât eu, cât şi mama şi sora mea, şi cred că nimic nu ne va şterge rana pe care o purtăm în suflet. A fost o perioadă groaznică, despre care nu îmi face plăcere să vorbesc prea mult, e o durere pe care o resimt şi acum şi pe care o voi resimţi toată viaţa. E un subiect ce face parte din intimitatea familiei mele şi doresc să rămână acolo”.

Cum ai descrie femeia perfectă?

I.G.: Nu cred că există “femeia perfectă”! Cred în femeia perfectibilă, care evoluează şi se autodepăşeşte învăţând să se iubească şi să se accepte aşa cum este, cu calităţi şi defecte. Cred că e cel mai important, ca femei, să învăţăm să coabităm în armonie, cu noi înşine, ca să putem scăpa de complexe şi să avem mai multă încredere în noi. De obicei, mulţumirea de sine se vede pe faţa oamenilor, care nu este altceva decât “ambalajul sufletului”, aşa cum îmi place mie să spun.

Care este motto-ul de viitor în viaţă?

I.G.: “O să reuşesc pentru că vreau şi vreau pentru că am curajul să îmi doresc.”, m-a călăuzit încă din perioada liceului. Şi încă mai cred în vorbele acestea.

Iulia este şi o mare iubitoare de cultură, de literatură. Ea scrie poezii încă de pe clasa a V-a. Iată mai jos o poezie scrisă de Iulia în anul 2000, foarte dragă ei, care dovedeşte un talent înnăscut dar şi o vibraţie deosebit de caldă a sufletului său.

DE CE?

De ce îmi pari atât de tristă,

Cu ochi blăjini ca de artistă,

Când lumea încă mai există?

 

 De ce pe unde trec mereu,

 Văd peste tot doar chipul tău,

Ca-un foileton, într-o revistă?

 

De ce mă strigi la orice pas,

 Iar când mă-ntorc nu-i niciun glas,

Din tot ce-a fost…ce-a mai rămas?!

(10 dec. 2000)

 

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---