În contextul marcării a 6 ani de la adoptarea Legii nr. 23/2015 pentru declararea zilei de 8 mai ca Ziua egalității de șanse între femei și bărbați în Romania, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, inițiază o serie de acțiuni de informare și conștientizare, atât la nivel central, cât și la nivel local. Evenimentele vor avea loc sub egida ”Săptămânii egalității de șanse între femei și bărbați” și vor fi organizate, atât în format clasic (cu respectarea tuturor măsurilor de protecție necesare în contextul pandemiei generate de COVID-19), cât și pe diverse platforme virtuale de comunicare accesibile.
Evenimentele vor aborda umătoarele teme:
1.„Echilibrul între viața profesională și cea privată și revalorizarea îngrijirii”
2. „Participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la decizie”.
Pandemia generată de COVID-19 ne-a pus în fața unor provocări diverse, iar în prima linie a luptei au fost, nu de puține ori, femeile, fie că ne referim la cadrele medicale, la femeile din sistemul de educație și asistență socială, fie la femeile care prestează servicii de curățenie, comerț etc. În acest context, s-a evidențiat nevoia de empatie, de grijă și de îngrijire – a copiilor (în special odată cu trecerea în online a unei părți importante a activităților educative), a vârstnicilor, a persoanelor bolnave, a persoanelor cu dizabilități, a persoanelor singure, etc. Grija și îngrijirea au fost abordate, atât din perspectiva nevoii de servicii profesionalizate (în sistemul medical, de educație, de asistență socială), cât și ca infrastructură critică oferită prin instrumente voluntare: familie, comunitate, organizații nonguvernamentale. Este cunoscut faptul că principalele furnizoare de grijă și îngrijire în familie rămân femeile, s-a confirmat prin studii faptul că tensiunea dintre viața de familie și cea profesională s-a acutizat în perioada pandemiei.
În același timp, cu toate că femeile contribuie în toate domeniile vieții sociale, când vine vorba de decizii, inclusiv decizii care le vizează direct, vocea acestora este mai puțin auzită, pentru că ele rămân subreprezentate în toate forurile de decizie, incusiv în domeniile feminizate. Una din explicații este aceea că povara muncilor casnice și de îngrjirire și invizibilitatea acesteia rămân bariere importante în calea accesului femeilor la poziții de decize, mai exact la acele poziții din care ar putea contribui fundamental la îmbunătățirea vieții lor și a altor femei. În România există femei care sunt modele de succes în toate domeniile, dar, de cele mai multe ori, eforturile lor sunt mai puțin vizibile și valorizate.
