Mişcarea socială din Valea Jiului a avut loc între 1-3 august 1977 fiind una dintre mişcările de protest cele mai ample din perioada comunistă. Pe 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache (Ispitu) a trimis un memoriu (Spinoasa mărturisire) la CC al PCR, Ministerul Minelor şi Televiziunii Române despre situaţia grea a minerilor, dar nu i s-a răspuns imediat. Greva propriu-zisă a început la Mina Lupeni pe 1 august 1977 şi a fost încheiată pe 3 august ’77, numărul participanţilor variind între 10 mii şi 40 mii. Ceauşescu şi-a întrerupt concediul şi a preluat controlul trupelor de securitate şi al formaţiunilor de partid, care au fost angajate în stingerea focarului protestatar. În perioada imediat următoare grevei, nu au fost represalii. După sărbătorirea Zilei Minerului pe 8 august, vor începe acţiuni crunte de reprimare împotriva participanţilor activi la grevă. Pentru a împiedica scurgerea de informaţii, Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. (C.P.)
