Săptămână Albă: 24 februarie – 1 martie. Simbolism, tradiții, obiceuri și superstiții

Pentru creştinii ortodocşi, 24 februarie 2020 reprezintă intrarea în Săptămâna Albă sau a brânzei. Este săptămâna care precede Postul Sfintelor Paşti, cunoscut şi ca Postul Mare, fiind cel mai aspru şi cel mai lung dintre cele patru mari posturi de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă. Postul Sfintelor Paşti durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor.

Postul Paștilor este precedat de Săptămâna Albă sau a Brânzei, perioada în care nu se mai mănâncă alimente din carne, ci doar brânză, lapte și ouă. Miercuri si vineri, în Săptămâna Albă, se mănâncă și pește.

Săptămâna Albă sau a Brânzei începe luni, după Lăsatul secului de carne. Ortodocșii nu mai mănâncă alimente cu carne, în schimb toata săptămâna pot fi consumate produse precum lapte, brânză și ouă. În plus, în zilele de miercuri si vineri se poate mânca și pește, fiind zile cu dezlegare la pește .

Din Duminica în care se lasă sec de carne nu se mai fac nunți. De altfel, nunți nu se fac tot postul și nici în Săptămâna luminată, săptămâna Paștelui.

În Săptămâna Albă, miercuri, se rostește pentru prima dată în perioada Triodului, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – “Doamne și Stăpânul vieții mele”, rugăciune care va fi rostită tot postul până în miercurea din Săptămâna Mare.

Citește și:  Calendar creștin: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2022, 2023, 2024, 2025

În zilele de miercuri si vineri din Săptămâna Albă nu se săvârșește Sfânta Liturghie, fiind zile aliturgice.

Potrivit tradiției, în noaptea sâmbetei plăcintelor, spre duminica Lăsatului Sec de brânză, se fac focuri pe dealuri, prin curți și gradini curățându-se și arzându-se uscăturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece și duminica de Lăsatul Secului de brânză.

În duminica Lăsatului sec de brânză se fac mese care se încheie tradițional cu un ou fiert, obicei de la care au pornit și zicătorile: “Cu un ou se astupă gura acum, cu alt ou se destupă gura la Paști” sau “Oușor, oușor, să-mi pară Postul ușor!”.

La mesele îmbelșugate din duminica Lăsatului sec de brânză nu poate lipsi “bulzul”, făcut dintr-un boț de mămăligă, în mijlocul căruia se pune brânză grasă de oaie și apoi este copt pe jăratec.

Un alt obicei este “bătutul halviței”: halvița se atârnă de o sfoară în tavan, iar copiii încearcă să o apuce cu gura.

Superstițiile spun că pe sfoara rămasă de la “bătutul halviței” se fac din loc în loc atâtea noduri câți membri are familia, apoi i se dă foc.

Superstiția spune că ultimul nod înaintea căruia se stinge sfoara desemnează pe cel mai norocos membru al familiei în acel an.

Pentru a avea spor la bucate și în gospodărie, dar și pentru “hrănirea” morților, se pune pe pervaz, într-o farfurie, o felie de pâine, un pahar cu vin, sare și plăcinta cu branza care se lasa acolo până-n seara duminicii respective.

O altă superstiție din Săptămâna Albă este ca gospodinele să așeze oalele și cratițele numai cu gura în jos, pentru a fi ferite de pagubă.

Noaptea, flăcăii ies pe dealuri cu torțe si șomoioage aprinse pentru ca “să alunge frigul și iarna”.  În Duminica lăsatului sec de brânză oamenii își cer iertare unii altora pentru a intra împăcați în Postul Paștilor.

Abţinerea de la petreceri  

În post se recomandă abţinerea de la petreceri şi de la orice alte activităţi care ar distrage atenţia de la viaţa spirituală, prin urmare Săptămâna Albă este ultima în care creştinii ortodocşi se pot bucura de activităţi sociale care nu vor mai fi potrivite în timpul Postului, perioadă dedicată rugăciunii.

Este o intrare treptată în Postul Mare, după ospeţele din „Câşlegii de Iarnă”, respectiv din perioada dintre Crăciun şi Lăsatul secului, când se fac petreceri, nunţi etc. Ion Ghinoiu aminteşte, în cartea „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ed. Elion, 2002), citându-l pe Marian Sim. („Sărbătorile la romăni. Studiu etnografic”, 1898), că în această săptămână „numai nebunii pornesc a se însura, numai proştii şi urâţii satelor abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toţi cei cuminţi, câţi au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor, s-au însurat deja cu mult mai înainte”. Este ultima săptămână dinaintea unei lungi perioade de privaţiuni asumate şi, prin urmare, este un răstimp de agitaţie, veselie, care culminează cu petrecerea dată cu o zi înainte de intrarea în post.

Duminica acestei săptămâni mai este cunoscută şi ca „Duminica Iertării”. Este ziua în care creştinii îşi cer iertare de la semenii lor, exprimând astfel dorinţa de a dobândi iertarea Domnului, o temă importantă a Postului Mare. Astfel, zilei următoare, prima din Postul cel Mare, i se mai spune şi Lunea Curată, pentru că toţi credincioşii sunt pregătiţi să intre în post cu inima curată. Prin toate aceste rânduieli, Biserica îi poartă încet pe credincioşi către unirea cu Dumnezeu.

Sursa: calendarulortodox.ro, adevărul.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI