Regina Maria și Regele Ferdinand I Întregitorul: Povestea încoronării
Regina Maria și Regele Ferdinand I Întregitorul: Povestea încoronării
„Ploaie! Aceasta a fost prima impresie, dar nu o ploaie tare, doar o stropitură pe fereastra mea, mici linii lungi și distanțate ceea ce, din fericire, înseamnă că erau doar picături și la linia orizontului se ridica un soare palid”, nota regina în memoriile sale despre dimineața zilei de 15 octombrie 1922. Regele Ferdinand și Regina Maria au ajuns în gara din Alba Iulia la ora 9.30, cu trenul regal ce a plecat din Sinaia. Familia regală a fost întâmpinată la gară de premierul Ion I.C. Brătianu și de primarul orașului Alba Iulia, Aurel Sava. Alte garnituri de tren i-au adus la Alba Iulia pe reprezentanți ai caselor regale și ai misiunilor diplomatice străine, membri ai Guvernului României, parlamentari, ziariști români și străini care se aflau la Sinaia de câteva zile.
Trebuie precizat că încă din data de 12 octombrie 1922 sosiseră la Sinaia membri ai misiunilor speciale ale Olandei, Cehoslovaciei, Regatului Sârbo-Croato-Sloven, Angliei, Franței, Italiei, Spaniei și Belgiei. Invitate de onoare erau chiar fiicele Mariei, Elisabeta (devenită regină a Greciei) și Mărioara (suverană a sârbilor, croaților și slovenilor). Regina Mărioara (Mignon) a venit însoțită de principele Paul Kargheorghievici. Infantele Spaniei, Alfonso d’Orleans-Bourbon, a fost împreună cu Infanta Beatrice, sora Reginei Maria. Misiunea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord era condusă de Prințul Albert de York, al doilea fiu al Regelui George al V-lea, cel care urma să devină Regele George al VI-lea. În fruntea misiunii italiene era Thomas, duce de Genova, unchiul Regelui Italiei, Victor Emanuel al IV-lea. Din misiunea franceză făceau parte mareșalul Ferdinand Foch și generalii Maxime Weigand și Victor Petin. Generalul Henri M. Berthelot se număra printre invitații speciali. Alte state precum Polonia, Austria, Elveția, Finlanda, Portugalia, Bulgăria, S.U.A. sau Japonia au fost reprezentate de miniștri plenipotențiari. Din partea Sfântului Scaun a fost prezent ca delegat nunțiul apostolic condus de cardinalul Francesco Marmaggi. Cât timp s-au aflat la Sinaia, în onoarea misiunilor străine au fost pregătite recepții la Castelele Peleș și Pelișor. De asemenea, s-au organizat excursii în împrejurimi, la Sinaia și la Bran.
Citește și: 13-16 octombrie 2022: Centenarul Încoronării, la Alba Iulia. Foc de artificii de zi, paradă cu torțe, concerte și primirea Familiei Regale. PROGRAM
Dar să revenim la Alba Iulia. Trenul a sosit în gară în timp ce fanfara militară intona Imnul Regal. Primarul orașului le-a oferit Majestăților Lor Maria și Ferdinand pâine și sare, apoi aceștia, instalați într-o caleașcă închisă trasă de 4 cai, s-au îndreptat spre Cetatea Alba Iuliei, la catedrala ridicată special pentru acest eveniment. Cortegiul regal a ajuns în fața Catedralei Încoronării la ora 10.00. Mitropolitul Primat și ceilalți înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române i-au întâmpinat pe suverani în pridvor, conducându-i apoi înăuntru, în apropierea altarului. Suveranii au ocupat în catedrală cele două tronuri împărătești, așezate unul în fața celuilalt. În biserică, 4 mitropoliți din toate provinciile României Mari au oficiat Doxologia Încoronării, respectiv sfințirea coroanelor și a celorlalte însemne regale. Slujba a fost oficiată de mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, care a citit și Evanghelia, iar mitropolitul primat al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a rostit rugăciunea de încoronare a regelui, precum și binecuvântarea: „Doamne Dumnezeul nostru, cu glorie și cu cinste încoronează-i pe dânșii”. În final, Miron Cristea a proclamat, potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe: „Vrednic este!”. Acel „Vrednic este!” din biserică a fost, potrivit episcopului ortodox al Oradei, Roman Ciorogariu, „răsunetul țării întregi adunată în Biserica Încoronării”. Regina Maria a notat: „Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deși nu este mare, este impozant și frescele sunt bune”.
După Doxologie, au fost sfințite hlamidele regale și coroana Reginei Maria, pentru că cea a Regelui Ferdinand fusese sfințită la 10 mai 1881. Obiectele consacrate au trebuit preluate de la înalții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române de către reprezentanții statului și ai armatei. Coroana suveranului a fost încredințată președintelui Senatului, iar coroana reginei a primit-o Mihai Orleanu, președintele Adunării Deputaților. În același timp, hlamida lui Ferdinand a fost preluată de generalul Alexandru Lupescu, inspector general de armată, ajutat de comandantul Regimentului 1 Vânători. Hlamida Reginei Maria i s-a încredințat unui alt inspector general al armatei, generalul Ioan Popovici, asistat de comandantul Regimentului 4 Roșiori „Regina Maria”. Regele și regina, însoțiți de mitropoliți, de președinții celor două camere, care purtau coroanele și de ofițerii cu hlamidele, au urcat pe estrada acoperită cu un baldachin aflată în fața clopotniței catedralei.
Coroana Regelui Ferdinand era cea cu care se încoronase Regele Carol I în 1881, făurită din oțelul unui tun turcesc capturat în timpul Războiului pentru Independență de arsenalul armatei, dar căreia i s-au adăugat acum 3 pietre prețioase, reprezentând cele 3 provincii românești care s-au unit cu „Țara-Mamă” – Basarabia, Bucovina și Transilvania. Coroana Reginei Maria, din aur masiv, material ce fusese donat de un proprietar de mină de aur din Munții Apuseni (Pocol se pare că era numele lui), a fost făurită la Casa de Bijuterii „Falize” din Paris și se asemăna cu cele ale împărăteselor bizantine, era realizată chiar la sugestia ei, după desenele pictorului Costin Petrescu, și cântărea 1,8 kilograme. Coroana din aur masiv era mult mai somptuoasă decât cea a regelui, pentru că avea un număr mai mare de elemente decorative, florale și geometrice, cu pandantive laterale ample și era armată cu turcoaze, opale, rubine și ametiste. În aceeași tradiție se încadrau și hlamidele purtate de suverani, din brocart brodat cu fir de aur, cu revere din blană de hermină, ornate cu paftale și lanțuri de aur. Hlamida regelui a fost lucrată într-un cunoscut atelier de broderie parizian, iar cea a reginei a fost realizată manual, sub îndrumarea profesoarei Elena Niculescu Frunzeanu, directoarea Școlii de Sericicultură și Țesătorie din București.
Regele Ferdinand a avut la încoronare, ca semn al puterii sale, un buzdugan din aur, continuând astfel tradiția voievodală după 1918. Sceptrul, cu trimitere mai degrabă spre tradiția monarhiilor occidentale, nu a fost folosit în Țările Române. Realizat printr-o subscripție publică inițiată de marele proprietar ialomițean Marin Ionescu, buzduganul a fost oferit în dar Regelui Ferdinand la 10 mai 1920, fiind lucrat de Casa de Bijuterii „Rene Boivin” din Paris.
A urmat actul public al încoronării. La ora 11.00, când în întreaga țară băteau clopotele bisericilor, iar la Alba Iulia răsunau cele 101 lovituri de tun, Ferdinand a luat coroana de la Mihai Pherekyde, președintele Senatului, și, după obiceiul napoleonian inaugurat de Regele Carol I, și-a așezat-o singur pe cap. Apoi, regina a îngenuncheat, regele a luat coroana de la președintele Adunării Deputaților și a încoronat-o, sărutând-o apoi pe amândoi obrajii. „Eu am îngenuncheat în fața lui Nando, care a pus greaua coroană pe capul meu, în vreme ce toate clopotele au sunat și acele salve de salut regal au fost trase”, așa descrie Regina Maria momentul încoronării sale.
A urmat „Proclamația Majestății Sale Regele către popor”, în care regele afirma: „Îndrumat cu cuvântul întregului popor și ajutat de sfatul acelora care cu credință s-au închinat țării și tronului, am purtat războiul întregirii neamului și biruind restriștile am văzut înfățișată unitatea națională de atâta vreme așteptată (…) spre a chema binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestor mărețe fapte din care a ieșit România Mare, spre a le da consfințire în fața scumpului nostru popor, ne-am adunat cu toții la Alba Iulia, străveche cetate a Daciei Romane și a gloriei lui Mihai Viteazul și aici, azi, 15 octombrie 1922, ne-am încoronat eu și scumpa mea soție Maria, părtașa suferințelor și bucuriilor mele și ale țării”.
Invitații oficiali români și străini au asistat la ceremonie în două tribune care flancau baldachinul oficial, apoi i-au însoțit pe monarhi în reședința regală din incinta catedralei, adresându-le felicitări. Regina Maria povestește: „Am urcat încet scara și apoi ne-am dus în centrul pridvorului cu colonade deschise și de acolo ne-am înclinat în fața oamenilor de jos care ne-au aclamat cu ovații extraordinare. Apoi, începând cu familia, au trecut cu toții să ne felicite și să ne sărute mâinile”.
Participanții au asistat la o impresionantă paradă militară, apoi pentru înalții oaspeți a fost organizat un banchet în Sala Unirii, la care au participat circa 300 de persoane. Serviciul a fost asigurat de Casa Capșa din București. Regele îl avea la dreapta sa pe mitropolitul primat, pe ducele de York, pe infantele Spaniei și pe primul-ministru Ion I.C. Brătianu. În stânga reginei stăteau ducele de Genova, Regina Mărioara a Regatului Sârbo-Croato-Sloven, infanta Beatrice, principesa moștenitoare Elenă, mareșalul Foch și generalul Berthelot. O altă recepție s-a organizat la Teatrul I.L. Caragiale, iar aici au fost invitați aproximativ 700 de parlamentari, ziariști, corespondenți de presă români și străini, generali și ofițeri superiori. Pentru oamenii obișnuiți care veniseră din țară ca să asiste la ceremonie s-au pregătit peste 30.000 de porții de friptură la proțap.
Familia regală a părăsit Alba Iulia în seara zilei de 15 octombrie 1922, la ora 18:00, tot cu trenul, îndreptându-se spre București. A doua zi, luni, 16 octombrie, trenul regal a intrat la ora 10.00, în Gara Mogoșoaia, iar aici suveranii au fost întâmpinați de oficialitățile române și invitații străini. După trecerea în revistă a companiei de onoare, s-a format cortegiul regal care s-a îndreptat spre Arcul de Triumf. În fața monumentului, primarul Matei Gheorghe Corbescu le-a oferit pâine și sare suveranilor. Regele Ferdinand a mulțumit populației Bucureștiului cu următoarele cuvinte: „Sunt 4 ani de când aproape în același loc am fost salutat venind din surghiun cu armata glorioasă, în zidurile capitalei mele. Astăzi intru pe această poartă ca rege încoronat al tuturor românilor. Arcul acesta va reprezenta pentru generațiile viitoare gloria României, timpurile grele, de suferință, va vorbi tuturor despre eroismul armatei noastre”. În momentul trecerii cortegiului regal pe sub Arcul de Triumf au fost trase 101 lovituri de tun, rachete luminoase în culorile naționale, iar numeroase avioane zburau pe deasupra edificiului. La orele 12:30, cortegiul regal a ajuns la mitropolie, unde Elie Miron Cristea a rostit, împreună cu membrii Sfântului Sinod, o rugăciune. Răspunsurile le-a dat Corul Berezovski al Arhiepiscopiei Basarabiei care a încheiat slujbă cu Imnul de slavă al încoronării. (C.E.)
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Opinii - Comentarii
14 decembrie: 69 de ani de la aderarea României la Organizaţia Naţiunilor Unite În urmă cu 66 de ani, la 14 decembrie 1955, România devenea, alături de alte 15 state, membru cu drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor Unite (O.N.U.). Contextul geopolitic postbelic şi constituirea O.N.U. vor marca reaşezarea relaţiilor internaţionale într-o nouă configuraţie, ducând la […]
Secțiune Articole Similare
-
Opinii - Comentariiacum o zi
MESAJE de CRACIUN 2024. URARI şi FELICITARI de Sărbători pe care le puteţi trimite celor dragi
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
12 decembrie: Sfântul Spiridon, cel ce pleacă din raclă pentru a ajuta credincioșii care îl cheamă prin rugăciune
-
Opinii - Comentariiacum o zi
13 decembrie: Ziua Tipografilor
-
Ştirea zileiacum o zi
Marele artist Ioan Bocșa împlinește 77 de ani: S-a născut în vremea colindelor pe care astăzi le cântă. La mulți ani, maestre!
-
Opinii - Comentariiacum 4 zile
10 decembrie: Ziua internațională a drepturilor omului
-
Opinii - Comentariiacum 5 ore
14 decembrie: 69 de ani de la aderarea României la Organizaţia Naţiunilor Unite