„Marea dezamăgire a FMI după doi de acord cu România este că economia încă nu a revenit pe creştere”

„Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum când ne apropiem de finalul acestui acord. La fel de adevărat este că reformele ar fi putut merge mai repede, însă chiar şi aşa au făcut ajustări foarte importante, s-au implementat politici corecte şi s-a revenit pe calea disciplinei fiscale”, a declarat marţi Jefrey Franks, şeful misiunii FMI în România pentru Ziarul Financiar. Este pentru prima dată când un înalt oficial implicat în acest acord admite un eşec al proiectului de a scoate România din criză.
FMI a avut întreg anul trecut pe agendă problema creşterii economice şi şi-a dorit foarte mult să-şi treacă în palmares readucerea României pe o traiectorie de creştere prin acordul de doi ani încă din 2010. Potrivit unor surse oficiale, în cursul negocierilor de anul trecut, mai ales la runda din vară de dinaintea majorării TVA şi a tăierii salariilor, FMI a pledat pentru variante care să plaseze economia pe creştere, ajungându-se chiar la disensiuni cu BNR, a cărei poziţie a fost şi este că nu trebuie reluată creşterea PIB până când nu avansează reformele şi nu se restructurează economia. Acum BNR a ajuns la o atitudine ambiguă, în care pe de o parte refuză să reducă dobânda semnal, dar în acelaşi timp a presat dobânzile de pe piaţa monetară să coboare mult sub pragul de 6,25% pe an. Cert este că acordul cu FMI, parte principală a uriaşului împrumut de 20 mld. euro luat de România în 2009, nu se poate lăuda cu scoaterea din recesiune. Cu alte cuvinte, se poate pune problema de ce a fost necesar un asemenea acord gigant dacă chiar în condiţiile unei injecţii de 10 miliarde euro în 2009 şi încă 7 miliarde de euro în 2010 economia a avut o cădere totală de 10%. Ca atare, Franks îşi „reportează” speranţele pe care le avea în urmă cu un an. „Sunt foarte optimist în privinţa reluării creşterii în acest an şi cred în prognoza noastră de 1,5%. Exporturile au fost un factor pozitiv şi în 2010 şi vor continua să joace un rol important, dar mă aştept ca şi cererea internă să înceapă să dea semnale pozitive.” Care este totuşi marea realizare a acordului cu FMI pentru care România şi-a asumat o datorie atât de mare? „Nu a avut loc o criză bancară în România datorită acţiunii ferme a băncilor şi a BNR”, afirmă Franks, sugerând că ar fi existat un pericol real în acest sens.
lCâţi bani mai are România de luat de
la FMI, CE şi BM
BNR şi FMI se laudă cu faptul că nu a fost nevoie ca statul să injecteze capital în vreo bancă, deşi în realitate băncile au fost susţinute prin eliberarea de rezerve minime obligatorii, care a compensat reducerea finanţărilor de la băncile-mamă. Practic, banii de la FMI au înlocuit în rezerva valutară a BNR o bună parte din stocul reprezentat de rezervele minime în valută ale băncilor. Tot la capitolul realizări, Franks bifează politicile de reformă care au fost implementate, totuşi după doi ani de poticneli şi tărăgănări din partea autorităţilor reprezentantul fondului nu scapă de marea temere: să nu alunecăm înapoi. „Da, reformele ar fi putut merge mai repede, dar acum este crucial să construim pe baza realizărilor pe care le avem, să le consolidăm şi să ne asigurăm că România nu alunecă înapoi.” El spune că aceasta este şi ţinta noului acord pe care începe să îl negocieze săptămâna viitoare la Bucureşti. „Noul acord nu se va concentra atât pe ceea ce nu s-a făcut cât pe ideea de continuare a politicilor corecte care au început să fie implementate.” Admiţând întârzierea cu care a fost adoptat bugetul pe 2011, Franks remarcă „vocea” pe care începe să o aibă Consiliul Fiscal în penalizarea devierilor de la principiile legii responsabilităţii fiscale. De altfel, şi Guvernul s-a angajat în ultima scrisoare de intenţie să întărească acest organism. Franks spune că este crucială credibilitatea politicii fiscale pentru a fi încurajată creşterea economică.
„Stimulul fiscal nu este disponibil pentru încurajarea creşterii şi atunci trebuie urmată calea credibilităţii politicii fiscale şi dacă această credibilitate fiscală este solidă, lasă loc pentru relaxarea politicii monetare. Şi chiar dacă nu se ajunge la o relaxare formală în politica monetară, credibilitatea fiscală înseamnă reducerea riscului de ţară, ceea ce înseamnă dobânzi mai mici şi implicit încurajarea creditării companiilor.” De cealaltă parte a balanţei rezultatelor acordului cu România, Franks menţionează problema pierderilor mari pe care continuă să le înregistreze companiile de stat. „Nu este vorba doar de cele zece companii monitorizate, întreg sectorul de stat are o serie de probleme asupra cărora va trebui multă atenţie.” Şi Guvernul se arată hotărât să se implice în reluarea creşterii economice.
„Odată ce au fost luate măsuri drastice pe partea de cheltuieli se creează premisele pentru creştere. Este rolul Guvernului să dea un impuls consumului şi investiţiilor şi nu poţi să faci asta decât dacă creezi spaţiu fiscal. Problema cea mai dificilă este cum să optimizezi cheltuielile pentru a putea face investiţii”, afirmă Bogdan Drăgoi, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, responsabil cu Trezoreria. El reafirmă ţinta de creştere a PIB cu 1,5% pentru 2011. „Cred că după ce am luat măsurile corecte în 2010 creşterea care va veni va fi sustenabilă şi avem premisele pentru a creşte la o viteză relativ constantă în anii următori.(Z.F.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI