Mica Unire sau Unirea cea mică de la 1859, unirea Moldovei cu Ţara Românească, realizată şi reformele lui Alexandru Ioan Cuza au pus bazele României moderne şi au constituit un prim pas pentru Marea Unire de la 1918.

Unirea Principatelor Române sau Unirea cea Mică sub Alexandru Ioan  Cuza  a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desființând Vama din Focșani, care era cel mai important punct vamal între cele două țări.

Citește și: Reformele lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859

Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă.

Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicații ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853), afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic, constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”,  sprijinul unor personalități marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez). Această propagandă unionistă a necesitat mari sume de bani pentru cointeresarea materială a unor personalități franceze, iar I.C. Brătianu s-a remarcat prin vânzarea moșiei soției sale pentru a asigura aceste fonduri.

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Citeşte şi 24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

Citește și: Moș Ion Roată și Unirea – cum s-a făcut Mica Unire de la 1859 sau povestea ţăranului „cu un car de minte”

Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplină. Alexandru I. Cuza aștepta hotărârea Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop.

Cum era de așteptat, încă din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în condiții considerate, în țară, inacceptabile.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei, a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Vremea se schimbă pe parcursul anului, ceea ce afectează condițiile de conducere pe șosea. Vehiculul tău va beneficia de montarea unor anvelope adecvate sezonului. În unele țări, este chiar o cerință legală. În această secțiune, vom discuta despre diferențele dintre trei categorii de anvelope; anvelope de vară, anvelope de iarnă sau anvelope all season (pentru toate anotimpurile).

Rezumat:

• Când temperatura sezonieră scade sub 7 °C, este timpul să treci la anvelopele de iarnă.
• Anvelopele de iarnă funcționează bine în toate condițiile de vreme rece, de la zăpadă și gheață până la drumuri umede și uscate reci.
• Când temperaturile sezoniere urcă peste 7 °C, montează anvelope de vară.
• Anvelopele de vară oferă niveluri ridicate de aderență pe drumurile umede și uscate, stabilitate ridicată în curbe și performanțe optime în kilometraj la temperaturi calde.
• Anvelope all season oferă o manevrabilitate decentă într-o varietate de condiții de condus de-a lungul anului, dar cu unele compromisuri în ceea ce privește împlinirea capacităților de vară și de iarnă.

Gigantul auto Continental, producător de anvelope, recomandă insistent utilizarea anvelopelor adecvate pentru fiecare sezon. Asta înseamnă să conduci cu anvelope de vară în perioada mai caldă a anului și cu anvelope de iarnă în perioada rece. În acest fel, aspectele de siguranță și comerciale sunt maximizate în toate condițiile meteorologice. Anvelopele pentru toate anotimpurile nu pot oferi performanța optimă în toate condițiile, susține compania.

Când ai nevoie de anvelope de vară?

În perioada de vreme mai caldă (temperaturi peste 7°C), Continental recomandă insistent să folosiți anvelope de vara. Doar anvelopele de vară pot garanta un nivel ridicat de aderență pe drumurile umede și uscate prin modelele lor speciale și compușii benzii de rulare. Anvelopele de vară oferă, de asemenea, stabilitate ridicată la condus în curbe și performanțe optime de kilometraj la temperaturi de vară.

Când ai nevoie de anvelope de iarnă?

Pe măsură ce se apropie iarna, șoferii ar trebui să înceapă să planifice în funcție de vremea care se anunță. Meteorologii de obicei prevăd pentru această perioadă un amestec de zăpadă, gheață, ploaie și secetă. Pentru a face față acestui amestec de condiții diferite de drum, anvelopele de iarnă sunt insistent recomandate.

Așadar, când iarna se apropie și termometrul atinge 7 °C este timpul să-ți pui deoparte anvelopele de vară. Drumurile vor fi în mod normal reci, umede și alunecoase, iar anvelopele de iarnă oferă o aderență mult mai bună în aceste condiții decât anvelopele de vară. Pentru propria ta siguranță, este o idee bună să treci la anvelope de iarnă de la Continental înainte de începerea sezonului.

