22 noiembrie 1963: Asasinarea președintelui american John Fitzgerald Kennedy

22 noiembrie: Asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy, unul dintre cei mai iubiţi preşedinţi americani 

Primul preşedinte catolic la Casa Albă şi unul dintre cei mai iubiţi preşedinţi americani s-a născut în 29 mai 1917 în Boston într-o familie de  descendenţi ai unor imigranţi irlandezi săraci. La 44 de ani a devenit cel mai tânăr preşedinte american şi al 35-lea în succesiune. A fost al doilea preşedinte american asasinat .

În 1963, după ce a împlinit 46 de ani a fost împuşcat la Dallas. A beneficiat de o educaţie aleasă deşi făcea parte dintr-o familie foarte numeroasă cu 9 copii.  A fost absolvent al Universităţii de prestigiu Harvard pe care a absolvit-o în 1940. Jack s-a oferit și  ca voluntar la marină și la infanterie, dar nu a fost acceptat din cauza unor probleme de sănătate (bolile cronice și problemele cu coloana vertebrală) .

Nu a renunțat și cu ajutorul tatălui său, care i-a falsificat fișa medicală, și fără să treacă examenul medical, a fost acceptat la Centrul de Informații navale din Washington, care urmărea mișcările flotelor inamice. A fost ales să fie comandant adjunct al torpilorului PT109, care avea ca destinație să intercepteze vasele japoneze transportatoare de trupe și provizii în zonele deținute de japonezi.

La 1 august 1943, torpilorul care patrula în zona Insulelor Solomon a fost lovit de distrugătorul japonez Amagiri. Toți membrii echipajului au fost aruncați în mare, dar Jack s-a ridicat la suprafață, și-a adunat echipajul pe o scândură ruptă și a înotat până i-a scos pe uscat pe cea mai apropiată insulă. Au fost salvați 10 din cei 12 membrii ai echipajului. Fapta eroică a lui Jack a ajuns pe prima pagină în New York Times.

După război, s-a angajat în politică. Sfătuit de tatăl său în toate discursurile sale va aminti fapta eroică din timpul războiului precum şi sacrificiul fratelui său mort în război. La 32 de ani este ales în Congres din partea Partidului Democrat. În 1950 câştigă al doilea mandat şi porneşte un turneu mondial în care are întâlniri cu mari personalităţi ca Iosip Broz Tito, David Ben Gurion, Jawaharlal Nehru.

În 1952 vizează intrarea în Senat şi susţinut de fratele său Robert care i-a făcut campania câştigă. În 1953 s-a căsătorit cu Jaqueline. În ianuarie 1960, Kennedy și-a anunțat candidatura la președinția SUA. Atenția sa s-a îndreptat către mass-media, făcând apel direct către poporul american. Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare împotriva adversarului său, Hubert Humphrey, în turul preliminar, și victoria împotriva lui Lyndon B. Johnson pentru investitura Partidului Democrat. La 14 iulie 1960, la congresul Partidului Democrat de la Los Angeles, Kennedy a fost investit candidat cu aproape dublul voturilor adversarului său. S-a bazat pe tehnicile moderne cum ar fi sondajele, promovarea cu mass-media și relații cu publicul.

Lupta electorala dintre el și republicanul Richard Nixon a fost prima luptă electorală televizată, consacrând astfel un nou tip de luptă electorală. Tânărul Kennedy, care era mai puțin experimentat, l-a dominat categoric pe fostul vicepreședinte din timpul mandatului președintelui Ike. Deși ascultătorii de la radio erau convinși că Nixon va câștiga, telespectatorii au rămas cu impresia că Kennedy va câștiga, asta pentru că Nixon le-a apărut întunecat și infernal în contrast cu zâmbitorul și sincerul Kennedy.

Pe 8 noiembrie 1960, Kennedy a fost ales al 35-lea președinte al SUA, ca primul președinte catolic de origine irlandeză, cu cea mai mică diferență de voturi din istorie: 34.220.984 pentru Kennedy contra 34.108.157 pentru Nixon. La 20 ianuarie 1961, o mulțime de oameni au participat la inaugurarea sa, pentru a urmări depunerea jurământului în fața Capitoliului, care deși a durat 15 minute, a rămas ca cele mai dinamice discursuri din istorie, rostite de Kennedy cu intensitate și dinamism.

Kennedy insista să își aleagă colaboratori pentru Casa Albă dintr-un cerc de oameni tineri, liberali, educați și activi, grupul de colaboratori fiind numit Echipa Cambridge, compus din absolvenții Universității Harvard sau cea din Massachusets. Politica noilor frontiere a lui Kennedy promitea reforme în educație, sănătatea publică, programul spațial (care a înregistrat progrese rapide), abordările problemelor constante: șomajul, locuințele și rasismul. Kennedy avea să desfășoare tranziția de la economia de război la cea de pace.

După preluarea președinției, Kennedy a aflat de planul de invadare a Cubei, moștenire de la fosta administrație Eisenhower. Având ca scop răsturnarea regimului socialist a lui Fidel Castro printr-o revoluție populară, CIA instruia și înarma refugiați cubanezi pentru debarcarea acestora în Golful Porcilor din Cuba. Spre deosebire de predecesorul său care aștepta ocazia care să-i justifice intervenția militară, Kennedy s-a opus inițial, dar într-un sfârșit a cedat însă presiunilor CIA, cu condiția ca la operațiune să nu participe trupe americane.

La 17 aprilie1961, refugiații cubanezi au întreprins debarcarea programată în Sud-Vestul Cubei, în Golful Porcilor, dau au fost învinşi în totalitate după 3 zile. Castro a ridiculizat SUA, declarând Cuba republică socialistă și pe sine marxist-leninist și încheind alianță cu Uniunea Sovietică. Operațiunea din Golful Porcilor a fost una din greșelile grave ale lui Kennedy, nerespectându-și promisiunea din discursul inaugural.

Anii 1961-1962 au fost ani decisivi în războiul rece. Construirea Zidului Berlinului avea să împartă Berlinul în două, iar criza rachetelor din Cuba a apropiat lumea de un posibil război nuclear. Criza de 38 de zile ameninţa să declanşeze al treilea război mondial, dar a fost dezamorsată de Kennedy. Sovieticii vor retrage rachetele din Cuba, iar SUA se abţinea de la orice invadare a Cubei. Criza rachetelor cubaneze a constituit cel mai periculos punct al Războiului Rece, unde lumea a fost cel mai aproape de un război nuclear total. Prin urmare, s-a instaurat o linie telefonică directă (așa numita „linie roșie”) între Kremlin și Casa Albă pentru a evita un război nedorit. În anii de criză de după Criza Rachetelor din Cuba, SUA și URSS au ajuns la un acord bilateral- Acordul „telefonului roșu” care avea ca scop urmărirea relațiilor între cele două superputeri și soluționarea neînțelegerilor care ar fi dus la un război nuclear.

O altă problema cu care se va confrunta administraţia lui Kennedy a fost cea a Vietnamului. SUA susţinea cu trupe crearea unui guvern puternic care să contracareze influenţa comunistă. În 1962 Kennedy făcea un pas spre înlăturarea segregării şi discriminării populaţiei de culoare din SUA prin Ordinul Executiv 11063, care interzicea discriminarea rasială în instituțiile sociale ale țării.

La 22 noiembrie 1963 preşedintele Kennedy, aflat într-o vizită în oraşul Dallas, a fost ţinta unui atac armat soldat cu asasinarea preşedintelui. Împrejurările morţii acestuia sunt învăluite încă în mister, dar anul acesta CIA a anunţat că va face publică ancheta. Mai multe investigații oficiale (cea mai cunoscută dintre aceste comisii de investigare a asasinatului fiind Comisia Warren) au prezentat de-a lungul timpului varianta avându-l pe Lee Harvey Oswald ca unic asasin. Acesta a fost prins la scurt timp după atentat şi la două zile după arestare a fost împuşcat. Din momentul morţii lui, toate televiziunile importante din SUA şi-au întrerupt programul obişnuit si au transmis numai ştiri timp de 70 de ore, fiind cea mai lungă transmisiune de acest fel până la atacurile din 11 septembrie 2001.

Asasinarea lui John F.Kennedy pe 22 noiembrie 1963 a generat mai multe teorii ale conspiraţiei decât oricare crimă din istorie, deoarece a fost un eveniment șocant şi foarte dramatic privind o personalitate cunoscută. Președintele a fost împuşcat mortal sub privirile publicului în timp ce se deplasa în coloana oficială, într-o maşină decapotabila, alături de soția sa. Teoriile ale conspirației asociate acestui eveniment au devenit cunoscute: teoria trăgătorului izolat sau‘’teoria glonţului magic’’, deoarece era puţin probabil ca un singur glonţ să treacă prin doi oameni. Ambele teorii au devenit plauzibile, nu doar pentru experţi, ci şi pentru publicul american supus la sondaje.

Una dintre cele mai convingătoare teorii ale asasinării lui Kennedy este legată de rolul politic. In aceea perioada, Războiul Rece menţinea un armistiţiu fragil între SUA şi URSS, fiind un rol important în păstrarea status quo-ului şi în prevenirea războiului nuclear. In unele cercuri, Kennedy era considerat o persoană nesigură, tânăr, idealist, pe care nu se putea pune bază pe menţinerea unei poziţii ferme a SUA în faţa agresiunii sovietice. Politica externă a SUA s-a dovedit dezastruoasă -consta în escaladarea implicării anticomuniste a Americii în Vietnam. Kennedy dăduse dovada ca doreşte să se  retragă din conflict prin rechemarea trupelor din Vietnam.

Kennedy nu era un bărbat prea sănătos. Fusese diagnosticat de tânăr cu boala Adisson pentru care lua tratament cu cortizon, medicament ce avea numeroase manifestări adverse. Lua şi injecţii cu amfetamină care avea efect de dopaj. Consilierii şi membrii familiei au fost obligaţi să ţină tăcerea asupra acestei boli. Preşedintele reuşise să supere multă lume: Mafia, împotriva căreia luase măsuri drastice, CIA care nu aprecia politica lui în Cuba, FBI condus de Hoover cu care Kennedy nu se prea înţelegea, URSS-ul, Fidel Castro, soţia Jaqueline, căruia îi fusese infidel de nenumărate ori iar cea mai notorie relaţie a fost cea cu actriţa Marilyn Monroe.

Sunt numeroase teorii, dar adevărul despre moartea preşedintelui este ascuns în zecile de mii de documente care au fost în parte desecretizate în 2017 dar care nu au făcut lumină în acest caz!  Arhivele conţin peste 40.000 de documente la care au avut acces numai 7 arhivari al căror nume este ţinut secret.

Cert este că ,indiferent de teoriile ce vizează moartea preşedintelui, acesta a fot unul dintre cei mai iubiţi americani. Băiatul de aur al Americii cum era supranumit în presa vremii avea să fie una dintre personalităţile marcante ale secolului XX , notorietatea lui  depăşind cu mult  continentul american. Mormântul lui din cimitirul Arlington este loc de pelerinaj pentru mulţi americani. Iar discursul electrizant de 15 minute de la investirea sa este considerat unul dintre cele mai percutante şi mai cunoscute din istorie. Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru ţară a devenit o deviză nu numai pentru americani ci pentru toată lumea civilizată!

Istoria vieţii lui s-a aflat la graniţa dintre legendă şi realitate şi tocmai de aceea fascinează şi acum. Pentru mulţi dintre americani, datorită modului în care a trăit dar şi datorită modului în care a murit, J.F.K. rămâne un EROU!

Prof. Cetean Daniela

Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan”, Alba Iulia.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI