Noul model energetic adaptabil la schimbările climatice propus de AEI: Cum poate România să diminueze efectele caniculei, inundațiilor, secetei și blackout-urilor energetice

Concret, astăzi urgența cea mai mare a României nu este diminuarea emisiilor de carbon (o direcție care trebuie realizată pe teren mediu și lung), ci planuri urgente de amenajare hidrotehnică a zonelor astfel încât să se prevină inundațiile și alunecările de teren în perioadele cu ploi abundente (tot mai dese și cu cantități tot mai ridicate de apă), aceste amenajări să permită și acumularea de apă în perioadele ploioase care să fie folosită în perioadele secetoase (tot mai dese, cu temperaturi tot mai ridicate și cu perioade tot mai lungi de timp) și bineînțeles să se folosească energia apei pentru producerea de energie electrică curată, dar și pentru asigurarea cantității suficiente de apă pentru populație sau lucrări Agricole.

Expuneriile pseudoecologiștiilor, cum că amenajările hidrotehnice afectează mediu, trebuie să fie confruntate cu lipsa acestor amenajări și modul în care inundațiile din Europa și România, alunecările de teren, seceta omoară oamenii, animalele și păsările. Raționalul trebuie să bată visatorii.

Asociația Energia Energetică propune demararea urgentă a Planului pentru realizarea Noului Model al Sistemului Energetic, pentru a răspunde schimbărilor climatice și pentru a preveni noi modificări climatice, astfel încât România să atingă echilibru social, energetic și de mediu, atât pentru cerințele de azi (prevenirea efectelor inundațiilor și secetei, asigurarea energiei securitare, curate și ieftine) cât și pentru cele din viitor (reducerea emisiilor de CO2 și folosirea energiei curate securitare).

Situatia energetică din România de astăzi se datorează în ceea mai mare parte politicilor defectuoase din România din ultimii 20 de ani, a lipsei strategiei în domeniul energetic:

– Avem o piață de energie declarată liberă, dar care în fapt este total reglementată;

– Avem furnizori care natural caută noi consumatori, dar în fapt aceștia îi alungă și pe cei existenți;

– Avem prețuri plafonate declarate în scop social, dar în fapt ele sunt mai mari decât ar trebui să fie în mod normal.

– Statistic, conform datelor EUROSTAT au plasat România în topul creșteriilor de prețuri la gaz și energie electrică;

– Companii energetice cu renume internațional, interesate de dezvoltarea tehnică, rezilientă pe termen lung au părăsit România, plecând cu profesionalismul specific și au permis intrarea îb România a unor companii speculative financiar, neinteresate de viitorul energetic și social al României.

– Mii de firme și-au redus activitatea, din considerente de prețuri plătite pentru energie, cu consecințe dezastruoase asupra economiei românețti,

– Sărăcia energetică a crescut semnificativ în ultimii ani, sunt realitățile rezultatelor pachetului de măsuri.

Înaintea realizării strategiilor de energie, de eficiență enegetică, de promovare a SMR-urilor, de hydrogen etc., România este obligată să-și definească liniile directoare pe care ulterior diferitele strategii sectoriale să le realizeze. În lipsa acestor linii directorare strategiile chiar și serios realizate, sunt sortite eșecului.

Singura posibilitate ca România să-și asigure echilibrul social, cel energetic și cel de mediu, dar mai ales să evite situații critice, este să adopte și implementeze  Planul pentru realizarea Noului Model al Sistemului Energetic, pentru a răspunde schimbărilor climatice și pentru a preveni noi modificări climatice. Aici România, trebuie să-și definească:

Modelul economic românesc în Uniunea Europeană, în perspectiva anilor 2040 – 2050 este unul din elementele de bază de la care trebuie să se plece și care definește cererea, profilul și amplitudinea necesarului de energie, dar determină și gradul de suportabilitate economică care asigură viabilitatea economiei românești, în concordanță cu nivelul tehnologic la care se tinde.

Modelul social, care se dorește a fi construit în România și care determină, sistematizarea teritorială și dezvoltarea căilor și mijloacelor de transport, submodelele  de urbanizare, nivelul de confort și de trai la care se tinde în România și care modelează cererea, profilul și amplitudinea necesarului de energie din economie.

Pregătirea resursei umane pentru proiectarea și implementarea, marilor transformări la care urmează să fie supusă România în următorii ani. Cred că este a treia cea mai mare problemă, prima fiind lipsa de viziune a conducătorilor și a doua fiind lipsa dialogului social și a acceptabilității sociale a transformărilor la care trebuie supusă România.

Acceptabilitatea socială, un element inexistent în actuala Românie, dar fără de care toate aceste transformări radicale ale României nu sunt posibile. Oamenii trebuie pregătiți să părăsească starea actuală de confort indusă cum că nouă ne este bine așa cum suntem și că suntem o țară atât de bogată încât nu ne trebuie nimic. Țițeiul românesc este în curs de epuizare, gazelle deși încă există zăcămintele se depletează, în ultimii 10 ani nici un proiect important energetic nu a existat, iar toate acestea nu pot continua la infinit.

Interconectivitatea sectorială. O altă abordare strategică care ar trebui să preocupe România o reprezintă pregătirea pentru schimbările climatice. Acestea sunt evidente și sunt caracterizate de perioade tot mai dese și tot mai lungi în care există perioade secetoase, dar și cantități mari de precipitații căzute într un interval scurt de timp. Amenajarea hidrotehnică a zonelor astfel încât să se prevină inundațiile și alunecările de teren, dar și să se acumuleze apă pentru perioadele secetoase și binențeles să se folosească energia apei pentru producerea de energie electrică, suficientă și pentru lucrări Agricole.

Un termen care încă nu există în limbajul current, reprezintă o tendință care trebuie să se dezvolte în sensul maximizării eficienței energetice la nivelul consumatorului, concomitent cu dezvoltarea unor surse de autoproducție a energiei din resursele disponibile și la îndemâna consumatorului, folosirea unor sisteme de stocare a energiei și interschimbabilitatea formelor de energie în funcție de disponibilitate, oportunitate și cost.

Greșeala unor termene de eliminare a cărbunelui până în 2030, a contribuit la prindera României în cleștele unor crize energetice. Identificarea cererii de energie, profil și amplitudine, dar și a nivelului de suportabilitate economică poate să determine mixul energetic securitar, soluțiile de stocare – interschimbabilitate a combustibilului,  tehniciile și tehnologiile necesare, optimizarea rețelelor pentru diversele forme de energie, în condițiile unui mix de consum efficient resilient.

Definirea Noului Model al Sistemului Energetic Românesc, trebuie să se bazeze pe resursele disponibile ale României, pe eficientizarea proceselor de producție, transport și consum, și pe regândirea tehnologică a proceselor de producție a energiei (mixului de producție) și folosirea noilor tehnologii pentru încălzire, apă caldă, aer condiționat etc.

Dumitru Chisalita

Presedinte AEI