Reîmpărţim România?

În istoria sa milenară teritoriul actual al României a fost mai mereu împărţit. Dacii erau împărţiţi în triburi. Romanii au împărţit teritoriul cucerit în provincii. Au apărut în zorii Evului Mediu cnezatele, „ţările” urmate de voievodate şi principate. Încet, încet, cu perseverenţă, români au reuşit să se unească totuşi desăvârşind procesul unificării la 1 Decembrie 1918. Credeam că lucrurile s-au lămurit, dar se pare că nu este aşa. De 21 de ani, periodic, în funcţie de interesele politice ale partidelor aflate la guvernare ni se spune că România trebuie reîmpărţită. Ba judeţele sunt prea mici şi nu permit, dragă Doamne, accesarea optimă a fondurilor europene (de-ar fi asta marea problemă din pricina căreia gradul nostru de absorbţie nu a ajuns nici la 10 la sută, dar este doar o scuză pentru impotenţă!), ba maghiarii cer autonomia teritorială. Acum suntem din nou în faza accentuării eforturilor în direcţia autonomiei teritoriale, dar mascate sub grija pentru impulsionarea dezvoltării economice. Să nu uităm că liderii radicali ai maghiarimii nu au ezitat să afirme că independenţa provinciei Kosovo este un model de urmat. Chiar dacă foloseşte mijloace şi declaraţii mai moderate Uniunea Democrată a Maghiarilor din România are ca obiectiv obţinerea autonomiei teritoriale. În contextul acestei afirmaţii recursul istoric de la începutul acestor rânduri şi apelul la 1 Decembrie 1918 nu este unul întâmplător.
Ieri a fost semnat la Bucureşti „Protocolul de colaborare guvernamentală şi parlamentară între formaţiunile politice din interiorul Coaliţiei aflate la guvernare”. Protocolul este „o foaie de parcurs” care stipulează proiectele legislatice care trebuie adoptate şi termenele limită pentru aceasta. Printre proiecte se numără Legea Statutului Minorităţilor Naţionale care ar trebui adoptată până la sfărşitul acestei sesiuni parlamentare şi Legea de reorganizare a regiunilor României, din punct de vedere economic, lege depusă de UDMR şi care a trecut prin aprobare tacită prin Senat, proiect care ar trebui finalizat până în 2012. Proiectul de reîmpărţire a României depus de UDMR, deşi se declară ca având scopul dezvoltării economice este suspect dacă studiem modul în care se solicită împărţirea. Sunt prevăzute cinci macroregiuni de dezvoltare care cuprind 16 microregiuni. Una dintre aceste microregiuni este formată din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, copiind teritoriul vechii Regiuni Autonome Maghiare, la rândul său constituită pe conturul vechilor Scaune Secuieşti. Sunt limpezi motivele „economice” ale împărţirii propuse de UDMR. „Dacă un anumit proiect, o anumită iniţiativă pică din această agendă, fie din cauza PDL-ului, fie din cauza noastră, înseamnă că nu mai avem majoritate parlamentară. Iar când nu vom avea majoritate, în Parlament, pe un anumit punct din protocol, atunci, într-adevăr, guvernul nu mai are susţinere”, a decretat noul lider al UDMR, Kelemen Hunor. E limpede că PDL este între ciocan şi nicovală? Fără UDMR majoritatea parlamentară dispare şi odată cu ea guvernarea Emil Boc. Cât de mult mai contează asigurările date de primul ministru Emil Boc conform căruia „reorganizarea României este necesară dar fără landuri şi regiuni cu conţinut etnic”?
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI