Asistenta șefă de la Secția de Infecțioase a SJUA despre decizia de a nu-și trimite fiica la pregăririle pentru examen: „Beneficiul pe care i-l aduc cele 2 ore pe zi, este infim în comparație cu riscul la care este expusă”

Asistenta șefă a Secției de Boli Infecțioase a Spitalului Județean, doamna Marcela Vîlcan, a postat, pe pagina sa de socializare, un mesaj în care vorbește despre decizia ca fiica ei, elevă în clasa a VIII-a, să nu participe la pregătirile organizate la școală în vederea susținerii examenului de evaluare națională.

„Dacă până acum v-am împărtășit experiențe trăite la locul de muncă, iată că a venit vremea să vă împărtășesc „crezul” meu vis-a-vis de perioada de după ridicarea restricțiilor.

Fiind mama unei fetițe care a avut neșansa să fie în clasa a 8a în „anul pandemiei”, nu pot să nu îmi expun punctul de vedere vis-a-vis de deciziile care s-au luat în ceea ce-i privește pe copiii noștri.

Copiii au fost chemați la pregătire în vederea susținerii examenului de evaluare națională (respectiv a examenului de bacalaureat) începând cu data de 02.06.2020, până în data de 12.06.2020, pentru 2 ore, respectiv 3 ore, în cazul absolvenților de liceu. Decizia a fost luată cu 3 săptămâni înainte de începerea pregătirii, respectiv cu 1 săptămână înainte de ridicarea restricțiilor.

Prezența se știe că nu este obligatorie și au fost lăsați părinții să decidă dacă copiii lor vor participa sau nu la această pregătire.

Fiind părinte, dar în același timp și cadru medical într-o secție de Boli Infecțioase care a tratat și tratează pacienți infectați cu coronavirus, răspunsul meu a fost unul spontan, NU.

A urmat o adevărată „oră didactică” pe care a trebuit să o susțin în fața fiicei mele, pentru a-i explica de ce eu sunt una dintre cele 3 mame „rele” din clasă (clasă de 34 de elevi), și nu o las să participe la orele de pregătire.

Am încercat să o fac să înțeleagă că beneficiul pe care i-l aduc cele 2 ore pe zi, este infim în comparație cu riscul la care este expusă (Nu intru în amănunte căci risc să fiu pusă la zid de cei care susțin teorii ale conspirației etc).

A fost greu să înțeleagă și să accepte decizia mea, cu atât mai mult cu cât a participat la ședința on-line pe care școala a organizat-o pentru a ne informa despre cum se vor desfășura aceste ore, precum și despre măsurile pe care le-a luat conducerea școlii pentru a preveni răspândirea virusului ticălos care le-a furat copiilor bucuria participării la închiderea anului școlar și totodată a unei etape atât de importante din viața lor.

Am fost extrem de atentă la prezentarea măsurilor luate în școală în vederea primirii elevilor și chiar dacă nu am intervenit în timpul ședinței, o fac acum și aici, spunând că sunt măsuri bune și bine gândite și îmi doresc nespus de mult ca acestea să poată fi puse în practică și să poată fi respectate atât de către elevi cât și de către profesori.

Poate vă veți întreba de ce cred că va fi atât de greu de respectat niște lucruri aparent banale.

Din experiența mea de cadru medical, pot să vă răspund că va fi greu atât de implementat cât și de respectat.

De exemplu:
Dacă lucrezi în spital, trebuie să respecți în mare, concomitent și în aceeași măsură, 3 lucruri aparent simple:

1. Să lucrezi corect.
2. Să lucrezi curat.
3. Să îți pese!

Câți dintre noi o fac???

La fel și la școală, în această perioadă:

1. Trebuie respectate circuite (Câți realizează cât de important este? Și nu o spun ca și acuză, ci în ideea că atât dascălii cât și copiii nu „au la îndemână” noțiunea de „circuit”. La școală mergem că trebuie, că este necesar, că doar așa putem izbuti în viață, dar școala înseamnă totodată bucuria revederii colegilor, școala înseamnă bucuria pauzelor binemeritate, școala înseamnă prietenie, școala înseamnă atât de mult și de multe atât pentru copii cât și pentru profesori!). Fără să realizeze, fără să dorească să greșească, circuitele vor fi greu de respectat, pentru că nici dascălii și nici copiii nu sunt obișnuiți că trebuie să intri doar pe un anumit coridor sau parte a coridorului și să ieși pe altul sau cealaltă parte a aceluiași coridor. Este un lucru nou, care necesită tîmp pentru a putea fi implementat.

În medicină știm semnificația culorilor circuitelor: roșu, galben, verde și totuși, și aici se greșește…

2. Obligativitatea purtării măștii, care între timp a devenit o opțiune.
Cum să lași pe umerii medicului școlar o astfel de răspundere? Cu ce a greșit acel om? Cum să spui de 3 luni, pe toate canalele de informare publică, cât de importantă este purtarea măștii în spații închise, gen magazin, unde stai 5-10 minute, iar într-o sală de clasă în care stai 50 min × 2 , să spui că medicul școlar decide dacă elevul/profesorul poartă mască? Dar cine este medicul școlar? Nostradamus?

3. S-a creat cu ajutorul DSP (MULTUMESC DSP Alba, pentru implicare!), posibilitatea testării la COVID-19 a cadrelor didactice și a elevilor, înainte de începerea perioadei de pregătire. Altfel, părinții au fost întrebați dacă sunt de acord cu testarea copiilor.

ERA LUCRUL CARE MĂ PUTEA FACE SĂ ÎMI SCHIMB OPȚIUNEA, însă din 31 de elevi care și-au anunțat prezența la cursuri, doar 6 părinți și-au dat acordul pentru testarea copiilor. Dintre cadrele didactice și auxiliare nu știu câte și-au dat acordul pentru testare. A fost momentul în care mi-am spus că am luat decizia corectă în ceea ce privește neparticiparea fiicei mele la cursuri.

PS: Ce se întâmplă în școlile din mediul rural care nu au grupuri sanitare??? Despre ce vorbim?”, a scris Marcela Vîlcan.

https://www.facebook.com/marcela.vilcan/posts/1562288277266170

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---