FOTO/VIDEO: Satul Cheia, un sat izolat din județul Alba, prin ochii psihoterapeutului Cristina Suliman. Aici pot afla turiștii cum se trăia în urmă cu 100 de ani.

 Satul Cheia, un sat izolat din județul Alba, prin ochii psihoterapeutului Cristina Suliman. Aici pot afla turiștii cum se trăia în urmă cu 100 de ani.

Despre Gabriel și Cristina Suliman, cei doi bucureșteni care s-au mutat în satul Cheia pentru a trăi așa cum se făcea acum 100 de ani, se știe deja. ”Amândoi suntem pionieri, și amândoi schimbăm viețile celorlalți prin propriul exemplu”, spune  Cristina.

Cristina venit în Cheia în 2013, din dragoste pentru soț și copii. A venit iarna. ”Prima iarnă a fost perioada cea mai grea, pentru că iarna pe aici nu trec oameni”, își amintește ea. ”Eram numai noi patru. A fost cea mai grea perioadă din viața noastră, dar noi nu ne-am dat seama. Doar o trăiam”.

Cristina Suliman a fost profesor, și  a lucrat cu 37 de copii. Interacționa zilnic cu multă lume. De când a ajuns aici și-a dat seama că relațiile pe care le credea adevărate, nu erau așa. ”Credeam că dacă vorbesc zilnic cu oamenii, dacă puneam pasiune și bucurie, că eu chiar relaționez cu oamenii. Dar aici, am înțeles că nu e așa”. De când e aici a învățat să-și pregătească sufletul pentru fiecare discuție cu oamenii și a înțeles că așa sunt relațiile adevărate, din suflet. ”Oamenii de aici vorbesc ca o cântare, rostesc jumătate de cuvinte. Am ajuns să mă bucur de felul în care cântă”.

A învățat greu cum sunt oamenii aici. A avut nevoie de timp să-i înțeleagă. ”În general oamenii de la munte stau singuri. Cu ei trebuie să ai vorba cumpătată, să nu vorbești repede.

Nu poți intra la ei, până când nu te poftesc. Ei hotărăsc, pentru că ei sunt stăpânii.  Dacă îi lași să te invite, atunci ei vor fi stăpâni, le lași onoarea, cum ar veni.

După aceea, sunt două locuri în care te invită să șezi. Fie afară în grădină, pe butuc, fie în târnaț. Dacă te invită afară, înseamnă că nu sunt pregătiți să stea prea mult de vorbă. Asta înseamnă că trebuie să pleci repede. Dacă te invită în târnaț, înseamnă că e de vorbă, și poți să stai. Dar, îi lași pe ei să înceapă vorba. Ei nu povestec nimic dacă nu au un sentiment. După ce au sentimentul respectiv, le vine și povestirea. Povestirea, aduce o trăire. Trăirea, poate chema o altă povestire, care seamănă în trăire. Oamenii de aici sunt în sentiment și în trăire”.

Ea îți vorbește cu aceeași voce coborâtă și despre simbolurile de pe vasele din lemn sau de pe iile vechi, dar și despre cum face teme cu copiii ei. David are 12 ani, iar Alis 7. Amândoi, de când au crescut, fac curățenie în casă. Și au mai facut dulceață de liliac.

Cum arată o zi din viața ei, acolo, la Cheia? Diferită față de a unei femei de la oraș. ”O zi din viața mea diferă dacă este iarnă sau vară. Pentru că iarna suntem noi cu noi, iar vara sunt mulți oameni și ne pregătim pentru ei. Ne pregătim și noi, și pregătim și casele”. ”Dimineața, fiecare se trezește în ritmul lui. Am învățat de la copii să ieșim afară în picioare goale să simțim pământul, indiferent de anotimp.

După aceea salutăm Soarele. Măturăm și scuturăm covoarele în fiecare dimineață. După ce curățăm și ne curățăm și pe noi, ne așezăm la masă. Pe masă e prezentă întotdeauna lumânarea și spunem Tatăl nostru. Nu avem absolut nimic semipreparat. Pregătesc totul aici. Acum nu înțeleg de ce mă duceam să cumpăr tăiței, când e atât de simplu să îi faci acasă. Și este atât de simplu să faci saltea din paie”.

Aici totul e diferit. Cuvintele au alte înțelesuri. ”Ești altfel de mamă, 24 din 24. Și femeie, la fel. Nu ești nimic altceva. Nu ai altă profesie”.

Copiii fac școală și acasă, dar merg și la internat, la școala din Râmeț, câte o săptămână pe lună, împreună cu Cristina.

De când e aici, are o relație cu Dumnezeu. Și e fericită. Și așteaptă turiștii să îi treacă pragul casei, să le descifreze simbolurile din jurul ei, să le vorbească de la suflet, la suflet. Omul, femeia, mama, psihoterapeutul. Aici, unde peisajul zonei a fost puţin modificat de om, căci regiunea se află la distanţă de centre urbane, și totul este de o frumuseţe sălbatică, naturală.

Gabriel şi Cristina Suliman, împreună cu copiii lor, își trăiesc viața, ca pe o aventură, în satul Cheia, de 5 ani. După ce au refăcut două case vechi de peste 100 de ani, îşi propun să refacă o moară tradiţională.

[nggallery id=5944]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI