Alunele de pădure îmbunătăţesc performanţa intelectuală
Alunele de pădure îmbunătăţesc performanţa intelectuală
În nemărginita ei bunătate pentru toate făpturile vii, mama natură are grijă şi de bietele vieţuitoare ale pădurii, pe care iarna le ameninţă cu foamete şi îngheţ.
Exact acum, când oamenii strâng ultima recoltă din grădini şi livezi, pregătindu-se să o depoziteze în hambare, arborii din păduri îşi scutură singuri roadele, spre bucuria sălbăticiunilor. Alunele se găsesc din abundenţă în lunile octombrie şi noiembrie, prin lizierele şi luminişurile atinse de aripa toamnei. Şi, cum în marea farmacie a naturii darurile de hrană sunt şi daruri de sănătate, fructele pădurii reprezintă, şi ele, leacuri adesea miraculoase, pe care toamna ni le aduce în dar.
Cartea de vizită
Alunul de pădure (Corylus avellana) este foarte răspândit în zonele de deal, colinare şi montane, fiind o specie pretenţioasă la lumină. Creşte la marginea pădurilor, în luminişuri. Arbust de până la 5 m înălţime, cu tulpini drepte, ramificate de la bază, alunul are o coroană cu deschidere largă, care cuprinde lumina ca un potir. În zilele senine, ramurile şi frunzele lui sunt poleite cu soare şi strălucesc, decorând feeric pădurea. Toamna târziu, după căderea frunzelor, pe ramurile alunului apar mâţişori gingaşi şi cafenii, care puşi acasă în glastre, răspândesc aromă sălbatică, de pădure. Fructul alunului, aluna, este acoperit de o coajă subţire, dar tare, care la maturitate are culoarea brun-roşietică. Din tulpinile tufei de alun se obţin araci de foarte bună calitate, rezistenţi la putrezire, care se folosesc în grădină.
Compoziţia chimică
La fel ca şi miezul de nucă, aluna este bogată în proteine, acizi graşi esenţiali (acidul linolenic = omega 3 şi acidul linoleic = omega 6) şi cantităţi mici de glucide, care o transformă într-un aliment pentru dieta diferitelor afecţiuni. De asemenea, în alune se găsesc vitamine hidrosolubile (vitaminele din complexul B, vitamina C, vitamina P), vitamine liposolubile (vitaminele A, E şi F), numeroase săruri minerale (macro, oligo sau microelemente). Frunzele şi scoarţa conţin tanin, acid cafeic, acid clorogenic, flavonoide, diferiţi polifenoli.
Recoltare şi uscare
De la alunul de pădure se folosesc fructele (Fructus coryli), frunzele (Folium coryli) şi scoarţa (Cortex coryli). Recoltarea se face toamna, când alunele ajung la maturitate deplină. Se pun la uscat câteva zile şi se decojesc doar înainte de folosire. Păstrate decojite, încep să râncezească, pentru că au un conţinut mare în ulei. Se folosesc ca atare sau uşor coapte. Pentru a păstra nealterate principiile active, temperatura de coacere nu trebuie să depăşească 150 de grade.
Scoarţa se recoltează primăvara, odată cu începutul ciclului vegetativ, când se activează circulaţia sevei. În această perioadă, ea se desprinde uşor de pe ramurile şi tulpinile de 2-3 ani. Se taie sub formă de fâşii lungi de 5-10 cm şi se pun la uscat, fragmentându-se groscior, înainte de utilizare.
Frunzele au perioada optimă de recoltare în lunile iunie-iulie, când sunt încă tinere. Uscarea se face pe cale naturală, la umbră, în strat subţire, în poduri, verande, balcoane sau şoproane bine aerisite.
Preparate farmaceutice din alun
*Infuzia. 1 lingură de frunze de alun uscate şi mărunţite groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.
*Decoctul. 1 lingură de scoarţă de alun uscată şi mărunţită groscior se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează lichidul fierbinte prin tifon sau vată medicinală, care se va umecta cu puţină apă. Se îndulceşte, ca şi infuzia, cu miere.
*Tinctura. 2 linguri de frunze sau scoarţă de alun, uscate şi mărunţite groscior, se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
*Vinul terapeutic. Peste 50 g (4 linguri) frunze sau scoarţă uscată şi mărunţită groscior se toarnă 1 litru de vin roşu, adus la fierbere. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După expirarea perioadei de macerare, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, şi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în alcool a tincturii şi a vinului, nu se recomandă administrarea lor conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.
*Ulei terapeutic. Uleiul virgin de alune se obţine mai greu în gospodărie, deoarece este nevoie de o presă de mână pentru obţinerea lui. Putem, în schimb, să preparăm un ulei terapeutic folosind metoda prezentată mai jos. Obţinem în acest mod un preparat de bună calitate, bogat în acid linolenic. 4 linguri de alune de pădure (în lipsă, se pot folosi şi alunele de pământ nesărate) măcinate groscior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute, pe baie de aburi, pus în flacoane de sticlă. Se lasă apoi timp de 2 zile, după care se filtrează. Uleiul rezultat este un excelent emolient pentru piele, pe care o protejează de efectul nociv al detergenţilor, solvenţilor organici, poluanţilor din aer, reziduurilor chimice şi contactului cu alergeni de diferite origini.
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Sănătatea și natură
Micul dejun pe timpul toamnei: Ce trebuie să mâncăm de dimineață pentru a oferi organismului energia necesară
Micul dejun pe timpul toamnei: Ce trebuie să mâncăm de dimineață pentru a oferi organismului energia necesară Nutriţionista Rusakova spune că toamna este cel mai indicat să mâncăm salate şi omletă la micul dejun. Un mic dejun ideal de toamnă ar trebui să includă fibre şi proteine vegetale, a declarat Daria Rusakova, nutriţionist şi candidat […]
Secțiune Articole Similare
-
Opinii - Comentarii16 ore ago
21 noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Ovidenia, prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului
-
Opinii - Comentarii5 ore ago
21 noiembrie, Ziua Mondială a Salutului. Cel mai popular cuvânt de salut este „Hello”
-
Opinii - Comentarii7 ore ago
21 Noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Tradiţii şi superstiţii de Sărbătoarea Luminii
-
Opinii - Comentarii2 zile ago
19 noiembrie: Ziua internațională a BĂRBATULUI. Tradiții în lume specifice sărbătorii
-
Ştirea zilei3 zile ago
PROGRAMUL zilei de 1 decembrie 2024, Ziua Națională, la Alba Iulia: Paradă militară, concert Andra și focuri de artificii
-
Opinii - Comentarii4 zile ago
17 noiembrie: Ziua Internațională a Studenților. Cum a apărut această sărbătoare și când a fost fost celebrată pentru prima dată