Anvelopele de iarnă oferă performanțe de frânare îmbunătățite în condiții de zăpadă și gheață și prezintă un model agresiv al benzii de rulare, curățând nămolul și săpând în zăpadă pentru o tracțiune mai mare.

Un alt motiv pentru care sunt atât de eficiente este că sunt fabricate dintr-un compus de cauciuc personalizat care rămâne moale și flexibil la temperaturi scăzute pentru un control mai bun al vehiculului. Dar nu este indicat să folosești anvelope iarnă pe vreme caldă; acest compus mai moale se va uza mai repede pe asfalt uscat și va trebui înlocuit mai devreme.

Când ai nevoie de anvelope all season?

În primul rând, trebuie să știi că anvelopele pentru toate anotimpurile nu vor oferi performanțe optime în toate condițiile de condus. Este întotdeauna un compromis.

Acestea fiind spuse, banda de rulare a unei anvelope all season este de obicei mai durabilă și durează mai mult decât anvelopele concepute pentru sezonul de iarnă. Și anvelopele pentru toate anotimpurile se pot lăuda cu o rezistență mai mică la rulare, ceea ce economisește energie și are ca rezultat o eficiență mai bună a consumului de combustibil. În cele din urmă, pentru utilizarea zilnică, șoferii pot găsi că o anvelopă pentru toate anotimpurile va fi mai confortabilă și mai silențioasă.

Dar, în timp ce anvelopele all season oferă o manevrabilitate decentă într-o varietate de condiții de condus, există compromisuri inevitabile în gestionarea condițiilor, atât vara, cât și iarna. Cu siguranță pot oferi o aderență în condiții umede și cu zăpadă. Dar anvelopele de iarnă oferă cea mai bună siguranță și performanță pe drumurile cu zăpadă abundentă și gheață.

sursa foto: emag.ro

24 ianuarie 2022: Un mini-documentar dedicat unuia dintre cele mai cunoscute tablouri despre Unirea Principatelor va fi lansat la New York

Un episod special al seriei permanente „Istoria României într-un obiect”, dedicat uneia dintre cele mai cunoscute lucrări de artă asociate acestui important moment istoric, „Proclamarea Unirii Principatelor – un tablou de Theodor Aman”, va fi lansat la ICR New York pe 24 ianuarie.

Citește și: 24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

Luni, începând cu ora 21.00, ora României, pe canalele de social media ale Institutului (Facebook, Instagram, YouTube) va avea loc premiera mini-documentarului „Proclamarea Unirii Principatelor – un tablou de Theodor Aman”, care va explica publicului american circumstanţele unirii Moldovei şi Ţării Româneşti pornind de la viziunea plastică a unuia dintre întemeietorii picturii româneşti moderne.

Proiectul este realizat în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti (MNIR), textul şi prezentarea video aparţinându-i specialistei MNIR, dr. Cristina Păiuşan-Nuică. Conceptul filmului este semnat de Bogdan Opreanu.

Tabloul „Proclamarea Unirii Principatelor” surprinde momentul în care, la Bucureşti, în sala Adunării Elective, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Româneşti după ce, în prealabil, avusese loc alegerea sa în fruntea Moldovei. Potrivit Cristinei Păiuşan-Nuică, „Proclamarea Unirii Principatelor, capodoperă din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României şi simbol al naţiunii române, poate fi asemănat, ca importanţă istorică şi tehnică de a surprinde tensiunea momentului, cu lucrarea lui John Trumbull Declaration of Independence, păstrată în rotonda Capitoliului, tablou-simbol al naţiunii americane”.

Una dintre seriile cel mai bine primite ale programului nostru, „The History of Romania in One Object”/ „Istoria României într-un obiect” a fost lansată în luna mai a anului 2020 şi derulată în parteneriat cu câteva mari muzee româneşti: Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, Muzeul de Istorie a Moldovei din Iaşi, Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa.

Prin intermediul acestui proiect au fost prezentate până acum nu mai puţin 38 de exponate, artefacte şi vestigii reprezentative pentru istoria ţării noastre.

sursa: news.ro