FOTO, VIDEO: Biserica din Vința, veche de peste 200 de ani, înecată în mormântul de steril. Apa otrăvită din iazul de la Valea Şesii distruge încă un lăcaş din Apuseni

Soarta bisericii de la Geamăna este urmată de sora ei, biserica din Vința: amândouă înecate în același mormânt de steril din iazul de decantare de la Valea Șesei.

Iazul de decantare a sterilului de la Valea Şesei, din Munţii Apuseni, mai face o „victimă”. După biserica din satul Geamăna acoperită de steril până la acoperişul turlei, un alt lăcaş de cult e pe cale să fie înghiţit de iaz.

Este vorba despre biserica de la Vinţa, veche de peste 200 de ani. Vineri, 13 aprilie 2018, s-a oficiat ultima liturghie în biserica ortodoxă de la Vinţa.

Motivul este foarte simplu. Apa acidă de la capătul barajului de decantare a sterilului a ajuns la peretele exterior al lăcaşului de cult şi, în câteva zile, va ajunge în interiorul bisericii. Localnicii care se luptă de mai mulţi ani pentru salvarea acesteia s-au resemnat şi aşteaptă ca biserica în care s-au rugat mai multe generaţii să fie distrusă de apele otrăvite ale iazului.

Biserica „Sfântul Mihail“ din satul Vinţa a fost construită in piatră pe locul unei foste biserici din lemn şi nu are o dată clară privind edificarea. În documente s-a descoperit doar faptul că a fost renovată în 1819, ceea ce denotă faptul că avea atunci câteva zeci de ani. Pe clopotul din turlă este trecut anul 1775. Satul Vinţa este atestat începând cu anul 1825, la fel ca Geamăna. Prin urmare, biserica în actuala formă are o vechime de cel puţin 200 de ani. În interiorul bisericii se păstrează încă pictura realizată în 1821, în condiţii remarcabile.

În lipsa unei implicări a preotului din sat, care ar prefera construcţia unei biserici noi şi abandonarea acesteia şi a cimitirului, oamenii din Vinţa au transmis petiţii către mai multe autorităţi ale statului în scopul salvării bisericii. Aceştia au solicitat strămutarea bisericii şi a cimitirului pe un teren din apropiere, situat la o înălţime suficient de mare care să permită existenţa construcţiei. ”Vrem să nu asistăm neputincioşi la acoperirea acesteia de ape, ca în cazul Bisericii din Geamăna, pentru care nu se mai poate face nimic. Am facut nenumărate sesizări, dar am primit raspunsuri în batjocură. La biserica din Geamăna, cea acoperită de steril, sunt sutele de morminte ale părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri, îngropaţi a două oară. La Vinţa, situaţia va fi la fel, deoarce cimitirul este în jurul bisericii“, spunea, în urmă cu doi ani, Vasile Bîrdea, un locuitor al satului Vinţa.

La momentul respectiv au existat promisiuni şi din partea Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulic cu privire la strămutarea lăcaşului. ”S-a convenit ca lăcaşul de cult să fie strămutat împreună cu cimitirul într-un alt loc mai sigur. Suntem în plină desfăşurare cu demersurile pentru identificarea proprietarilor acelui teren şi soluţiile de ordin juridic care se impun”, afirma Oliviu Botoi, purtător de cuvânt Arhiepiscopia Alba Iulia.

Chia dacă este atât de veche, biserica de la Vinţa nu este monument istoric. Dacă ar fi fost trecută pe lista monumentelor istorice, foarte probabil că salavarea acesteia ar fi fost posibilă. Pe lângă biserică, apa din ”coada” lacului ameninţă şi o gospodărie din apropiere, care av trebui să fie părăsită de către proprietari. Situaţia se repetă de mai bine de 20 de ani, de când capacitatea iazului de decantare a crescut astfel încât a ajuns la locuinţele de pe dealurile din jur. Cătunul Vinţa mai are circa 40 de locuitori.

Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni, în prezent Cupru Min Abrud. La început, locuitorii celor aproape 400 de case şi-au imaginat că lucrurile vor merge bine, însă n-a fost aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Din biserica monumentală a satului Geamăna se mai vede doar turla şi o parte din acoperiş. Oamenii din Geamăna care locuiau mai sus de centrul satului s-a încăpăţânat să rămână. Odată cu creşterea muntelui de steril, au fost nevoiţi să plece, pentru că au rămas fără locuinţe. Au mai rămas în prezent mai puţin de 10 gospodării din vechiul sat care mai sunt locuite. Ultimele estimări arată că iazul are o suprafaţă de peste 130 de hectare.

[nggallery id=5461]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI