30 ianuarie – Ziua Croissantului. Istoria neştiută a deliciosului produs de patiserie

30 ianuarie – Ziua Croissantului. Istoria neştiută a deliciosului produs de patiserie

Croissantul, unul dintre cele mai cunoscute produse de patiserie din lume, are o istorie extrem de controversată. În mod obișnuit, toată lumea atribuie acest produs tradiției patiseriei franceze, o „minunăție” gastronomică, însoțind cafeaua sau ceaiul, umplut cu branză, cu dulceață, ciocolată sau cremă de vanilie, consumându-se frecvent la micul dejun, alături de fructe proaspete.

Primele legende în legătură cu acest produs datează de pe vremea când turcii, în 1683, asediază Viena. Se spune că un patiser, care lucra până târziu, într-una dintre nopți, îi aude pe turcii care încercau să sape un tunel pe sub zidurile cetății atât de bine apărate, și a alertat straja orașului, care, în acest fel, s-a putut apăra. Străjerii reușesc să prăbușească tunelul peste turci, eliminând pericolul și salvând orașul.

Patiserul, care a asistat la întreaga scenă, are geniala idee de a coace, dintr-un foietaj, o prăjitură în forma simbolului turcilor asediatori – Semiluna, pentru ca, în momentul în care concetățenii lui vor mușca din aceasta, să aibă senzația că mușcă din dușmani. Aceeași legendă circulă și câțiva ani mai târziu, înlocuindu-se, însă, Viena cu Budapesta, ca țară de origine a croissantului.

O altă legendă extrem de cunoscută o are în prim plan pe Maria Antoaneta, principesa de origine austriacă, măritată cu regele Franței, Ludovic al XVI-lea. Aceasta este cea care, potrivit tradiției, introduce acest produs de patiserie în Franța, insistând ca bucătarii regali să îi pregătească, după descrierile ei, croissantul care îi aducea aminte de ținuturile natale și de copilărie, Maria Antoaneta având, la vremea respectivă, doar 15 ani.

Potrivit maeștrilor-patiseri, există cel puțin 50 de parametri care trebuie respectați pentru a obține un croissant adevărat: calitatea făinii, a untului, timpul de creștere a aluatului, fasonarea preparatului, temperatura cuptorului, durata coacerii etc.

Istoria neștiută a croissantului

Deşi este consacrat bucătăriei franceze, bloggerii culinari afirmă că celebrul croissant are de fapt origini est-europene, mai exact din Austria. Astăzi, produsul este comandat alături de cafea într-o mulţime de localuri.

Croissantul a început să devină un preparat de bază din micul dejun al multora, în special al celor mult prea somnoroşi sau grăbiţi, care nu iau micul dejun acasă ci îl includ în programul de întâlniri la o cafea. Un croissant lângă o cafea şi eventual un fresh de portocale este pentru multă lume un mic-dejun consistent cu care să îşi înceapă ziua.

Puţini sunt cei care ştiu însă mai multe detalii despre delicioasele croissante, cu unt, ciocolată sau dulceaţă. Împătimiţii bucătăriei, cum este bloggeriţa Gina Bradea, au mers mai departe de a pregăti delicioasele croissante şi i-au studiat istoria, scoţând la iveală lucruri puţin cunoscute, unul dintre acestea fiind faptul că croissantele, deşi recunoscute ca şi produse de patiserie franţuzeşti, par să aibă alte rădăcini.

Împătimiţii bucătăriei, cum este bloggeriţa Gina Bradea, au mers mai departe de a pregăti delicioasele croissante şi i-au studiat istoria, scoţând la iveală lucruri puţin cunoscute, unul dintre acestea fiind faptul că croissantele, deşi recunoscute ca şi produse de patiserie franţuzeşti, par să aibă alte rădăcini.

„Croissantul, deşi mulţi cred că este o reţetă clasică franţuzească, face parte dintre acele numite „viennoise” (produse vieneze). Strămoşul croissantului este, probabil, kipferl, un corn cu o formă asemănătoare croissantului, care se face în Europa de Est. Acest corn este tradiţional în Austria, mai ales în preajma sărbătorilor pascale, dar se face din aluat dospit gen pâine, nu din aluat de foietaj”, menţionează Gina Bradea pe site-ul ei, Poftă bună.

În Franţa, croissantul, într-o formă adaptată după cornul austriac, a ajuns între 1837-1839, cunoscând mai multe încercări de pregătire până la cea consacrată în prezent. La 10 ani de la apariţie, croissantul făcea parte din viaţa cotidiană a fiecărui francez.

„Istoria gastronomiei şi bucătăriei franţuzeşti spune extrem de clar că reţeta actuală de croissant a devenit celebră abia în secolul XX, după 1950, devenind un element tradiţional al micului dejun, alături de dulceaţa de portocale, nelipsitul unt şi, desigur, ceşcuţa de cafea. În Italia, acum, majoritatea italienilor au la micul dejun un croissant sau un alt produs de patiserie, asemănător, şi o cafea.

Multe legende circulă pe seama inventării reţetei de croissant. Se spune că celebra regină Maria Antoneta, de origine austriacă, este cea care a adus croissantul în Franţa şi l-a făcut popular în anul 1770”, mai afirmă blogerul gastronomic Gina Bradea.

Sursa: adevarul.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI