FOTO | Andreea Adam, o tânără venită din București și stabilită în „orașul Marii Uniri”: „Alba Iulia este un oraș extraordinar din perspectiva unei familii tinere cu doi copii”

Andreea Adam, o tânără venită din București și stabilită în „orașul Marii Uniri”: „Alba Iulia este un oraș extraordinar din perspectiva unei familii tinere cu doi copii”

Andreea Adam este o tânără venită din București și stabilită în Alba Iulia. Este mamă a doi băieţi și pasionată de confecționarea obiectelor handmade. A ajuns din Bucureşti în Alba Iulia în anul 2016 și spune că acum nu regretă deloc cele întâmplate atunci, pentru că aici a început să trăiască cu adevărat.

Andreea este, cu siguranţă, o învingătoare care și-a urmat pasiunile şi chemarea inimii, iar povestea ei merită să fie cunoscută de toţi cei care se tem să o ia de la capăt în viaţă.

Citește și: FOTO | O tânără din Alba, cadru didactic, actriță de teatru, pasionată de modelaj: „Oamenii apreciază mai mult obiectele lucrate manual, care poartă amprenta unui artizan, și nu a unei mașinării”

– Pentru cei care urmează să te cunoască, povestește-le despre tine.

– M-am născut în București și de la o vârstă foarte fragedă am avut înclinații artistice, drept dovadă că la vârsta de 6 ani am început cursurile de modelaj în lut la Palatul copiilor, curs pe care l-a urmat și mama mea când era mică. Mi-am început studiile la o școală de cartier, dar pasiunea pentru artă nu a putut fi lăsată în urmă, așa că părinții m-au încurajat să aleg acest drum. Fiind la rândul lor artiști fotografi și având în jurul lor mulți prieteni artiști plastici, mi-au propus să merg la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”. După o perioadă petrecută acolo, ne-am mutat în alt cartier și a trebuit să merg la un liceu mai aproape de casă, așa că am schimbat și profilul. După liceu eram un pic debusolată, nu știam prea bine ce cale să aleg, așa că am mers, îndrumată de părinți, către științele economice. Dar era clar că nu era locul meu acolo. În anul 2021, deja mutați în Alba Iulia de ceva timp, mi-a ieșit în cale, deloc întâmplător, specializarea de Artă sacră din cadrul Facultății de Teologie ortodoxă a Universității „1 Decembrie 1918”. Acum sunt la master, aceeași specializare.

– Vii tocmai din București. De ce ai ales Alba Iulia?

– Am ajuns în Alba Iulia în 2010 când, împreună cu soțul meu, am decis să plecăm din București deoarece lui i se oferise o ocazie de colaborare. Am zis că merită să încercăm o schimbare, mai ales că nu ne gândeam că va fi o mutare definitivă.

– Cum a fost la început în Alba Iulia? Regreți că ai ales acest oraș pentru a te stabili aici?

– Am descoperit Alba Iulia și oamenii de aici foarte primitori, cu mici excepții. Am avut o experiență neplăcută la început, când un domn care a aflat că suntem din București ne-a întors spatele și a decis, foarte categoric, că el nu își închiriază apartamentul bucureștenilor. Dar am trecut peste acest episod și ne-am făcut mulți prieteni, oameni minunați. Orașul a fost extraordinar din perspectiva unei familii tinere cu 2 copii mici, aici i-am născut pe cei 2 băieți ai noștri, deoarece nu am avut parte de aglomerația și agitația din București, distanțele sunt mai scurte și ajungeam repede în orice loc aveam nevoie. Nu regretăm alegerea făcută, a fost cea mai potrivită pentru perioada aceasta. Ceea ce ne lipsește față de București sunt evenimentele artistice, paleta culturală este destul de săracă și te limitează.

– Povestește-mi despre pasiunea ta pentru artă.

– Pasiunea pentru artă cred că se vede în toate aspectele vieții noastre. Soțul meu este muzician, instrumentist foarte bun, dirijor și antreprenor în domeniul muzical, băieții noștri studiază la Liceul de Arte „Regina Maria”, pian și trompetă și cântă alături de mulți pasionați de muzică în orchestra înființată de soțul meu, Alba Iulia Brass and Drums. Iar eu îmbin arta plastică cu muzica, deoarece mi-am luat inima în dinți și am intrat și eu în hora asta frumoasă a AIBD-ului și învăț să cânt la corn francez.

– Ai cochetat și cu actoria. Ce îmi spui despre această pasiune și cum ai ajuns la Teatrul Skepsis?

– Când am ajuns în Alba Iulia, niște prieteni ne-au dus la un spectacol de teatru al celor de la Skepsis. Atunci s-a reaprins o dorință de a mea de a juca teatru, deoarece în București fiind, am urmat o perioadă niște cursuri de actorie. Viorel, liderul grupului, m-a primit cu brațele deschise și după o perioadă de pregătire alături de ei, am început să joc. Dar după venirea celui de-al doilea copil, timpul nu mi-a mai permis să merg atât de des la repetiții, așa că încet, încet m-am retras din această activitate.

– Ceramica și pictura. Unde înclină balanța și care dintre cele două necesită mai mult timp?

– Da, ceramica este prima mea iubire din domeniul artelor plastice de care mă leagă amintiri încă din copilăria fragedă. Am menționat mai sus că am început cursurile la vârsta de 6 ani. Încă am obiecte realizate atunci care îmi sunt tare dragi. O perioadă am încercat și alte modalități de exprimare artistică, dar lutul și posibilitățile pe care ți le oferă acesta nu te lasă să-l abandonezi, te întorci mereu și mereu la el, descoperindu-i alte calități. Fiecare tehnică are farmecul ei și ți se potrivește în momente diferite ale vieții.

– Ai și un atelier pentru modelaj. Spune-mi câte ceva despre asta.

– Atelierul meu este un spațiu creat pentru experimentarea diferitelor modalități de exprimare prin artă și sunt de părere că făcând cunoștință cu cât mai multe, ajungi să îți găsești modul propriu, apropiat sufletului tău. L-am numit Mosaic Studio Alba și acolo desenăm, pictăm, modelăm, facem mozaic, creăm bijuterii. Este un univers creator în continuă dezvoltare și căutare de frumos.

– La atelierele tale vin foarte mulți copii. Cum este să lucrezi cu ei?

– Copiii sunt sursa mea de energie vie, continuă, creatoare. Curiozitatea lor mă provoacă constant să vin cu ceva nou, să le prezint tehnici diverse pe care le asimilează și le dezvoltă uimitor de repede. Copiii au nevoie de artă și arta are nevoie de ei. Puritatea artei create de copii este de neegalat; oamenii mari încearcă de multe ori să se întoarcă la esența văzută și exprimată de copii în diverse moduri artistice, dar de cele mai multe ori nu reușesc. Cel mai frumos compliment pe care l-am primit este de la o fetiță de 9 ani, atunci când mi-a spus că atelierul este refugiul ei. Mi-a crescut inima.

– Cum arată o zi din viața ta cu atâtea activități pe care le ai?

– Îmi place să-mi încep diminețile la atelier cu o cafea, aprinzând o lumânare parfumată, lucrând la proiectele personale și cercetând diverse materiale pentru lucrarea de disertație. Prânzul încercăm să-l luăm în familie, când ies și băieții de la școală, apoi fiecare își reia activitățile personale. Ei temele, eu aștept copiii să vina la diversele ateliere organizate. Lunea și joia, de la ora 17.00, avem repetiții cu orchestra AIBD, iar în celelalte seri ale săptămânii am ore la facultate. Deși poate părea un program destul de încărcat, nu simt ca este așa deoarece fac ceea ce îmi place. Este vorba aceasta care îmi place foarte mult: Fă ceea ce iubești și nu va mai trebui să muncești nici o zi din viața ta!

– Cum vezi viața ta peste 5 ani și care sunt planurile de viitor?

– Nu îmi place să fac planuri pe termen așa lung deoarece știu ca nu este în puterea noastră să le împlinim în totalitate. Dumnezeu are grijă de noi și dacă este spre binele nostru, se vor împlini. Așa că nu cer decât sănătate și putere de muncă.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI