Ar fi păcat să nu vedem pădurea din cauza copacilor!

Timp de 15 ani, am trecut zilnic prin Parcul Custozza în drumurile mele, dus-întors, de acasă la serviciu. De fiecare dată am făcut-o cu mare grijă, fiindcă parcul arăta ca un maidan, în care fie ciorile, fie câinii maidanezi fie gropile şi rădăcinile pomilor ieşite din pământ sau trotuarele sparte mă avertizau să fiu foarte atent la trecerea prin acel loc. Un loc desigur istoric, pur… austriac, căci monumentele de acolo au fost ridicate spre gloria armatelor austriece ce le-au zdrobit pe cele italiene în două bătălii. În 24 iulie 1848, armatele austriece conduse de Ioseph Radezki i-au învins pe sarzii lui Carol Albert, iar în a doua bătălie din 24 iunie 1866, ca parte a unui efort italian de a câştiga Veneţia, o armată italiană de 120.000 de oameni, condusă de Victor Emmanuel, a fost învinsă de forţele austriece care numărau 80.000 de oameni. Deşi a fost înfrântă, Italia a obţinut Veneţia prin pacea de la Viena (1866). Deci monumentele din piaţeta albaiuliană sunt, ca şi întreaga cetate, de sorginte austriacă. Unul ridicat în amintirea bătăliei de la Custozza, celălalt, în amintirea colonelului Ludwig Lasy von Losenau, căzut în 9 februarie 1849 în revoluţia din Transilvania. Noua piaţetă le va pune deci mai bine în valoare. O fi bine, o fi rău, este o problemă pur istorică. Numai că ori de câte ori evocăm trecutul trebuie să şi învăţăm din el!
Cât priveşte noua piaţetă (adică o piaţă pietonală sau comercială înconjurată de clădiri, specifică oraşelor italiene) trebuie să precizăm că arhitectul italian al Cetăţii, Giovanni Morando Visconti a gândit şi el o piaţetă ca orice arhitect care se respectă. Astăzi, dacă la Alba Iulia se restaurează întreaga Cetate este firesc să se revină şi la piaţeta istorică, cu atât mai mult cu cât în Parcul Custozza, vegetaţia a inundat piaţa acoperind imaginea de ansamblu, astfel că nici Sala Unirii, nici clădirea Universităţii „1 Decembrie 1918” nu se mai pun în valoare. Ori potrivit noţiunii de piaţetă tocmai ele trebuie protejate. Am avut prilejul să văd în oraşul Alessandria, înfrăţit cu Alba Iulia, o asemenea piaţetă. Ziua era chiar o piaţă comercială, plină de tarabe, iar noaptea devenea o parcare în toată regula! Asta-i viaţa la oraş!
Problema nu este deci că se modernizează, adică se restaurează de fapt vechea piaţetă pietonală, ci aceea a lichidării sau nu a celor peste 150 de copaci din zonă şi a ceea ce urmează să se planteze în locul lor (171 arbori şi arbuşti). Aici părerile sunt împărţite, noua vegetaţie fiind una pitică (de genul celei din faţa Primăriei din oraşul Sebeş) în timp ce există şi părerea de a se păstra integral sau toaletaţi, pe ici pe colo, vechii arbori. Credem că se poate găsi o soluţie, un compromis, care să împace pe toată lumea. Oricum, ar fi păcat să nu vedem pădurea din cauza copacilor căci, în această chestiune, semenii noştri sunt din păcate mari specialişti! (G.C.)

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---